by Mraconia
Scenariul pare venezuelean. A început circul arestărilor… Dacă ne gândim, unii trebuiau să fie arestați de multă vreme… Dar, la vremea aceea, nu a trebuit…
Cei arestați sunt, în marea lor majoritate niște nemernici… Nemernici sunt aproape toţi oamenii îmbogăţiţi peste măsură… Să ne înţelegem! Nu susţin că săracii sunt toţi nişte onorabili…
Există diverse grade de vinovăţie şi de laşitate la fiecare. Acesta este un considerent personal… Doza specifică, în fiecare, de bine şi de rău este stabilită de Dumnezeu sau de diavol. Noi, pentru schimbarea proporţiei, îi ajutăm când pe Unul, când pe celălalt… Transformarea unui om, prin schimbarea dozei de bine sau de rău, se face în timp (nu mă refer la cazurile patologice!). Amestecul, în proporţie mare, de laşitate, de viclenie, de neomenie, de avariţie, de nuştiuce, ne aduce în preajma noastră, cel mai adesea, personaje care, de cele mai multe ori, ne conduc destinele (cel puţin aşa cred ei!). Ei sunt acei diavoli aproape omniprezenţi… Specialiştii nu-i numesc diavoli, pentru că educaţia lor de specialişti (dobândită în era comuniştilor) nu le permite să facă vreo trimitere spre credinţă sau spre existenţa lui Dumnezeu. Ei îi denumesc ştiinţific: psihokilleri. Fie şi aşa! Psihokillerii fac ce ştiu mai bine:
-împart dreptatea;
-administrează finanţele;
-menţin ordinea;
-“asigură” siguranţa naţională ;
-coordonează educaţia;
-administrează sistemul de sănătate;
-subordonează mişcarea sportivă;
-controlează mass-media;
-dirijează organizarea militară;
-stabilesc graniţe;
-influenţează organizarea clericală;
-manevrează comerţul intern şi internaţional;
-organizează politic, fac poltică şi toate politicile.
Ordinea este stabilită în mod aleatoriu… Dacă încercăm să ordonăm ordinea, poate că ultima enunţare ar trebui să fie prima. Oricum, dacă vom dori ca să schimbăm ceva, ar trebui să găsim un numitor comun şi să acţionăm împotrivă. Numitorul comun, dragii mei, este lipsa de credinţa! Şi lipsa fricii. A fricii de Dumnezeu!
Deşi, numărul lăcaşurilor de cult, construite în România în ultimii douăzeci de ani, a crescut cu mult mai mult decât numărul şcolilor, nu avem o eficienţă a lor. Poate că sună rău să vorbeşti despre eficienţă în relaţia cu Dumnezeu. Poate… Dar cum este eficienţa în relaţia cu diavolul? Este! Şi e mare! Prea mare…
Singura cale de îndreptare este credinţa!
Pentru aceasta trebuie să facem mult şi multe. Chiar şi psihokillerii se tem (într-un colţisor al sufletului lor!) de Dumnezeu. Aici trebuie acţionat. Putem miza şi pe laşitatea unora. Să-i convingem că se pot trata. Ne poate ajuta şi Dumnezeu! El poate! Şi sunt semene! Mai ales că noi oamenii am avut calea liberă (şi-o mai avem!) spre spiritualizare. Cale pe care noi n-am urmat-o sau n-o urmăm! Ne scuzăm adesea că nu ne lasă psihokilllerii. Ei sunt un blestem, dar nici nu facem prea multe ca să scăpam de blestem. Până când?
_________________________
Sursa: http://mraconia.com/2014/04/10/psihokillerii-de-langa-noi-r/
Revista ARMONIA - Saltmin Media 