Liviu Jianu-Florian
Să crezi în tine
Să crezi în tine, este cel mai greu.
În poezia -n care ești compusă.
Cu aripile altora, mereu.
Pe când tu urci, ei speră.
Tu – de seu –
Și ei – povestea ta – nespusă – .
Până când flacăra ajungi
Și altui zeu
Vei lumina – cu steaua ta – apusă –
Și iar – cenușa, chiar , dintr-un troheu –
Și chiar o umbră – strânsă pe sub ușă –
Te reîntorci
Mai tânăr jucăușă,
Lumina, din otrava ta s-o beu.
Zebeleisis,
Mamă,
nepatrunsă…
***
CRISTINA ROXANA PORUMB: Sunt cea mai frumoasă poezie
Sunt cea mai frumoasă poezie
Sunt cea mai frumoasă poezie
adunată din patru părți de lume
şi da, cred în libertatea mea,
libertatea de a vorbi
norilor, de a zâmbi soarelui
și arborilor,
şi despic cerul strigându-mi fericirea
şi dorințele mele şi rugăciunea
şi durerea….
Nu-mi pasă cine e poetul
doar că uneori caut eu rima
şi când nu mă înțeleg
mă simt mai mult decât poezie,
un tablou ce n-a fost nicicând pictat,
un cântec care încă n-a coborât din înalt…
Nu-mi pasă cine îmi e poetul,
ştiu doar că sunt în gândurile sale,
în lumea sa,
în ceașca de cafea
în raza ce-i sărută obrazul dimineața ,
în adierea vântului
în șoapta care-i tace la ureche.
Sunt cea mai frumoasă poezie a sa…
***

