Vişinii albiţi de floare
şi o-nmiresmată boare
ce uşor şi lin adie,
să ies din casă mă-mbie.
.
Plec îndată la plimbare,
alegând mica cărare
ce mă duce jos, în vale,
cât mai este un pic răcoare.
.
Iarba fină, verde crud –
un covor fin de mătase,
are ajurate-n ea: părăluţe,
albăstrele, năsturaşi sidefii,
mici pâlcuri de păpădii.
.
Susur de izvor s-aude,
de sub pietre clipocind,
apa sprinten şerpuieşte,
având sclipiri de argint.
.
Căţăraţi pe un stei din sare,
speriaţi, doi iezişori
behăie timid spre capră,
implorând-o: „ajutor!”
.
Cu ochi blânzi, spre mine,
capra priveşte implorator,
să-i dau jos neastâmpăraţii,
să se joace pe covor.
.
Ţinând iezii strâns în braţe
cobor steiul dăltuit,
câinele în juru-mi sare,
pune botul jos pe labe,
dă din coadă mulţumit.
.
Revin, spre prânz acasă,
mulţumită şi voioasă.
.
Între timp, vişinii-n floare,
polenizaţi de albine,
au cernut albe petale,
pe iarba strălucitoare.
.
Vişinele de smarald
sub a soarelui văpaie
deveni-vor rubinii,
cu arome minunate,
să mâncaţi pe săturate!
.
Cârdei V. Mariana
Revista ARMONIA - Saltmin Media 