SFÂNTUL VALAH

sfânt miezul nopţii tace: e răcoros pe pajişti
şi îmi aprinde candeli în ochii de prieteni
s-au fost făcut biserici în limpezimi de rarişti
un munte-ntreg slujeşte cu-mpărăţii de jnepeni

cad stelele-n cristelniţi şi vântu-ngână psalmii
cu boli de nemurire se preamăreşte zarea
prin fagure de lună cu toţi smerim cărarea
se sting în palme ruguri şi vuiete de armii

alinul stinge jarişti – supune crini de soartă
(nu-ncepe nu sfârşeşte pe frunţile crăieşti!)
în miez de fruct al vinii a biruit o poartă:

de vrei frăţii cu mirul – spre crucea ta să creşti
…e-o Gòlgotă senină pe umerii cereşti
iar dinspre mântuire foşnesc alese veşti
***

Adrian Botez