DATORIA CEA DE OBŞTE

vreau să contribui şi eu la prosperitatea
raiului – daţi-vă la o
parte – să ajung în lumina
întregului

nu mă mulţumesc eu cu statutul de
stafie – ci vreau să înaintez în
grad şi în
lumină – până mă voi face remarcat de
Generalul Grădinar

sunt atât de multe de făcut şi prin
grădina aia părăginită – atât de
multe – că mă ia durerea de
cap – parcă nici n-aş mai îndrăzni să
trec pragul: dar
rudele mele – cele din
sămânţa neagră-voievodală – neamurile
mele – atât de ostenite de
flori – mă mustră – de dincolo de oglinzile
mărilor – pentru şovăiala-mi de
val: mi-e ruşine – mi-e
tare ruşine să le las să trudească – singure cu
Dumnezeu – prin dumbrăvile de sub
Muntele Lunii şi
Soarelui

…voi trece – da – voi
trece – să-mi împlinesc – şi
acolo – datoria cea de obşte
***
Adrian Botez