CIOCUL MIC

alin alcool şi parmezan
şi am mai ars un fir de an –
ascult vecinii cum se ceartă:
cuvântul – da,-i suprema artă!

venim pe vânturi fără flori
prin învieri pierdute-n ciori
şi nu-mplinim nici ceas nici soartă:
nu-s pelerini la Marea Moartă

acest venin lucrând în noapte
n-ajută fructele prea coapte
şi e o zi şi-i altă zi –

câţi oare teatrul vom trezi?
e bine-aşa – cu ciori catran
tot divagând liricul plan
***

ABUZĂRI ŞI DEZABUZĂRI

am scuturat polen din flori
ploi lâncezind fără fiori
şi m-am trezit din somn reptilă
cutremurând pământ de silă
nu mai veni la geamul meu
cu Învieri de Dumnezeu:
s-au scurs eonii din clondir
şi stelele din patrafir

regim de ţepe şi noroi
o piesă pentru un răţoi:
planetă de decapitaţi

ba chiar de magi decapotaţi
…am tot visat la un sonet
dând voci regalului closet!
***

BEZNE COAPTE

înrouratul aur stins în turle
binecuvântă norii grei de Paşte:
cât oamenii doar gura vor să caşte
vor fi şi răstigniri şi răguşeli de surlă

Hristos îşi smulge coji de cicatrice
iar sângele-I e singura lumină:
sporim şi-mbogăţim a noastră moarte
întârzie apostolii să vină

doar cucul cântă la răscruci de soartă
mieii ucişi recită-a cucuvele
în ceruri e-o sahară de cuvinte

degeaba caută Domnu-n buzunare stele
…ridică ochii Lucifer în noapte
zâmbeşte de nădejdi: beznele-s coapte
***

REPETABILA RĂSTIGNIRE

cei trei magi citind în soartă
acum sunt ilari –
steaua lor e o stea moartă:
ei sunt bucătari

păstorii la Ieslea Firii
nu mai vin cu turmă –
nu e Prunc şi nu sunt Mirii:
sub pământ ei scurmă

îngerii nu cântă-n slavă
cu lumine mari –
ci cuţite scot degrabă:
ei sunt măcelari

o Hristoase – bucurie
nu e pe Pământ!
pacea a murit de vie
cerul e mormânt

ai chemat cândva copiii
raza s-o înveţe:
spre blestem năzuiesc viii
moartea s-o răsfeţe…

iar tot focul din cuvinte
l-au uitat în ură:
scot şi morţii din morminte –
spini în bătătură!

ce să facem – Sfânt Părinte?
munţii sunt în scapăt:
iar te-i răstigni cuminte
s-o luăm de la capăt…
***

CÂNTEC DE TRUVER

pătai invers:
am şters şi luna…
aleg un vers:
mă doare struna!

cânt crai şi vieţi
ridic cununa:
nu-s tinereţi –
vifor e-ntr-una

scriu strai de stea
opresc în soartă
e vreme rea:
nu bat la poartă

treziţi truveri
şi beţi din rază
nici fraţi nici veri:
moartea să scază!

păsări cobesc –
alege una!
un înger cresc:
se rupe struna…
***

CAVALER CRUCIAT

ondine cântă
ape frământă
citesc cobolzi
până-mi cresc solzi

cu şerpi am scris
şi vieţi şi vis
amurg şi risc
s-ajung în pisc

cruce şi fier
ard cavaler
duhuri de cânt
plutesc pe vânt

lăuta mea
lacrimi de stea
iubiri de Crist
văd ametist

doar Inorog
plâng şi mă rog…
am trecut munţi
ajung la frunţi

vin înţelepţi
sunt albi şi drepţi
se isc lumini
ard scări şi vini

ajung la orbi
pe-aripi de corbi
sărut altar –
sunt sfânt zidar!
***
Adrian Botez