Grădina

Din grădină se aud triluluri de privighetori,
şi o-nmiresmată boare se ridică dintre flori.

Dimineaţa, pe răcoare, se strecoară zorile,
şi-n nuanţe pastelate se deschid zorelele.

Azurii cum este cerul, un albastru de safir,
roz, albe sau violet, cu miros discret.

Frunze ca o inimioară, răspândite pe tulpină
protejează de căldură florile să nu se-nchidă.

Totuşi, finele zorele în văpaia soarelui
se închid ca o umbrelă în bătaia vântului.

Pe pământ, plină rouă, volbura-nsetată,
şi-a deschis splendid corola-n sidef irizată.

E rochiţa rândunicii, elegant o-mbracă,
fracu-i negru-albăstrui, coadă bifurcată.

Azi trăiesc o reverie, plină de candoare,
rândunica cuib îşi face, pentru ouşoare.

Rândunelul o ajută, cuibul să-şi creeze,
arhitecţi ingenioşi, sus pe metereze.

Au cărat în ciocul mic pământ, iarbă şi nuiele
împletind un coşuleţ trainic pentru ele.

Au depus ouţe-n puf, apoi le-au clocit
şi-ntr-o bună zi, din ele, puii au ieşit.

Casa cu a ei grădină, ce-i plină de floare,
le oferă-n perspectivă hrană şi umbrare.

Într-o bună dimineaţă, sub arcada cu zorele,
au zburat sub ochii noştri patru rândunele.

O plăcere să asculţi zarva din grădină,
florile le dau nectarul, miere de albină.

Am scăpat azi de omizi şi de alţi dăunători,
azi grădina mea renaşte, datorită lor…
.
Sursa poza: http://www.ush.ro/showthread.php?578-Gradina-sau-balcon/page83