Draga COSTINE –

…Iti multumesc pentru prietenie, dar vestea asta a ta e atat de cumplita, pentru mine, incat m-a facut sa blasfemiez…:

“…O, Doamne, Dumnezeule! De ce-i iei tocmai pe cei mai buni, pe cei mai folositori semenilor (prin dragostea lor enorma, de ceilalti si de Frumos, de Bine, de Adevar…!) ?! Da, indraznesc, Doamne, sa te intreb…iarta-ma!

Doamne, macar adu-l pe CORNELIU LEU alaturi de Tine, in ceruri, ca Arhanghel! – ca pe ARTUR SILVESTRI! – …asa numai ii vei lasa Duhul sa ne protejeze si ajute, ca si pana acum… pana azi, in ziua asta, atat de neagra, pentru noi, amaratzii de valahi…! Asa doar, il vei lasa sa-Ti apere (cu tot curajul si intelepciunea, pe care Tu i le stii!) – sa-Ti apere, zic, si Tie, cauza, asa cum a facut-o, cu smerita credinta, in toate zilele starii lui, aici, pe Pamat! De acolo, de la Tine, va incepe (si prin decizia Ta, dar si cu ajutorul lui CORNELIU LEU, schimbarea Duhului Lumii!!!”