ARSENIE BOCA: Lupta postului cu relele sau despre felul cum ucide postul patimile

“Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

Arsenie Boca

Dintre toți cei care au avut de la Dumnezeu o slujbă către oameni, chemătorii la pocăință au fost cei mai curajosi căci toți au acoperit chemarea cu viața, recunoscandu-se între păcătoși cei dintâi și dacă a fost nevoie i-au chemat la pocăință cu prețul vieții lor. Căci cuvântul lor a fost deschis, curat, de la Dumnezeu și ucigaș de rele. Toți au vorbit tare și răscolitor de viață, de suflet. V-am spus acestea ca să vă deprindeți cu chemarea la pocăință și cu felul ei de a fi, ca să răzbată și-n urechile surzilor.

Din cuvântul trecut vă aduc aminte ca să afle toți că nu vor fi spovediți și împărtășiți la mănăstire decât cei care de aici inainte vor ține posturile asa cum sunt rânduite de Biserică. Părinții ne-au născut din trup iar Biserica din apă și din Duh. Și, mai mare este nașterea duhovnicească a Bisericii decât nașterea trupească a părinților. De la nașterea duhovnicească – Botezul – am primit pe îngerul păzitor tot în Biserică – de aceea se botează copii mici, orice ar zice alții – care să ne apere de toată primejdia văzută și nevăzută.

Deci dacă Biserica ne naște ne și crește, printre povețele cu care ne crește spre măsura bărbatului desăvârșit este și postul.

Trebuie deci să-i ascultăm porunca și să postim. Sfinții părinți cei de demult, au băgat de seamă că toate relele de la stomac încep, de aceea am zis vorba aspră, că postul este poarta și patrafirul, este ușa, iar toți ceilalți ne fură vremea.

Astăzi, din darul lui Dumnezeu, urmează să vă dovedesc sa credeți toți: lupta postului cu relele sau despre felul cum ucide postul patimile.

Relele sau păcatele sunt de trei feluri. Iată-le:

1. păcate împotriva noastră înșine.

2. păcate împotriva aproapelui.

3. păcate împotriva Duhului Sfant, împotriva adevarului.

Toate acestea trei tipuri sunt și păcate înaintea lui Dumnezeu, caci tu nu ești al tău ci al lui Dumnezeu. Prin urmare și păcatele pe care le faci impotriva ta sunt întocmai și păcate împotriva lui Dumnezeu. De aceea, fiindcă esti fiul lui Dumnezeu.

Astăzi să stăruim cu deosebire asupra păcatelor împotriva noastră înșine și asupra păcatelor împotriva aproapelui.

Păcatele împotriva noastră însine duc la învârtoșarea inimii – o cunoaștem cu toții, o cunosc și eu – dar ele mai duc și la întunecarea simțirii de Dumnezeu. Sunt cele șapte păcate de căpetenie sau păcate de moarte: mândria, iubirea de argint, desfrânarea, lăcomia, pizma, mânia și lenea. Între acestea șapte se află si rădăcina relelor: lăcomia stomacului sau dumnezeul cel mâncăcios al trupului. Acesta trebuie ars cu postul și scos afară! Căci de nu va fi ars și scos afară iată să vedeți cum crește și se întinde acest pom al diavolului, acest dumnezeu mincinos al trupului. Și anume iată cum: lăcomia stomacului odrăsleste dintr-o dată din rădăcină o puzderie de ramuri, din care mai arătoase sunt trei: mânia, desfrânarea și iubirea de avere.

Trebuie să mai stiți un lucru, și anume că păcatele sau patimile au doua fețe: una a omului și alta a Diavolului. Sau două laturi: una văzută și a doua nevăzută. De acolo, din umbră, sunt conduse și sporite toate patimile noastre. Diavolul, marele sforar al relelor, are slugi sau căpetenii pentru fiecare patimă.

Așa să înțelegeți cum întotdeauna patimile au fost numite de către sfinții părinți prin chiar dracii lor. Astfel: dracul lăcomiei de avere, dracul lăcomiei stomacului, dracul mâniei, dracul curviei și ceilalți. Le-au numit așa pentru că aceste păcate sunt conduse din umbră de Diavol și le-au numit după căpetenia care lucrează din umbră.

Știti, din Noul Testament, că din Maria Magdalena care s-a apropiat de Iisus cu gând ispititor, Iisus a scos șapte draci. În ea erau toate cele șapte căpetenii ale răului. Și tot din Noul Testament știți despre îndrăcitul din ținutul Gadarenilor în care intrase o legiune de draci încât abia le-a ajuns o turmă de porci, care s-a aruncat în mare.

Acum să luați seama că am să vă învăț, ca să puteti si voi să prindeti, si să vedeti in voi insi-vă lucrarea duhului rău. Vorbesc deschis, să nu se supere nimeni. Altii mai subtiri la nas se supară. Noi insă trebuie să vorbim deschis căci toti suntem ispititi.

E foarte usor să-i descoperi lucrarea lui necurată care se face în noi. De pildă cu lăcomia stomacului, băgați de seama că stomacul se umple dar pofta nu se satură! Iată lucrul dracului: pofta peste fire. Vedeți ce usor îl poți prinde dacă știi?!

E cunoscută lăcomia lupilor și totuși lupii nu mănâncă mai mult decât li-i foame. Acum dacă lor le-a fost foame rău asta-i altceva. Câinii ascund pâinea care n-o mai pot mânca. Iată dar că fiarele, animalele, nu trec cu poftire peste fire. Numai omul trece căci numai pe om are diavolul mânie și numai pe om îl războiește și-l încearcă.

Iată de ce să n-ascultati de poftă niciodată căci cine a ascultat de poftă a ascultat de diavolul. Asta s-o țineți minte în privința stomacului. Și așa e cu toate patimile. Când va fi vreme mai multă vă voi spune și despre acelea.

Războiul stomacului însă e primul război pe care l-a pierdut omul și prima biruință a diavolului. Și cu el nădăjduieste să câștige si pe oameni si să-i desfaca de Dumnezeu. Și să stiti că de nu vor lua seamă oamenii, diavolul va birui. Iată de ce strigăm s-audă toti: ‘Napoi la post căci fără de post ne merge rău! Și iată cât de rău:

Cine nu se leapădă de carne și de grăsime, repede va fi-ncolțit de mânie și de desfrânare, celelalte două laturi ale lăcomiei stomacului. Să vedeti cum:

Mâncarea de carne, si mai ales mâncata cu împingerea necurată a poftei, ca să se facă sânge, are nevoie de fiere, care este otravă – veninul nostru. Fierea aceasta topește carnea și grăsimea întocmai cum topește soda caustică slănina când fac femeile săpun. Fierea e o otravă tare. Dacă sporește mâncarea de carne, sporește și otrava cu care trebuie topită. Și-atâta sporește cât nu mai încape în beșica ficatului; și-atunci simți dureri la capătul pieptului căci stă beșica să crape de plină. Fierea câtă nu încape, umblă prin sânge de sus în jos fără rost. Și otravă cum e, atacă nervii, îi slăbește și de aici vine nerăbdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mânia, din fierea care atacă nervii.

Aici e cheia: de ce se supăra unii așa de ușor din nimicuri, din fleacuri, să moară de supărare: că li-e plin sângele de fiere și li se rup telefoanele – că asa le zic la nervi – și cea mai ușoară vorbă îi aprinde și-i chinuie grozav; și ei, la rândul lor, îi chinuie pe alții.

Deschideți ușa ca să audă și cei de afară. Deschideți-o bine. Dar deschideți și voi toți ușile sufletelor voastre ca să intre duhul luminii, ca să auziți și să nu vă aflați numai auzitori ci și împlinitori!

Vedeti dar că fierea este petrolul, nervii sunt fitilul și mânia para diavolului. El a aprins fitilul căci el vrea să dărâme cu orice preț și pe orice cai acest locaș al Duhului Sfant care e propriul vostru trup. Acest trup care nu este al nostru ci e templu al Duhului Sfânt. Credeți voi aceasta! Doar stă scris! Și vedeți cu ce a început? Cu lăcomia stomacului, adică cu pofta peste fire.

În mâncarea de carne mai sunt si alte primejdii, o mulțime de otrăvuri care încă dărâmă casa de pe noi. Acelea aduc: bolile de inimă, durerile de rărunchi, de ficat și altele.

Toate se tămăduiesc de la sine înlăturând pricina care le-a adus, curățind sângele prin post. Căci toate bolile sunt cu putință dacă sângele este otrăvit. Vrei să te însănătoșești, fă calea întoarsă.

Deci, luați aminte la ce mâncați, căci uite așa pedepsește Dumnezeu nesocotirea postului cu boli și încă unele fără leac, cum de pildă e cancerul, sau …cul care se face mânând foarte des creierului de dobitoace. De aceea e mai mult o boală a orășenilor și a măcelarilor la sate. Paralizia sau slăbănogirea unei jumătăți de trup tot din nesocotirea postului se trage. De obicei cu paralizie pedepsește Dumnezeu pe toți nesătuii de avere. Ea poate fi moștenire. Și-atunci dacă simți acest lucru ai putea-o ocoli sau stinge postind foarte mult. Dar cum am zis, cu paralizie pedepsește Dumnezeu pe toți nesătuii de avere. Și-au făcut socoteală greșită zicând că dacă postesc nu mai pot alerga și lucra. Ei au crezut sfatul viclean al dracului iubirii de avere, deci au făcut o socoteală gresită înaintea lui Dumnezeu. De aceea toți harnicii să ia aminte si să țină post ca nu cumva după multă alergătură deșartă să vină o vreme să trebuiască să stea la pat tot restul vieții. Dar si aceasta de li s-ar întâmpla, tot milă de la Dumnezeu s-o socotească deoarece le dă prilej de a cumpăni și de a-și cunoaște greșeala. Căci Dumnezeu nu pedepsește spre moarte ci spre întoarcere. Căci trupul nu plătește nimic când din el scoți unealta rea. Sfinții au scos cu totul altceva: sfeșnic a Duhului Sfânt.

Prin urmare cine nu păzește postul i se va aprinde în gură para mâniei, de unde începe toată vrajba, iar în trupul lui vor încolții boli peste boli.

Nu pot lăsa să nu vă spun că din lăcomia stomacului mai naște și curvia. Despre aerul drăcesc al ei nu se mai îndoiește nimeni: ăsta-i focul iadului.

Acum luați aminte căci nu am răgaz să vă spun mai pe larg ci numai ceva din propriile voastre dureri. Nunta, întru atât e binecuvantată de Dumnezeu cât e spre naștere de fii. […] Desfranarea intre soti e pricina pentru care vine vremea de se bat, de li se sparge casa. Pentru nepazirea postului si-a sarbatorilor nu se pot înfrâna de la pofta trupească si așa zamislesc copii in zile neingaduite, peste care nu se afla darul lui Dumnezeu ci pedeapsa lui Dumnezeu.[…]

Luati aminte părinților că nu e glumă cu viața copiilor pe care îi ai sau vrei să-i ai. Ești răspunzător de ei si de toată viața lor căci cum le-ai dat-o așa o au! Și copiii tăi te vor judeca pe tine după cum bine știți și bine pățiți. Iar când te-or supăra, fii cuminte și nu-i blestema, ascultând de diavolul până în sfârsit, ci trage-ți de seamă că ei îți aduc aminte păcatele tale cele nemărturisite ș neispășite. Roagă-te pentru ei si roagă-te si pentru tine, chiar când te-or blestema, să te ierte Dumenezeu.

Păziți despre latura poftirii trupești, frica și cuviința creștinească, și nu vă amăgiți de trup, de vreți să vă bucurați de copiii vostri; iar de nu, așa vor spori relele cât va junghia fiul pe tata-său, si va sugruma fiica pe mamă-sa! Scrie! Că așa va fi în vremea din urmă.

Luați prin urmare seama. Și învățați pe copiii voștri si curățați duhul necurat cu care v-ați deprins a fi. Luați seama că dacă vreți să nu cădeți din creștinătate și dacă vreți să vină chipul lui Dumenezeu în noi, si nu a diavolului, prin patimile sale, luptați-vă din răsputeri cu arma postului căci după cum vedeți postul este ucigașul patimilor, pentru căeste și dar de la Dumnezeu dat tuturor celor ce luptă lupta cea bună. Faceți începătura aceasta și veți vedea cum vi se va înnoi viața și vi se va liniști casa”.