Scurtă istorie sau ce rămâne în urma instituţiei prezidenţiale româneşti
Cei care au apucat vremurile de dinainte de 89, ştiu cum a fost cu “al ţării întâiul preşedinte”, care şi-a făcut şi sceptru, (oare ce s-o fi întâmplat cu obiectul, că bănuiesc că nu era din alamă?),şi care a terminat, strigând: “Alo! Treceţi la locurile voastre…!”, înregistrarea de la Târgovişte fiind fără sunet în momentul punerii la zid. Vorba boierului Cantemir: incrementa atque decrementa…
A urmat “Iliescu când apare, soarele răsare” până la “măi, animalulule!” şi “Jos Iliescu!”. Mandatele Iliescu au mai fost întrerupte de episodul Constantinescu, “învins de sistem”.
.
Traian Băsescu a adăugat la “perlele coroanei” expresiile “găozar” şi “ţigancă împuţită” şi cam atât. Era să uit: “i-am ciuruit!”
Mă întreb de ce se agită atâţia oameni cu alegerile prezidenţiale, când e vorba doar de câteva cuvinte şi expresii ce vor mai îmbogăţi şi în viitor fondul principal de cuvinte la vocabularului românesc?