IMPROMPTU

rânjet ploios pe chipul de-mprumut
al Marelui Judecător vexat:
l-am supărat prin speech-ul meu ţinut
la steaua care m-a persecutat

plodesc energic erezii – noi dogme
sub care-orbitele cabrează – trântind aştrii:
într-o explozie de linişti solilocve
heruvii se proclamă ars sihaştrii

nu mai accept nici frică – nici supuneri
impun în constelaţii alte spuneri
vreau să greşesc eroic epopeea

şi s-o impun la tron doar pe Medeea
…atâtea răzvrătiri – iubirea mea
încât mă mut mereu – din stea în stea!
***

ONORANTUL DUEL

plec să mă-ntâlnesc cu
moartea – nu mă-nsoţeşti?
vom lua două revolvere – unul
mie – altul ţie – şi
când vom da de
ea – ne vom bate în
duel – pentru onoarea
primului descoperitor al
morţii – dintre noi
doi: întâlnire grabnică – rabinică şi
uşoară
***

DECADENŢĂ UMANĂ

nobil ciuruc mânăstiresc – matroz de cer
te-ai chifligit de frică şi teroare:
tămâia nemuririi – nas de rinocer
ţi-a-ncovoiat – şi-ntre-omoplaţi răcoare

din mii de vii – alunecând vecìi
în labirint îţi pierzi miros de rosturi
abrutizat de inutile posturi
contempli cărnuri flasc-liliecìi

şi răstignit şi deşelat – dăbălăzat
umbra-elefantului guşat – trapez ratat
eşti doar schilodul de serviciu al tăcerii

printre putridele caverne ale verii:
nu om cărunt – ci bisulfat de luturi
ajuns-a cel atunci născut de fluturi…
***
Adrian BOTEZ