Fără reverențe și suplețe,

Valsul trist cu Soren K. ,

Viața ca discurs, feblețe,

Abstracțiunea e a ta.

Fără ironii, mai bine

iron word, ca un pătrat,

o caricatură-n sine,

apropo de cap mai lat.

Năpârlesc și filosofii,

Câinii au jigodie,

Doicile-s distrofice,

Luna-i ca o rodie.

Constatăm banalitatea,

Înghițim crime la rând,

Se întinse libertatea

Radioactivă pe pământ.

Neagră este doar tăcerea,

Albul este înțelept,

Roșul nebuniei, vere,

Hârâie în cap și-n piept.

Selva este mai obscură,

Miezul vieții –i mlăștinos,

Sufletul pare o mură

Răsucită de-un botgros.

Nucă spartă e sărutul,

Ciocănim în gol, copii,

Cerbii nu mai știu ce-i rutul,

Moarte, nu mă ocoli.

Rigoletto urlă, plânge,

Richard III trage de timp,

Orbi suntem, dar mai vrem sânge

și-o piscină în Olimp.

Tinerețea-i agresivă,

Alzheimeru-i incipient,

Că pe vremea mea o divă

Nu știa că-i doar ghivent.