EDITORIAL AGERO

Teroriştii căutaţi de Obama sînt la noi

by Maria Diana Popescu

Cînd te amesteci cu tărîţa grupurilor infracţionale şi le pupi liderii pe frunte, cînd alegi să dansezi pe ritmuri ţigăneşti pentru voturi, cînd ţi se pun salbe de aur la gît şi faci alianţe de botez cu un borfaş abonat la procuratură şi la poliţie, cu peste 120 de dosare penale, evident, nu mai poţi avea demnitate, nici credibilitate, şi te mănîncă oprobriul, fiind chiar şi fratele preşedintelui.

Mircea cel Bun traficant de influenţă va fi, dacă justiţia nu e din nou şperţuită şi influenţată, coleg de celulă cu finul mondial, cu lotul naţional de fotbal şi cu ceilalţi puşcăriaşi din Guvern. Sau, pînă la urmă, după 29 de zile, armamentul din dotarea lui Mircea îl va transforma în Harap Alb. Sărmanul de el!, are de tras atîta „ruşine” în faţa probatoriului adus de avocatul Pavel Abraham! Colac peste pupăză, o altă lovitură pentru preşedinte o reprezintă plîngerea Gabrielei Firea, admisă săptămîna trecută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Imunitatea preşedintelui este contestată la Curtea Constituţională. În plus, mai are de dat nişte răspunsuri serioase justiţiei, implicit poporului, pentru abuzuri, terenuri, flotă, derapaje, posibila tăinuire a unui grup criminal organizat care îl şantaja pe fratele său, aflat exact în epicentrul clanului şi chiar şi pentru repetabilele lacrimi de uz popular.

 Puterea – un seif de bani pentru acoliţi, România – un restaurant cu autoservire.

 Moscova nu crede în lacrimi, Washington-ul nici atît, Karol al doilea a inventat lacrimile politice, Preşedintele l-a copiat, iar lacrimile sale au metamorfozat destinul României, la bordul căreia s-a urcat cel mai corupt aparat de stat din istorie, în internul căruia, oligarhi lipsiţi de scrupule şi-au creat o clientelă politică interlopă, derulînd împreună cele mai fanariote afaceri, cele mai mari hoţii. Lacrimi la început de mandat şi de-a lungul celor zece ani, lacrimi la sfîrşit de mandat. Lacrimi de crocodil, cele mai usturător plătite lacrimi de către popor din istorie!, pentru că mulţi dintre noi au votat ca-n piaţă şi s-au lăsat seduşi de lacrimi. Viclenia este arma intoxicărilor şi a manipulărilor inteligente. Să ne amintim doar de afacerea jurnaliştilor români, (cică) răpiţi în Irak, un proces controlat la comandă de Justiţia cui? Mă gîndeam aşa, cu dragoste şi cu nespusă bucurie la Morar, Kovesi, Maior, Hăineală, Opriş, D.I.I.C.O.T., Parchetul General, S.R.I., C.S.M.,  S.P.P., D.N.A., S.T.S., cît  de mîndru, cît de demn veghează şi ţin de şase la nepedepsirea clanurilor mafiote! Jivinele, care cred că-l pot fura pînă şi pe Dumnezeu au mers braţ la braţ prin taigaua politicii româneşti, umplîndu-şi instantaneu carele cu euro, în timp ce poporul, furat la minut şi sufocat de numărul mare şi grosimea taxelor de top european, din salarii de lumea a treia, nici de cosit nu mai are. Terenurile agricole sînt sub semnătură străină. Politica românească e o afacere murdară şi cu toţii ştim că în afaceri necurate investeşti puţin şi cîştigi cu nesimţire. Prin acte de corupţie dirijată, stagnarea nivelului de trai şi sărăcirea populaţiei, politicienii au făcut din Putere un seif de bani, din România, un restaurant cu autoservire.

 Ţara în care banii sînt puşi la adăpost de fisc prin intermediul legislaţiei

 S-a dus vremea cînd în faţa unui premier sau a unui preşedinte pălăriile organismelor internaţionale săreau singure de pe scăfîrlii. „Naţiunea este sătulă de turpitudinile, mişeliile, jaful, corupţiunea, infamia, trădarea intereselor ei celor mai sacre, de cruzimea, cinismul, sfruntarea, ticăloşia şi scârba acestui regim vitreg şi căzut, corupt şi corupător, infam şi infamant. Naţiunea e sătulă: Destul!”, scria Caragiale în „Moftul român”. Destul cu aceşti oligarhi care se tot rotesc la Putere, clanuri şi baroni, pentru zestrea pe care au depus-o în paradisurile fiscale. Oare cîţi dintre celebrii hoţi ai aparatului de stat au descărcat mierea în paradisul fiscal din Luxemburg şi din alte itinerarii cunoscute?

 Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea) care trebuie contactati si informati in timp util. Orice preluare de texte din revista AGERO (presa, televiziune, radio, net) fără aprobarea autorilor și precizarea sursei *Agero intră sub incidența legii dreptului de autor, fiind considerata furt intelectual și va fi urmărită și pedepsită penal. Redifuzarea preluării prin alte medii (presă, televiziune, radio, net) trebuie sa indice pe mai departe autorul și AGERO ca sursa originală.

 Ştiaţi în mod sigur că cel mai mare paradis fiscal al comunităţii europene este Marele Ducat de Luxemburg, stat fondator al Uniunii, ţara în care banii sînt puşi la adăpost de fisc prin intermediul legislaţiei interne. Cu toate că Ministrul Finanţelor respinge afirmaţia că Luxemburgul este un paradis fiscal („suntem un centru financiar european şi nu încurajăm evaziunea”, a declarat Luc Frieden scuzîndu-se în repetate rînduri), în Luxemburg funcţionează 141 de bănci din 26 de ţări, ceea ce i-a adus reputaţia de oază fiscală sigură. Volumul fondurilor de investiţii se ridică la aproximativ 2100 de miliarde de euro, estimează biroul de consiliere financiară Ogier, fondurile fiind scutite de taxe. Pentru a-şi proteja profiturile de mîna fiscului, mai multe concerne internaţionale şi-au deschis filiale în Luxemburg, protejate de legislaţia europeană. Banii străini depozitaţi în secret în băncile din Luxemburg au săltat Marele Ducat în fruntea clasamentului european al veniturilor pe cap de locuitor.

 Vor umple puşcăriile la braţ cu clanurile mafiote

 Revenind în jungla noastră, scandalul „Bercea Mondial” ne face celebri în lumea întreagă, reamintind, spre trezirea noastră, că România este terorizată de clanuri financiare mafiote, iar acestea nu vor renunţa cu una cu două la supremaţie. Faptele inculpaţilor Băsescu Mircea şi Căpăţînă Marian Adrian, dincolo de gravitatea infracţiunii de corupţie, au un mare grad de pericol, dat de cuantumul sumei remise de Mondialul de după gratii şi primită de cei doi inculpaţi, dar şi de scopul urmărit de aceştia, respectiv punerea în libertate sau condamnarea la o pedeapsă extrem de mică a unei persoane judecate pentru tentativă de omor şi cercetată în numeroase dosare penale care au ca obiect infracţiuni grave şi foarte grave. Folosindu-se de calitatea de membru al familiei Preşedintelui României, pe care o deţine inculpatul Băsescu Mircea, ambii inculpaţi au vehiculat promisiuni menite să-l convingă pe denunţătorul Bercea că demersurile inculpatului Băsescu Mircea  pot influenţarea un număr mare de magistraţi, de pe orice palier al sistemului de justiţie, aceasta fiind încă un element de gravitate a faptei. Inculpatul Băsescu Mircea, deşi cunoaşte obligaţiile fratelui său şi îi comunică denunţătorului într-una din discuţiile înregistrate că „el nu poate”, nu descurajează comentariile referitoare la persoana preşedintelui, ba mai mult, le alimentează pentru a nu pierde aparenţa că ar avea influenţă asupra magistraţilor, se arată în referatul procurorilor cu propunere de arestare. Fiţi siguri,  va veni ziua, şi ziua e aproape, cînd toţi magistraţii corupţi, toate uneltele murdare din justiţie şi din instituţiile cheie vor umple puşcăriile la braţ cu clanurile mafiote. Teroriştii pe care îi caută Obama de atîta vreme pot fi găsiţi foarte uşor în conducerea României. Ei s-au iniţiat în lovitura de stat din 1989.

 Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de