Dorul ară în mine cuvântul

Dorul ară în mine cuvântul,
Tu-mi alergi prin țărână, strângându-l.

Trupul desferecat al tăcerii
Mă pogoară în pulberea serii.

Arcuită-n lumini solitare,
Levitez pe vibrații stelare.

Brazda inimii se adâncește,
Gândul tău peste-al meu înflorește.

Dezgolind fiece primăvară,
Le aducem din noi să răsară.

Iarba urmele să ni le-ngroape,
În pământ să ne țină aproape.