TUPEUL – regula zilelor din urmă

Tupeul si timiditatea

Editorial

Evlavia voastră este ca norul de dimineață și ca roua care trece curând. (Osea 6:4)

Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. (1Timotei 6:11)

Creștinii de azi predică una și trăiesc alta

Ei predică iubirea, ca roadă a Duhului Sfânt, că fără iubire nu suntem nimic, că nădejdea pe care o are creștinul – nu înșeală – pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inima creștinilor născuți din Hristos, prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.

Toți știm că trebuie să ne iubim aproapele, ca pe noi înșine, că asta e porunca Domnului Hristos, care a spus:

Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13.34-35)

Iubirea creștinilor n-o afli decât declarativă – duminica sau în zilele de predică

De la pastor la ușier, toți par a uita cine suntem de fapt: „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. (Geneza 6:5)

Când suntem împreună, ne rugăm unii pentru alții, simțim cu cel aflat în nevoi, în biserică, dar odată ieșiți înafară, comportamentul ne contrazice „părtășia” manifestată înaintea Domnului în biserica Sa.  Căci curând uităm cauzele pentru care ne-am rugat împreună și pentru care am spus cu însuflețire „AMEN”. Și, uitând că am fost curățiți și albiți de vechile păcate și metehne din timpul de odinioară când „noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui ” (Isaia 53:6), reîncepem să trăim o viață de rătăcire (întreruptă pe timpul orei din biserică), pentru că „fiecare îşi vede de drumul lui ”. [Înapoia mea, Satano!!!]

De ce avem acest comportament duplicitar?

  • Nu consider că tupeul meu este un păcat.
  • Nu cer ajutor de la Domnul să-mi dea putere (voință și înfăptuire) de a mă schimba și de a-l iubi pe fratele meu.
  • Nu abandonez mândria, răutatea și egoismul care-mi umplu ființa, iar iubirea, bunătatea, evlavia, iertarea nu mai au loc.

Tupeu este acest fel de-a mă purta grosolan, fără bun simț și fără rușine, când una zic și alta fac, dar pretind că totul e ok.

Tupeu e atunci când afișez un standard de om, față de care pretind celorlalți un comportament ca atare, însă prin fapte, gânduri și comportament sunt altfel.

Tupeu e atunci când știu bine că ți-am pricinuit dureri cu intenție (fapte sau omisiuni) și mă supăr pe tine că te plângi, ba mă simt foarte deranjat că îmi strici cheful de viață cu văicărelile tale.

Doamne, e strigător la cer, că nu se practică sfatul moderator și reconfortant al apostolului Pavel:

faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. . Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4) .

Ca și și  binecunoscutul sfat duhovnicesc:Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.” (Efeseni 5:21)

Tupeu e atunci cand desi stiu ca daca te lovesc cu ciocanul in cap nu o sa iti placa, te intreb: oare te superi daca te lovesc cu ciocanul in cap? Mizez pe faptul ca tu ai mult bun simt si de rusine o sa imi spui: nu, cum sa ma supar, nu ma supar, loveste-ma, loveste-ma. Desi stiu bine ca o sa te supar, vreau sa profit de pe urma bunului tau simt ca sa fac ceva ce iti va dauna, pt ca asa e interesul meu de moment, ulterior justificandu-ma prin faptul ca te-am intrebat si tu ai zis ca e ok, ca pot sa iti dau in cap.  – isusedomnul.wordpress.com (TUPEUL)

Cu alte cuvinte, apostolul Pavel spune că “tupeul” e caracteristica creștinului în zilele de pe urmă:

Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. (2 Timotei 3: 2-5)

Fraților, păstorilor și părinților,

Nu vă lăudați bine, în acest mod nu se trăiește cu înțelepciune și nici cu frică de Dumnezeu. Căci înțelepciunea care vine de la Dumnezeu e ușor de înduplecat, ori constatăm că creștinul de azi nu e deloc ușor de înduplecat. – „Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:17-18)

Fraților,  Deci cine ştie să facă bine, şi nu face, săvârşeşte un păcat! (Iacov 4:17)

Înțelegem așadar că “tupeul” e un păcat, un mare păcat, mult mai grav și mult mai urât decât altele, pentru că acesta iese din inima noastră și vorbește de caracter, dar și de atitudinea față de aproapele.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s