În miez de noapte cerul se despică

În miez de noapte cerul se despică,
Se-neacă luna pe acoperiș,
Iar fruntea ta peste a mea abdică,
Știi, astăzi suntem declarați proscriși.

De m-ai cuprinde-n aripi de mătase,
De săruta-vei stelele căzând
Din tâmpla cu tomnatice foioase,
Vom treiera milenii pe pământ.

Azi noaptea arde numai poezie
În ochii noștri încă neînchiși,
Acolo unde nimeni nu ne știe
Noi vom rămâne-aceiași doi proscriși.