by Laurențiu Nica

Caracterul este singurul lucru pe care-l făurim în această lume şi-l luăm cu noi în lumea următoare.

Circumstanţele în mijlocul cărora trăieşti determină reputaţia ta; adevărul pe care-l crezi determină caracterul tău. Reputaţia este ceea ce se presupune ca tu să fii; caracterul este ceea ce eşti tu de fapt. Reputaţia este ceea ce ai tu atunci când vii într-o comunitate nouă; caracterul este ceea ce ai atunci când pleci. Reputaţia se face într-un moment; caracterul este construit în decursul unei vieţi.

Reputaţia creşte precum o ciupercă, însă caracterul creşte precum un stejar. Reputaţia ta este învăţată într-o oră; caracterul tău nu vine la lumină după un an. Un singur raport dintr-un ziar oferă reputaţia ta; o viaţă de trudă îţi prezintă caracterultău. Reputaţia te face ori bogat ori sărac; caracterul te face ori fericit ori te face mizerabil. Reputaţia este ceea ce spun oamenii despre tine pe piatra de mormânt;caracterul este ceea ce spun îngerii înaintea tronului lui Dumnezeu.

Caracterul tău este ceea ce Dumnezeu ştie că eşti tu. Reputaţia ta este ceea ce oamenii ştiu că eşti tu.

Cine a fost de fapt ISUS?

În mesajul de faţă vrem să privim la patru abordări biblice prin care descoperim cine este de fapt Isus Hristos. Isus este 100% Dumnezeu şi 100% om. În plus, El a fost înţeles a fi Profet, Preot şi Rege (ca fiind oficiile Sale). Scriptura Îl prezintă de asemenea ca fiind şi Slujitorul care suferă (Isaia 53), şi Al Doilea Adam (Romani 4:12-21; 1 Corinteni 15:20-22). Cine a fost Isus (persoana Sa) este foarte aproape legat de ceea ce a făcut El (lucrările Sale). Cu alte cuvinte, nu observăm din Scriptură doar reputaţia şi caracterul Său, ci şi persoana şi lucrările Sale.

În cele 4 Evanghelii Isus Hristos este prezentat în mod diferit:

1. Evanghelia după Matei este evanghelia împărăţiei. Ea este direcţionată sau adresată evreilor pentru a arăta că Isus era Mesia cel promis, „Regele Evreilor”.

2. Evanghelia după Marcu este evanghelia miracolelor. Relatarea în paşi rapizi a lui Marcu a fost scrisă către o audienţă de romani. Marcu l-a prezentat pe Isus ca fiind slujitorul suferind al lui Dumnezeu.

3. Evanghelia după Luca este evanghelia istorică. Luca a accentuat umanitatea lui Isus şi l-a prezentat pe Hristos ca „Fiu al Omului”.

4. Evanghelia după Ioan este evanghelia credinţei. Aceasta a fost scrisă lumii pentru a arăta că Isus era „Fiul lui Dumnezeu”.

Nu vom privi la aceste patru abordări despre Isus, ci la alte perspective moderniste ale contemporanilor din vremea noastră.

O primă abordare cu privire la Isus este faptul că El a fost văzut de oameni ca fiind un simplu om.

1. Yeshuah ben Joseph – Isus fiul lui Iosif – omul natural, umanitatea lui Isus

Genealogiile evreieşti pun pe tată ca fiind capul şi sursa fiului pe care l-a născut. Sângele la un nou născut este dat de tată, nu de mamă.

Naşterea miraculoasă a lui Isus dintr-o fecioară arată umanitatea Sa şi faptul că El a trebui să se întrupeze pentru a putea să prezinte înaintea lui Dumnezeu o jertfă fără pată pentru păcatele oamenilor.

Există oameni astăzi care au rămas la această abordare istorică. Isus s-a născut în anul când s-a născut, este o relatare înregistrată de istorici, da, a trăit în vremea lui Cezar Augustus şi da, a fost un om bun. Şi ei rămân doar aici.

Chiar şi pe vremea Domnului Isus existau oameni care aveau această abordare:

“Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui?” (Matei 13:55)

O a doua abordare cu privire la Isus Hristos este una legată de genealogia şi spiţa sa regală.

2. Yeshuah ben David – Isus fiul lui David – fiul promisiunii, caracterul profetic si spița de rege a lui Isus

Evanghelia după Matei începe cu genealogia lui Isus Hristos şi menţionează faptul că Isus este fiul lui David, fiul lui Avraam (Matei 1:1). Denumirea de „Fiul lui David” (deşi David a trăit cu 1000 de ani înaintea lui Isus) este împlinirea profeţiei lui Nataan către David:

„Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. El va zidi Numelui Meu o Casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. Eu îi voi fi Tată, şi el Îmi va fi fiu…” (2 Samuel 7:12-14)

Isus a fost numit „Doamne, tu eşti fiul lui David” de câteva ori în Sfânta Scriptură, de oameni care, prin credinţă, căutau milă sau vindecare. Femeia a cărei fiică era chinuită de un demon (Matei 15:22), cei doi orbi de pe drum (Matei 20:30) şi orbul Bartimeu (Marcu 10:47), toţi au strigat la Fiul lui David după ajutor. Titlurile de onoare pe care aceştia le-au dat Lui declarau de fapt credinţa lor in El. A-l numi Domn exprima sensul dor de a înţelege dumnezeirea Lui, domnia şi puterea, iar prin numirea lui „fiul lui David”, ei îl declarau pe El a fi de fapt Mesia.

Profităm dar înțelegem ca El este fiul promisiunii, regele nostru, şi apelam la El după milă, îndurare, vindecare, intervenție. Unii oameni l-au văzut şi încă îl mai văd pe Isus ca fiind unul care intervine atunci când noi avem nevoie de ceva – şi cam atât.

Într-un alt pasaj din Matei 12:23 oamenii din vremea Domnului Isus au avut această abordare faţă de Isus atunci când au văzut că El vindeca pe cei bolnavi:

„Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?””

O a treia abordare cu privire la Isus este legată de felul cum El a fost şi este numit drept Fiul lui Dumnezeu.

3. Yeshuah ben Adonai – Isus fiul lui Dumnezeu, dumnezeirea Lui

Am ales să folosesc denumirea de „Adonai” în loc de YHWH din semn de respect faţă de Numele Domnului. Iehova şi Iahve şi alte denumiri aduse lui Dumnezeu sunt de fapt nişte încercări de a aduce vocale între literele acestui nume. Există anumiţi evrei care atunci când scriu numele lui Dumnezeu nu îl pronunţă deloc, pentru că ei ştiu că „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” (2 Timotei 2:19). Denumirea de „Adonai” este de fapt pluralul de la Adon, care înseamnă „Domn, stăpân sau proprietar” – şi este un nume folosit ca un substitut pentru tetragramatonul YHWH. Poate fi tradus prin „Domnul Dumnezeu”, sau „Domnul Domnilor”. Adoneinu – Domnul nostru.

La botezul Său (Matei 3:17 – „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care-mi găsesc plăcerea”; Marcu 1:11; Luca 3:22), la schimbarea la faţă (Marcu 9:7 – „Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El să ascultaţi”; Luca 9:35), Dumnezeu mărturiseşte despre Isus ca este Fiul Său.

Duhurile rele ştiau că El este Fiul lui Dumnezeu (Matei 8:29; Marcu 3:11, etc.)

Lui Petru i se descoperă că Isus este Fiul lui Dumnezeu (Matei 14:33 – umblarea pe ape; etc.) – “Dar voi cine ziceți că sunt Eu? i-a mai întrebat El. Simon Petru a răspuns: – Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu! Isus i-a zis: – Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri.” (‭Matei‬ ‭16‬:‭15-17‬ NTR)

Isus însuşi a recunoscut, atunci când a fost dus la judecată, înainte să fie crucificat, că El este Fiul lui Dumnezeu (Luca 22:70).

Există oameni astăzi care spun doar că Isus este Fiul lui Dumnezeu, dar numai ca o relatare istorică. Sau ca o batjocură, precum cei care râdeau de el (Matei 27:43 – „S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”)