TU DORMI ŞI MORI

tu dormi şi mori – cinchită pe-elegie:
va fi în univers ce n-a fost scris să fie –
şi printre rebeliuni de constelaţii
grozav mai ştiu eu a schimba punctuaţii

mi-e milă de iubire – cum cerşeşte
cum caută-anume cer – şi nu găseşte:
potop de corbi îmi croncăne murirea
a fi prohod li-e munţilor menirea

tu – piept boier ce-ngădui dilatarea
a Duh de om – până la zee marea –
de ce te târguieşti pentr-un suspin

de ce nu dăruieşti coroanei înc-un spin?
…aş vrea să plâng pe brâul lui Saturn
dar a sunat un ceas greşit în turn…
***

STRIGĂTUL VÂNZĂRII

mistice vrajbe-iscat-au vânt al toamnei
ce fost-a an – e agonie-a doamnei
vìneţii nori ard braţele nădejdii:
pustiu damnat şi arat de primejdii

exasperări în vacuum de-asfalturi
ciori decernând apocalipse calpe
biblii continuă-a ieşi din şpalturi
dar Duhul e-ncălţare pentru talpe

ţi-ai scos cuvânt uscat din dicţionar
apoi l-ai aruncat terorilor hârtiei:
de ce-i iubirea formă-a nebuniei

iar tu mă uiţi – mă ştergi din calendar?
…pe strada toamnei vând pepeni şi cuţite
iar strigătul vânzării trezeşte sumbre-ispite…
***

VENERA ŞI APOCALIPSA

femei-popice hrentuiesc văzduhul
asimetrii devin sfruntări de lege
din toată-alcătuirea iese duhul:
pe zebra străzii doar un câine trece

şi sufocaţi şi comprimaţi de urbe
oamenii-s umbre-n câmpuri elizee
arhitectura Lui stă să se surpe
sexul şi-orbirea: schingiuiri pe-alee

iubirea ta s-a spânzurat la poartă
paiaţele-o bocesc – hoinari pe uliţi
trec cei învinşi – incendiul numit soartă

ne luminează moartea ca pe-o artă
…vino spre mine – pasăre pe umăr:
n-aş vrea-n Apocalipsă pe Vènera s-o supăr!
***
Adrian Botez