MESERIE

să tragi de somn – până când se
rupe: o meserie pe care
am învăţat-o – măcinând între
ele – pietrele de moară ale
amintirii

e o meserie pe care nimeni n-o caută – dar
pe care eu am descoperit-o – printre
înjurăturile sorţii

conştiincios şi
bolnăvicios de
treaz
***

ORICUM

orice ai face şi oricum ai
combina săracele podoabe-ale
lumii – viaţa trece – cu
insaţiabilă grabă – trece
precum perechile de înfometaţi
dansatori ai unui
bal – spre ademenirile
sufrageriei

nu intra în panică: oricum ai
gândit – oricum ai
croit melancolica stofă – e tot
bine – foarte bine – oricum – pentru că
nu te-ai oprit – şi trecând de
mohorâtele străji de prin
colţuri – te-ai îmbrăcat – fie şi pentru o
trecătoare seară – în
veşminte de rege

nu există om (de ştie el asta ori
ba – e cu totul altă poveste!) fără de
clipa în care trâmbiţele sună
încoronarea: apoi
toate se retrag – stoluri cuminţi – la
locul lor – iarăşi adânc vegheate de
mohorâtele străji de prin
colţuri
***

Adrian BOTEZ