Vasile trei

 

L-am întrebat pe Vasile ce este bătrânețea.

Mi-a spus, este vremea când  te scoli noaptea

și-ți măsori pulsul, tensiunea, după un vis greu

pe care-l împingi ca Sisisf  către culme.

Și ce este dincolo?  Acolo e moartea,

Dar nu te gândi, lasă-mi doar mie gândul acesta,

Zâmbi Vasile și eu l-am îmbrățișat ca pe un frate.

Vasile avea o lacrimă-n colțul ochiului drept.

M-am culcat la loc și Domnul mi-a dat încă o zi, apoi încă una.

Am tăcut  amândoi. El a rămas să-și scrie poemele triste.

Eu am visat cum alergam peste dealuri, la Solca, În copilărie.

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Și se făcea și se-ntâmpla că Vasilică iar pleca,

În mult abrupții munții Anzi

Să lupte el cu unii granzi

Ai dulcei, albei cocaine

Aduse greu din sudul Chinei,

De unde vine și chinina

Care ne umflă nouă splina,

Că vânătoarea de caimani

n-aduce prea mulți gologani,

așa credea bravul Vasile

pierzând din dragoste trei kile,

în viața asta ca o oază

te mulțumești chiar cu o frază

scăpată-n apogeu erotic

de-un cavaler fost vizi-gotic.

Din ce se naște arta, nene?

Din gene false ori din… gene.

BORIS MARIAN