Ideea de crimă, făptuită cu sânge rece, premeditată şi ideologic motivată m-a determinat pe mine să spun, la câteva ceasuri de la tragedie, Je suis Charlie!

Am explicat, ulterior, că nu măscările pe care le desenau aceia au contat, nu lor mă raliasem.

Cea mai frumoasă relatare pe această temă a fost a lui Tabita. Ea este o creştină româncă, plecată de mai mulţi ani să muncească în Spania.

După cîteva zile, tot ea a mai trimis un comentariu, cel puţin la fel de interesant ca primul.

Era vorba acolo despre societatea în care trăim. Despre cea vestică. Despre homosexualitate şi ateism. Despre biserica lui Hristos care cere aprobare să funcţioneze şi nu o primeşte. Despre minaretele care au împânzit şi se ridică tot mai sus pe cerul Europei.

Cele două atricole le-am pus alături, pentru că sunt faţetele unei singure  realităţi.

I.  În zona unde stau, cea mai bună fruterie este marocanã. Nici chinezii, nici pakistanezii şi nici chiar spaniolii nu au fructe ca la ei. Cumpãr, aproape zilnic, de acolo (fructe şi legume), de când stau în zonã. Recunosc cã sunt alte fruterii mai aproape, dar de o calitate îndoielnicã.
Azi, când am ieşit afarã, mi-am pus în piept o hârtie cu: “JE SUIS CHARLIE!” Am zis cã este o nebunie ce fac, aici, într-o zonã populatã de musulmani, dar am vrut sã vãd reacţia lor.
Când am ajuns la semafor, am vãzut patru studente. Le-am ocolit, însã una îmi aruncã o privire chiorâşã. O ignor. Dupã trãsãturi, îmi pare marocancã, dar nu are portul lor.
Pe bulevard, în drum spre fruterie, lumea trece şi zâmbeşte! Sau se zbat sã desluşeascã ce scrie pe pieptul hainei. Ajung la supermarket, intru, dau ziua bunã, însã nimic. Lumea este ocupatã cu ale ei. Ies şi intru în fruterie. Aglomeraţie. Bãieţii din fruterie aranjeazã fructe. Trec pe lângã ei şi simt cã-şi feresc privirea de mine. Cu “JE SUIS CHARLIE!”, îşi dau seama cã nu sunt de a lor. Cumpãr şi ies, lipind apoi hârtia pe un stâlp.
Tãcere! Sau ignoranţã! Sau ironie! Ironie, cã mãnânc curmale şi mere de la marocani, în timp ce scriu aici:” JE SUIS CHARLIE!”

Eu sunt mai rea decât Charlie!

II.  Lupta împotriva creştinismului a devenit tot mai vizibilã în Spania şi planul diavolului este acela de a nimici sãmânţa lui Avraam, dar nu va reuşi. Cã “nuiaua” pentru noi sunt masonii, islamicii ori ateii… aceasta nu împiedicã planul pentru salvarea şi mântuirea noastrã prin Cristos.
Un exemplu:

La noi, primarul este gay şi ateu. Cei ce lucreazã la primãrie îi sunt asemenea. Contra familiei, contra bisericii, contra creştinismului
Am avut ceva probleme cu biserica, în obţinerea licenţei, iar responsabilul de la urbanism ne-a anunţat cã nu ne va da aprobare cât timp va fi acolo.

Biserica s-a smerit (Domnul sã ne punã în continuare aceastã dorinţã!) şi responsabilul a fost înlocuit. Ca sã nu mai spun cât de mult se bucurau de necazul nostru “fraţii”!

Ieri, sefa mea era îngrijoratã pentru protestele marocanilor din Andalucía. Spunea cã este justificatã atitudinea islamicilor, de vreme ce teritoriul le-a aparţinut cândva.

Şi cã guvernul îi susţine (PSOE) în recuperarea moscheelor. Dacã se extinde, Rajoy(PP) va trebui sã se limiteze la ţara lui şi nu la spaţiul Schengen.
Sigur, limitarea va veni pentru “europenii estici” şi nicidecum pentru cetãţenii ţãrilor unde aurul e negru. Pânã atunci, cât stãm în Spania, sunt datoare sã mã rog pentru fericirea Spaniei, cãci fericirea mea atârnã de a ei.

Domnul este tãria noastrã şi nu ne temem chiar de s-ar zgudui pãmântul…

Amin!  O zi binecuvântatã sã aveţi!”

Sursa: https://rasvancristian.wordpress.com/2015/01/15/un-primar-gay-atei-si-multe-moschei/