E-atâta verde-n mine

E-atâta verde-n mine de-așteptare,
Născându-se rostirilor fugare.

Și-atât de multă lună-ntr-o privire,
Că mă înrourează în smintire.

Din răscolirea aspră de topaze,
Îmi cade dimineața printre fraze.

Pe-ncheieturi îmi scrie ruginie,
Amiaza fremătând de iasomie.

E-atâta înserare în cuvinte,
De-mi curge purpurie pe veșminte.

Și-atâta primăvară-n poezie
Că numai februarie mai știe.