by Cornel Nistorescu

Va izbuti familia Aurei Ion să depăşească aceste zile de durere şi nenoroc? Mă tem că mulţi dintre noi nu suntem gata să primim toată pilda rezultată din accidentul unui avion în Munţii Apuseni. Unii vor zice, săraca fată, uite unde au dus-o visele ei frumoase! Tinereţea a purtat-o în cel mai nepotrivit loc în cea mai neagră zi din viaţa ei. N-a apucat nici măcar să se bucure de viaţă!

Ce căuta ea acolo, s-ar putea întreba minţile gripate dintr-o ţară în care plouă cu întrebări tembele! Eroul, au zis unii, a fost pilotul Adrian Iovan, cel care i-a coborât de la 4.000 de metri şi, cu preţul vieţii sale, a făcut ca pasagerii lui să plece acasă pe patru roţi, nu adunaţi într-un sac de plastic. Dacă nu murea studenta aceea, Iovan ar fi fost precum comandantul care se stinge eroic raportând o misiune îndeplinită.

Împotriva acestui fel de a gândi citesc în povestea Aurei sau Aureliei (Doamne, ce nume frumos ne-a lăsat Imperiul Roman!) crâmpeiul de speranţă de care are nevoie ţara. Viaţa ei, atâta câtă a fost, are ceva mai mult decât pilduitor. Are chiar o înălţime neobişnuită. Nu una oarecare, venită din biologie, ci una morală, venită din curaj, din dăruire, din patriotism. Povestea nedrept de scurtă a Aurei Ion este purtătoarea unui semn de speranţă pentru ţară. România mai are şanse în ciuda netoţilor şi hrăpăreţilor care o conduc, în ciuda armatelor de oportunişti şi sfertodocţi ventuzaţi pe fotoliile instituţiilor publice. Suntem siliţi să recunoaştem că România mai are resurse de inteligenţă şi curăţenie sufletească. Neîncrederea şi disperarea noastră de atâţia ani se risipesc ca fumul în faţa unei asemenea dăruiri pentru profesie, pentru semeni, pentru ţară. Aura ne-a spălat chipul murdar din atâtea oglinzi ale zilelor din urmă. Generaţia ei care pleacă, generaţia ei care nu vede decât bani şi distracţie, generaţia ei de care ne temem îşi are eroii, performerii încă necunoscuţi. Aş zice că mult mai virtuoşi decât cei care umplu până la mizerie scena publică. Dacă privim mai atenţi la povestea Aureliei Ion, dacă o citim prin ce-am aflat despre ea, atunci putem găsi toate semnele speranţei în viitorul României. Biografia unei domnişoare elev-militar sau sublocotenent avansat post-mortem la gradul de locotenent ne ajută să ne recuperăm măcar un dram din stima noastră deteriorată faţă de noi înşine. Şi să recâştigăm un strop din încrederea pierdută în cei care vor lupta pentru ţară.

Citiți continuarea http://www.cotidianul.ro/aura-romaniei-230703/

Sursa FOTO: https://www.google.com/search?q=aura+Ion