INDICAŢII PREŢIOASE PENTRU POEŢI

săraci şi singuri – unde-i fericirea?
grădini de rai sub scăfârlie – „niet” pitac!
poate m-o fi-ncercat vreun junghi de-i zic „iubirea”
dar când mă uit în pungă – tot un drac!

să tot încurci cu pana soarta lumii
croind nădejdi acolo unde-i spumă
să fii Poet – când n-ai nici banii strunii:
ca şi când morţii vrei să-nvii cu-o glumă!

fii orb de tot – nu doar în inspirare
ca să nu vezi Molohul covârşirii:
de-ai fi o varză pusă la murare

ai fi mult mai pe plac desăvârşirii
…sunt vremi acestea – drag Poet Sublim
când locul optim ţi-e în ţintirim!
***

HRISTOSUL MIT DE CONIFERE

heinizând prin zaţuri de iubire
lânced încerc tăişul de verbină
ascet crepuscularelor clavire
extaz ard cerul candelei despină

e-o mlădiere-n aer şi-n răcoare
e-aşa severitate-n candelabre
încât topit-am masca de cadavre
trist arlechin – icoană de pahare

grăbiţi: veninu-n guşă se scufunde
apoi prin limbă-n lume se despice
ard pe altare verb de haruspice

şi-o liră delirând licori imunde!
…o – rază de ambrozii melifere
eu sunt hristosul mit de conifere
***

ARGHEZIANĂ

ştii că vreau – înfierbântat şi în
taină chiar mă
mândresc – năzuiesc din toate
colţurile fiinţei de tot – să-Ţi fiu prieten – frate sau
nepot – dar
nu pot: sunt încă acum doar o
chircitură – o ploioasă leşinătură de
om – zguduit de toate spaimele şi
nădejdile – orfan de
lumină – văduv de-o
întreagă săptămână – nărăvit la
nisipuri şi
dune – la
neînţelepciune – încercuit
biruit năruit de cea mai banală
furtună lăfăită pe ceruri şi-n
strună

sunt doar
umbra – proiectul abia întrevisat prin
eoni şi ere (pe când gadinile toate – Copacul şi
Cristalul – abia se învăţau să tacă
sublim ori numai să
zbiere) – a ceea ce voi fi fost
cândva: pân-atuncea şi iară – mai
va

nu mă lua
prea tare: lasă-mă în ritmul ăsta bătrânesc – de
vals printre stele – lasă-mă în
apele mele – şi aşa tulburate
puhoaie de
lacrimi – umilite patimi – întru neputinţa de a
sta la portiţă după
treier – nepăsător ca un greier – de vorbă cu
Tine – ca şi cu
mine – bâţâindu-mi picioarele
amândouă – deasupra de aştri şi
ouă – într-o continuă pendulare – măsurând astfel
vremea viscolului cel
mare – până când
nu va mai fi nici amintire de
vreme – ci numai
Hristos se va îmbrăţişa pe
Sine – cu toate cântecele de la
mine – şi neclintit întru seninătate
îşi va degusta înalta-i lumină şi
singurătate – preistorică – numai
taborică

lasă-mă în firea mea de
nepricepere şi de
om – cât mai tragi Tu – printre stele – un
somn: nu mă grăbi prea tare – pentru că
se poate să surzesc – să
orbesc – şi nu de uimire ori slavă – ci aşa
într-aiurea – precum o amărâtă de
babă – zgribulită printre
săracii cei mai săraci din pridvorul Tău
şi uitându-se – ca proasta – în sfântul ei
zgău

…şi – deh – am şi eu
încă – orgoliile mele: la sărbătoarea de
Frate – vreau să apar – ca
tot omul – îmbrăcat cu de
toate
*** 

Adrian Botez