Logodna, preambul “sigur” al căsătoriei

Picture1

orice ar discuta, Ian întotdeauna va reveni la adevărul fundamental al dragostei lui Dumnezeu

Aurelia Gabor

 

Ian și Larissa Murphy s-au cunoscut în anul 2005, în timpul studenției.

O poveste obișnuită de dragoste, cu visuri și planuri frumoase de viitor, pentru când vor absolvi facultatea și se vor căsători. Dar, în urma unui accident, Ian a rămas paralizat, din cauza fracturii craniane care i-a atins creierul. În anii care au urmat, Larissa a fost de mare ajutor familiei lui Ian în îngrijirea acestuia.

Când Ian, încă dependent de cei din jurul lui pentru ajutorul zilnic a cerut-o în căsătorie, Larissa, spre surprinderea celor mai mulți, a spus ”Da”. Înconjurați de familie și prieteni, cei doi s-au căsătorit pe 28 august 2011. După aproape patru ani de zile, ceea ce la început părea o unire îndoielnică, cei doi soți sunt parcă mai puternici decât oricând în dragostea lor.

Pe scurt, aceasta este povestea lui Ian și a Larissei. Citind-o, însă, ne vom pune, cu siguranță, multe întrebări : ”Aș fi putut să fac eu lucrul acesta ? Aș fi putut eu, oare, să îmi sacrific visurile și dorințele ce le-am avut pentru viitor și să iubesc astfel ?” Întrebări cu greutate mare… Cu profunzimi adânci… Uimindu-ne de dragostea de care a dat dovadă Larissa, ne punem întrebarea : ”Oare, eu, aș fi capabil de o asemenea dragoste ? Aș putea eu să iubesc așa cum Hristos și-a iubit biserica ?” De unde – ne întrebăm noi – a avut această femeie puterea de a lua o asemenea decizie profundă și altruistă ?

Știm cu toții că o căsătorie este un parteneriat între o femeie și un bărbat care se iubesc și care au înțeles că vor rămâne împreună, indiferent de ce se va întâmpla în viitor. Dar, pentru Ian și Larissa viitorul nu prea avea multe de ascuns, fiind destul de vizibil deja.

Cineva a avut curiozitatea să îi ia un interviu lui Ian și să afle cum este viața lui după accident și după căsătorie. Tânărul acesta, pentru care viața de zi cu zi nu este o joacă, și-a împărtășit, fără ezitare gândurile. ”Traumatismul cranian pe care l-am suferit a afectat întreaga mea existență. Viața mea este foarte înceată acum, pentru că întregul meu corp răspunde cu întârziere la comenzile creierului. Trebuie să învăț să mă ridic în picioare și să umblu din nou și asta nu este ușor deloc. Mâna dreaptă nu răspunde la comenzi, iar piciorul drept îl îndoi cu mare greutate…” Limitările intelectuale și fizice pe care le are Ian, îi fac pe cei din jur să îl privească plini de curiozitate și uimire și să șoptească între ei. ”E atât de neplăcut...” spune Ian, cumva dus pe gânduri… Ceea ce îl deranjează însă cel mai mult pe Ian este ceea ce lumea nu observă la prima vedere. ”Sunt un om normal, spune Ian, cu speranțe și temeri ca și oricare alt individ. Unul dintre cele mai mari visuri pe care le am este ca, într-o zi să devin tată pentru că tatăl meu a fost un om cu totul special și m-a inspirat și pe mine cum să fiu un tată bun…Picture2Și aici este întrebarea pe care cei mai mulți dintre noi nu va trebui să ne-o punem niciodată : se limitează, oare, calitatea de părinte doar la abilitățile intelectuale și fizice? Sau, succesul depinde de valorile morale, spirituale și emoționale pe care le are, ceea ce este ceva cu totul diferit? Căsătoria lui Ian și a Larissei ne oferă o evidență clară că așa ceva există. În timpul logodnei, Ian și Larissa au participat la Consiliere Premaritală și au înțeles foarte bine ce implică o relație de căsătorie. Amândoi erau conștienți de realitatea limitărilor ce le stăteau în față, încă înainte de a spune ”Da”.

Ian nu va putea să facă anumite lucruri fizice pentru familia și soția lui, așa cum ar fi : să suporte material familia sau chiar să dea o mână de ajutor în gospodărie. În contrast cu multe cupluri care se căsătoresc și au puțină idee despre ceea ce este, de fapt, căsătoria, Larissa și Ian au pășit în căsătorie cu mult realism. De fapt, la cununie, jurământul de a sta împreună în ”sănătate și în boală” nu a fost deloc, pentru ei, doar parte a unor întrebări și răspunsuri tradiționale ci, cu siguranță că cei doi au întors această întrebare la care urmau să răspundă în ziua nunții lor, pe toate părțile. Mai târziu, Larissa a mărturisit : ”Această frază m-a impresionat întotdeauna până la lacrimi ori de câte ori participam la vreo nuntă, pentru că nu pricepeam ce înseamnă cea de-a doua parte a acestei întrebări. Dar acuma înțeleg și știu prea bine tot cuprinsul și adâncul unei asemenea realități și a seriozității unei asemenea promisiuni…”. Amândoi, Ian și Larissa au intrat în această căsătorie fiind complet conștienți de limitările pe care le va avea relația lor, dar au înțeles un lucru foarte important și anume că aceste limitări reprezentau doar aspecte secundare ale relației lor.

Explicând modul în care Ian îi este soț adevărat, Larissa spune : ”Tot ceea ce reprezintă baza unei relații de căsătorie, Ian este capabil să împlinească. El este liderul meu spiritual și întotdeauna îmi reamintește adevărul fundamental al existenței lui Dumnezeu și a prezenței Lui permanente”. Ceea ce Larissa vede în soțul ei este bărbatul care o apropie mai mult de realitatea prezenței lui Dumnezeu. Această puternică legătură spirituală, o încredere comună în bunătatea Domnului Isus și în purtarea de grijă a Tatălui este fundamentul pe care se bazează căsătoria acestor doi.

Căsătoria nu înseamnă, în mod special, să prosperi economic și material, ci să să trăiești cu toată puterea ta ceea ce ai promis în ziua nunții, ca o demonstrație pe viu a dragostei cu care Hristos și-a iubit Biserica. Cunoscându-L pe Domnul Isus și trăind ca și El este cu mult mai important decât să prosperi material. Avându-L pe Isus ca Domn al vieții tale este chiar mai important decât a avea copii. Dacă vom dori să facem din unirea noastră ceea ce Dumnezeu a intenționat ca să fie familia, nu vor exista obstacole care să ne poată sta în cale și să dizolve ceea ce am promis în fața Lui că vom ține. În felul acesta, fiecare dintre soți va fi un factor pentru succes și nu unul pentru dizolvarea relației. Frumusețea respectării jurământului făcut la căsătorie stă în înțelegerea profundă a dragostei cu care Domnul Isus Hristos și-a iubit Biserica. Și Biserica strălucește cel mai puternic atunci când Domnul Isus este fundamentul ei. Bazată pe aceste principii, căsătoria Larissei și a lui Ian, strălucește deasupra multor altor relații de familie, pentru că are baza în Dumnezeu.

Este interesant cum Dumnezeu are grijă, chiar și în condițiile spunem noi ”tragice” ale cuplului de mai sus, de perfecționarea noastră pentru cer. Larissa spune că, înainte de accident, Ian vorbea destul de mult, fără să se gândească prea mult înainte de a scoate vorbele din gură. După accident însă, totul s-a schimbat. Din cauza răspunsului lent al creierului lui, atunci când vrea să formuleze ceva, trebuie să își caute cuvintele pe care le spune. Într-un cuvânt, să spună doar ce este necesar, adică să judece fiecare cuvânt pe care urmează să îl rostească. Dar, orice ar discuta, Ian întotdeauna va reveni la adevărul fundamental al dragostei lui Dumnezeu și cine este El pentru ființa umană.

Nu este greu pentru cei care l-au cunoscut pe Ian înainte de accident și după să facă o diferență, în mintea lor, între ceea ce a fost el înainte și ceea ce este acum. Dar Ian este foarte rapid în a-i aminti soției sale că ”Există un singur Ian”, chiar dacă, în anumite privințe, bărbatul cu care este astăzi căsătorită Larissa este o versiune diferită a aceluiași om. Ian cel de astăzi este un vas plin de dragoste pentru Dumnezeu și pentru soția lui. Întrebat cum își exprimă el dragostea în fiecare zi pentru Larissa, Ian a răspuns : ”Îi spun în fiecare zi cât de mult o iubesc. Mă rog pentru ea și o fac să râdă”. Și mai apoi, continuă, precizând : ”Oamenii care ne privesc curioși sau sfioși nu sunt în stare să înțeleagă ce ne leagă unul de altul, de aceea, când am ocazia, le spun că dragostea este aceea care ne ține împreună. Din punct de vedere spiritual și emoțional, suntem fericiți și normali. Larissa are o atitudine pozitivă și un soț care o iubește…” Și, da, este adevărat : are un soț care o adoră!

Acești doi soți au înțeles cel mai mare adevăr posibil : căsătoria este o relație temporară, la fel ca și existența noastră pe acest pământ. Ceea ce ei ar dori însă să spună altor cupluri care se află în situații similare este faptul că viitorul lor nu este lipsit de speranță : ”Mergeți înainte cu bucurie și privind spre viitor – încurajează ei pe cuplurile care se înpotmolesc în problemele pământești – pentru că ce este mai bun se află înaintea voastră. Atât aici pe pământ, cât și sus în ceruri.” Și acestea nu sunt cuvinte goale. Ian și Larissa privesc cu încredere și speranță spre viitorul etern care îi așteaptă. În cel de-al treilea Valentine’s Day petrecut împreună, Larissa l-a rugat pe Ian să îi descrie cum își imaginează el cerul atunci când amândoi vor păși pe tărâmul acela de bucurie completă și perfectă. Iar răspunsul lui a fost : ”De abia aștept să fiu acolo împreună cu tine!” Emoționată până la lacrimi, de profunzimea speranțelor lui Ian, Larissa a mărturisit : ”Dragostea lui Ian pentru mine este mult mai adâncă decât ceea ce îi pot eu oferi în schimb…”

Facă Domnul ca exemplul acestui cuplu să fie o binecuvântare pentru toate familiile care vor citi povestea lor. Happy Valentine’s Day tuturora!

Picture3Aurelia GABOR

***

Sursa:  Text preluat din revista “De sub finicul Deborei” (editată de Aurelia Gabor)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s