ŢINUTURI NATALE

acolo sunt nori care mă-nfurie
acolo sunt veşti care dau de
pământ cu mine: acolo era un
leagăn de munţi – iar acum e un insidiosscaun de tortură: orişice vânt care bate dintr-acolo aduce cu el
secerişul bolilor de
viziune – orişice pădure albastră instaurează
livada ursuză şi mută a
morţii

acum îmi dau seama că am crescut în
cea mai barbară şatră a
veciilor – unde – printre focuri
nimeni nu m-a învăţat altceva decât
tăişul criminal al
cuvintelor

zadarnic încearcă acum filantropii – snobii
aştri celeşti – să facă o sală de bal – din
această brutală colonie
penitenciară: e ca şi cum ai încerca să faci un
paşnic orăşean – dintr-un
hirsut zeu al
zăvoarelor – stâncilor şi
izvoarelor
***
Adrian BOTEZ