CEAŢA ŞI POETUL

.                              Motto: „eu nu-mi fac rost de griji – ci
 .                                                   griji de rost!”

e-o ceaţă-atât de deasă – de nu se văd nici sfinţii
se zvârcolesc fantasme de orbi în agonie
demonii prind pe frunte coroane precum prinţii:
să fugi din om în bestii devine-o isterie

de ce să-ţi vezi durerea – când poţi ucide zeii?
de ce să fii martirul – când scânteie jungherul?
de ce să-ţi rişti regatu-n văpaie – precum leii
când poţi să fii măgarul ce-şi apără ungherul?

…e ceaţa mumă bună a laşităţii lumii
e lut ceresc în care cârtiţa propăşeşte!
de ce s-ar da năierul în largurile spumii

când poate să se-ngraşe de câte ori rânjeşte?
…Poetul nu s-ascunde – se sinucide-n mite:
un cimitir golgotic de lacrimi răstignite
***
Adrian Botez