Nu demult eram în Aeroport ca să zbor la București. Așteptam în tăcere într-un șir lung de bărbați, femei și copii, să depunem bagajele.

Deși era lume multă, într-o sală mare, era totuși liniște. La un moment dat un bărbat a strănutat!

Un cățel, care dormea în brațele unei doamne, s-a speriat așa de tare când bărbatul a strănutat, încât a început să latre tare și nu se mai oprea. Și toată liniștea prezentă până atunci, dispăru dintr-odată, toți  începură să râdă în hohote, chiar și cei care așteptau la alte rânduri, și mai toți au început să vorbească din acel moment hazliu.

Lângă mine era o tânără domnișoară blondă cu care am intrat în vorbă. Eu aveam dorința să-i spun ceva despre Domnul nostru Isus Cristos și după câteva minute, iată a venit prilejul! I-am spus că noi ne numim cu Numele Domnului Isus Cristos (creștini) dar nu ne facem timp să citim măcar o dată ce ne învață Mântuitorul în Noul Testament, singura Carte unde vorbește Mântuitorul.

Această domnișoară a fost sinceră și a spus că niciodată nu a citit Noul Testament, deși a fost crescută într-o familie creștină în religia ortodoxă de stil vechi. Dar am avut cu ea o discuție destul de concretă, la obiect:

«Și ortodocși de stil vechi, și ortodocși de stil nou, și catolicii, și oricare religie care se numește creștină, NU învață învățăura Mântuitorului, ci fiecare învață învățătura religiei lui. Singurul care are putere să ne învie la o viață noua, la o viață din Dumnezeu, este Mântuitorul care a venit în lume “să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” (Luca 19.10)

Domnișoară, cumpărați-vă un Nou Testament și citiți măcar o singură Evanghelie, cuvintele Mântuitorului Isus și veți vedea imediat că între învățătura religiei și învățătura Mântuitorului nu e nimic comun. Noi trebuie să avem o relație personală cu Mântuitorul. El ne spune: “Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5)

Și ne mai spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine“ (Ioan 14.6) »

Am întrebat-o cu ce ocazie pe “aici” și dânsa mi-a spus că lucreaza ca medic într-o Clinică și acum merge acasă la părinți în Nordul Moldovei. Avionul ateriza la București la orele 14:00, apoi trebuia să meargă la Gara de Nord, să ia trenul și abia a doua zi dimineața ajungea în Nordul Moldovei!

In timpul discuției i-am vorbit despre învățătura Mântuitorului și accentul pe care-l pune El pe pocăință, față de păcate, și credința în Dumnezeu, dar și în lucrarea Domnului Cristos de jertfire pe crucea Golgotei. Jertfă făcută nu pentru El, ci pentru noi oamenii. Mântuitorul ne îndeamnă la pocăintță. El spune „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:15)

Aceasta este învățătura Mântuitorului și practic și aceea a postolilor:

 “Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, “şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2: 39)

Religiile, fiecare are învățăturile sa, dar n-are învățătura Mântuitorului. Asta pentru că preoții NU au “nașterea din nou”, “nasterea din Dumnezeu!” Ei s-au dus la școală (seminar sau facultate) ca să învețe o meserie, dar niciodata n-au avut o întoarcere la Dumnezeu, prin credință și pocăință, căci acestea două sunt împreună, nu sunt separate.

Spre sfârșitul discuției noastre, domnișoara doctor, m-a întreabat: – Ce este aia “pocăință”?

Pocăința este o stare care aduce schimbare în viața omului. În fața lui Dumnezeu nu poți sta neglijent. Dar, pe de altă parte, e adevărat că El dorește să venim așa cum suntem, să nu amânăm. Căci nu știm ce aduce ceasul, nici ziua de mâine, poate vom trece în veșnicie, indiferent de vârsta avută. Cum te vezi când te afli înaintea Celui care te vede exact așa cum ești? Să știi că Dumnezeu vede cât de mult L-ai ofensat, că nu L-ai cinstit ca Dumnezeu prin purtarea ta. L-ai desconsiderat nemulțumindu-i pentru tot binele care ți l-a făcut, prin viață, sănătate, hrană, familie, bunăstare… L-ai ofensat și prin viața imorală (minciuni, murdării de tot felul). Iar El ar trebui să te pedepesească (cu moartea, căci plata păcatului este moartea, Romani 6:23. Dar mai este har din partea lui Dumnezeu, să recunoști, să regreți tot greșul, tot răul și imoralitatea comisă, căindu-te,  și să ceri iertare Lui Dumnezeu. E drept  că ești vinovat,  deoarece El a pus în om conștiință și bun simț, iar omul le-a încălcat în picioare, le-a ignorat și înăbușit, depășind zona permisă, dincolo, când Dumnezeu și semenii au fost ofensați și necinstiți.

Pocăința este deci recunașterea, regretarea și cererea iertării lui Dumnezeu pentru  greșelile când  am  acționat  și am comis fapte  pentru care conștiința și cugetul nostru ne-a sesizat și acuzat de vinovăție și ne-a  atenționat NU FACE asta și aia!

Pocăință este în a recunoaște, a regreta și a cere iertare lui Dumnezeu pentru că am comis nenumărat de multe încălcări ale bunului simț față de  respectul și cinstirea cuvenită lui Dumnezeu și semenilor noștri.

Despre lucrarea busolei  conștiinței  asupra acțiunilor omului, vorbește și apostolul Pavel:

“Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.” (Ep. către Romani, 2:14-15)

Oricine poate vedea și constata că creștinii doar cu “numele” sunt atât de neștiutori față de învățătura adusă de Domnului Isus, nu-i așa? 

Biblia chiar spune: “Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă!“ (Osea 4.6)

În Biserica Ortodoxă din România se peterece un lucru ciudat: dacă preoții se pocăiesc și se întorc la Dumnezeu (prin pocăință și credință), mai marii lor, Episcopii și Mitropoliții) – suspușii ortodoxiei – imediat îi dă afară din cult! De ce? Păi ei încep sa spună oamenilor ADEVĂRUL, despre calea pocăinței arătată de Isus Mântuitorul. Înalții ierarhi ai ortodoxiei NU doresc să-și piardă oile și câștigul, de aceea ei se sperie la gândul că omul de rând va cunoaște ADEVARUL.

Un exemplu: Numai în ultimul an în Ucraina au murit cca  6.000 de soldati și ofiteri. Dacă ne gândim, tot asa si numărul soldatilor si ofiterilor rusi. Ne întrebam: – Pentru ce? – Pentru NIMIC! -Pentru ce atâtea văduve tinere? -Pentru ce atâția copii orfani, traumatizati pe viata? – Pentu ce atâtea mame își plâng fii morți pe frant? Pentru NIMIC! 

-De ce patriarhul Rusiei nu se întâlneste urgent cu patriarhul Ucrainei si impreună să solicite țărilor lor  să pună capăt crimelor si jafului, că doar majoritatea  sunt crestini ortodocsi? – De ce? Păi patriarhul de la Moscova se urăste de moarte cu patriarhul Kievului. Cum ar putea ei să imbie la pace pe politicienii, când in inima lor NU e pace? Când inima lor NU aparține Împăratului Păcii care ne învață  un mod corect de-a veni în rugăciune la Dumnezeu: “Tatăl nostru care esti în ceruri, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer si pe pământ!?…. și ne iartă greșelile noastre precum iertăm și noi greșiților noștri”.

Când citim Sfintele Scripturi primim lumină si ințelegem cuvintele Mântuitorului, care spune: “Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine“ (Ioan 14.30)

-Ințelegem noi ce e cu pământul și în mâna cărui stăpânitor se află lumea de pe el?

Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume, ca să ne răscumpere din mâna celui rău: “Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.“ (Luca 19.10) 

Dar dacă omul nu vrea să asculte de singurul care Este ADEVĂRUL, el singur își hotărăște soarta veșnică!

Mă rog Bunului Dumnezeu, ca acestei domnișoare doctor, să-i mai scoată în cale creștini născuți din nou care să-i vorbească, iar ea să înțeleagă marea diferență dintre religie și ceea ce ne învață Mântuitorul, astfel încât ea să mai facă încă “un pas”, de la religie la Cristosul Cel viu. Să citească Noul Testament și să vină cu pocăință, pentru iertare, la Dumnezeu. Să cerceteze și să aibă relații de părtășie cu o Biserică Evanghelică vie. Căci sfântul apostol Pavel îi îndeamnă pe creștini “cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun“, cf. 1 Tesaloniceni 5:21.

C.T. Cristian