by Mraconia
Războiul împotriva terorismului este diferit faţă de războiul din Golf sau Afganistan, pentru că s-ar putea să nu se încheie niciodată… Cel puţin, nu în timpul vieţii noastre! Cam aşa ne zicea un vicepreşedinte american… Posibil, mai ales că nu ştim cine sunt teroriştii. Sau, toţi cei care duc războiul, sunt terorişti… Avem un război al teroriştilor împotrivă teroriştilor!
Hobbes a avut dreptate, când spunea că există un război al tuturor contra tuturor („bellum omnium contra omnes” – “every man against every man” ).
Cred că este vremea să ne despărţim de aceste „obiceiuri” şi să scăpam de „educaţia războiului”, chiar dacă acesta a fost instituţionalizat, proces care a avut loc odată cu opoziţia fundamentală între cele două tipuri de societăţi umane: cea sedentară şi cea nomadă. Mai ales că, acum, omenirea este profund sedentară!
Avem absolută nevoie de un faliment al politicii pentru situaţiile limită. Ar putea să fie un mare noroc al omenirii, alături de transformarea lui homo bellum în homo religiosus (mă refer la omul conştient religios!)…
Trebuie să ieșim, cât mai repede, de sub poziţia fatidică a umanului de-a fi, în permanenţă, între război şi pace! Adică: „honeste vivere, neminem laedere, suum cuique tribuere” – „trăieşte cinstit, nu vătăma pe nimeni, dă fiecăruia ceea ce-i aparţine”.
Sursa: http://mraconia.com/
Foto: Atacul de la Smârdan, pictură de Nicolae Grigorescu

“Mai ales că, acum, omenirea este profund sedentară!”
Pai, da, colinda Globul, ca sa stea in fata unui calculator, sau a unui televizor, iphon, toti dracii, sa munceasca stahanovist, si sa fie imbecila. Imbecilii sa prospere, si creationistii sa dispere.
Din tot fumul global. Imi vine una pe turceste sa spun imbecililor : Hai… !