MUZICITĂ

prin bălării ițescu-se vechi stele
se zbuciumă de frig trei strunele din cer
din buzunare goale înalț spre îngeri vele
și ca să aflu cine-s îmi neguțez mult fler

se-aud de peste lume clopote muzicale
iar magii le preschimbă-n minuni zaharicale
se descompun pe limbă celestele porunci
obrajii mi se umflă de-a’ vorbelor vii prunci

nu pot să-ating un lucru fără să isc o notă
și muzica se-ntinde ca timpul de-nchisoare:
la cina cea de taină se dumică-o gavotă

iar răstignirea însăși e valsul la frigare!
…de-atâta muzicită am dat în gălbinare
se-nghesuie serafii cu leacuri de purgare
***

VAGABOND AL LUMII
mâinile mi se scufundă în buzunare
ca-n peştera lui Aladin

trec pe străzi: ninsoarea pufului de salcâm
pâlpâie coroane – fierbinţi şi zburatice – în jurul frunţii mele:
Rege Zdrenţăros al Marilor
Dispariţii şi Pagube
***

VILLON ÎNAINTE DE A ADORMI CU TÂRFELE ŞI CU ÎNGERII

fercheşă domniţă – slobodă la gură
ai pornit turnirul dintr-un zvon de zgură
se bat cavalerii – fără de măsură
pentru boiu-ţi oacheş – şi sparta-ţi centură
dezmăţaţi călugări – împănaţi cu bârfe
poloboace pline cu lipici la târfe
vă vomaţi pomana de la verzii prinţi
muşcaţi craci de iepe cu-antrenaţii dinţi
să vă ierte dracul – Domnul e la mine
învaţă să cânte pe strunele line
hai târâş – jigodii – se prăvale focul:
cât credeaţi că rabdă Domnul să-mi luaţi locul?
Doamne-al meu Hristoase – în vin iarăşi sângeri
stau s-adorm – în poală îmi picură plângeri:
lacrimi prearegale – din harfe de îngeri
dar şi roua târfei – simţind sfinte-atingeri
ev de rugăciune – de sfinţi şi de ciumă
gâlgâit de sânge şi de vin cu spumă
Fecioara minunii arde pe altare
Şarpele lincheşte pocal şi-ostiare
ev bizar – fantastic – nu mă lua în seamă:
Poet – storc cuvântul până iese zeamă
hoinărind – în dansuri – din cramă în cramă
sărută-mă – târfo – să plâng fără teamă…
***

OTRAVA RAIULUI

şi-a semănat chiar Dumnezeu grădina
cu vii havuze de amărăciune
din care – însetaţi – sorb îngerii lumina
crezând că-i un nou foc de rugăciune
dar aripile li se zbat agonic
şi-şi uită firea vastă – dumnezeie:
cucuta frângerii îşi face-ncet lucrarea
şi îngerii simt miros de femeie
***

PROPUNERE

nu mai face atâta tragedie
Doamne – pentru mărunţişurile
mele soioase: n-am putut fi
măreţ nici în rău – nici în bine

în definitiv – bucură-te – ce – voiai un al doilea
Satan-Concurenţa? – eu nu vreau decât
pasăre vie să-ţi fiu – capul să-mi culc sub aripa
ta – şi s-adorm dezmierdat – aşa că
redu tromboanele astea – umflate
apelpisite isteric – şi tot tacâmul ăsta – obositor de
cabotin – al Judecăţii: nu-ţi şade
poza de cioclu cu ifose imperiale

fii om – Doamne – după
chipul şi asemănarea
mea
***

DEMOCRAŢIE…

democraţia lui “să iubeşti că-ţi spun eu” – mai bine hrăneşti
balene ucigaşe – ori faci bancuri printre
rechini: oricum – ar fi mai vesel
decât “yesmen-itul” – izmenit cotidian – “zâmbeşte liber
până nu-ţi crăp capul!”

omule falusocrat – socrate nu
ţi-e frate : democraţie – isterie de
lesbiene
***

JOACĂ DE ÎNGERI

la cină – Dumnezeu zahăr le-a-mpărţit
îngerilor : în zvăpăiată
joacă – ei alb zahărul l-au împrăştiat – dulce viscolire
a iernat – peste pomii pământului

stau în mijlocul lumii – ca-n
mijlocul unui tort de nuntă – în care
urmează lumânările să se-aprindă
mirii să intre-n colindă

somnoroşi – îngerii s-au dus
la culcare: să strângă – de pe mese
Sărbătoarea – nu se ştie cine va avea grija
rigoarea

fierbinte – afundat cu genunchii-n visul zăpezii
mă rog să nu apară
de nicăieri – servitorii – nici
zorii

e-atâta parfum cald – în plin frigul
minunii : alaiuri – crai şi crăiese de abur – zăbovesc
sporovăiesc – prin somn şi haruri – la fântâna
sticlindelor daruri
***

ÎN BUZA IADULUI

sfinţii se-ngroapă în păcuri de creier
ucigaşul de nimburi e-un cântec de greier
lihnită de moarte – tot latră o stea
orice rază din ochi ea mi-o dă la rindea

intestinele-mi tremur ca strune de harfă
şi suflet şi vorbă ajuns-au o marfă
vin huhurezi şi strigoi în prelunci
mă cer de pomană de la ielele-n dungi

dovleac şi harapnic mă-nvaţă iubiri
prin hrube-mpuţite miroase a miri
târăsc nemurirea la butuc – printre nori
înfrăţind alb cu negru – toţi faceţi furori

ofticoasele fresce mă scuipă cu sânge
urma de inimă luna mi-o linge
a venit un episcop cu cange de rac
şi-mi trage din burtă ce vrut-am să fac
***

ÎNCEPUTURI

râmez rinocerii prin limita vremii
dobândesc inorogului flacăra stemii
şi vin să urmeze la coada cometei
zâne sălcii – din eonul poşetei

iar zeii în ceruri încură-armăsarii
prin geam s-aprind scriptele din cancelarii
e iarnă şi viscol şi toate-ameninţă
că-n pământuri sădită-i o nouă Fiinţă

de-aceea vin stele la leagăn de gemeni
nu ştii pe ce-ogor mai întâi să te semeni
pân’ la brâu – din oglinzi – se salt’ dumnezeii
la colţuri de filă – se-aprind crâncen leii
***

MADRIGAL NEBUN

cu madrigale zemuri ticluite
am descântat timpane biciuite
şi din şederi de zâne la pârleazuri
am născocit cuvintele cu nazuri

livide vinuri din cerneluri rare
le-am petrecut alaiuri funerare
până la bazilìca din bordeluri
unde vă-mpărtăşeaţi cu fel de feluri

acolo-n raiuri vă-arătaţi burtica
de-am tot crezut-o noi că-i bazilìca:
v-aţi tot jucat albina şi potirul
până ieşitu-v-a pe nară mirul

tremurături de coarde afectate
le-am pus în leacurile-amestecate
şi-am dat pe gât vecia – o cinzeacă
pe când Sfinţia-Voastră se dezbracă

nu vreau să iau vecia drept găoazdă
să trag pe limba Slutei hat şi brazdă:
un crin voi să-mi înfig drept în buric
să scap de hazul vostru şi de frig

n-aveţi decât să vă crăpaţi la noadă
să-mi năpustiţi ispite şi iscoadă –
eu iscălesc tot cum am apucat :
Nebunul Vesel – cu nimic spurcat
***

LINŞAŢI AMĂRĂCIUNEA

linşaţi amărăciunea – în lanţuri cu năierul
iubirii dezlânate i-a tot crescut deverul
hrăniţi cu arabescuri reptilele tăcerii
incendiu izbucni-va – şi iată Cavalerii

nu puneţi preţ pe vorbe – şi nici pe legănare
în danţul fără preget săltaţi şi stea – şi zare
prin iarba de pe limbă vânaţi doar inorogul
vădiţi în piaţa Lunii pe zâmbăreţ ologul

dispreţuiţi leşia distanţelor de-oceane
şi prindeţi cârdăşie cu iederi şi liane:
suiţi-vă pe scripeţi – voi arlechini de varuri
şi veţi visa beţia cu raze şi cu jaruri

aprinde carnavaluri – concediază valuri
întreabă-te-n înalturi ce sunt acele maluri
vei ridica mamuţii pe umărul tău drept –
dar nu-ntreba de nimeni – nebunule-nţelept
***

CABARET DE TOAMNĂ

nu-mi mai vorbiţi de rostul serii
când îşi plâng toamnei soarta merii
când crengile imploră vidul
şi cerul îşi vârstează ridul

trec prin lumini comedianţii
paiaţe se contorsionează
şi între bezne hibernează
de-a valma – silfi şi elefanţii

iubita-mi verde şi solzoasă
s-a încâlcit în apa groasă
spre mine s-a târât – sfioasă
despică-şi limba – somnoroasă

trec prin lumini comedianţii
ne-a înecat valul cortinii
îşi scuipă-n gură vechi amanţii
şi cad prin trapă arlechinii

nu-mi mai vorbiţi de rostul serii
când măştile se dedau cerii
şi se închide cabaretul
strivind în uşă tot libretul
***

VISCOL DE GÂND

când viscoleşte prin imperii
şi la fereastra mea stingheră –
e semn că-n stelele puzderii
te odihneşti – de-acum – o eră

e-atâta de departe stolul
de lebede ce te-au răpit:
suspină – ne-ncetat – bemolul
a ce-am crezut şi-am risipit

din chipul tău croit pe ceruri
eterne-atârnă constelaţii :
trecutul a-mpietrit în geruri
şi viitorul – în ovaţii

orfan – prezentul nu-ndrăzneşte
să-şi plângă plânsul disperării :
când toată lumea te slăveşte
mă sinucid pe crucea-uitării
***

BALUL IADULUI DESCHIS
se vând hristoşi la kilogram
scutiţi de taxa pentru Iuda –
iar cine-i vinde – habar n-am :
probabil – toată caracuda

Crăciun şi Paşte – lux în bani :
caiafe lăfăite-n scuar
gargarisesc sângele sfânt
şi-l scuipă-apoi pe trotuar

mafii de petri şi ioani
în travesti – azi sunt cochete –
boala vânzării-a tot pe bani
se lasă-n stradă cu paiete

plantate-n paturi de familii
exotice magdale-exultă –
Pavel vomită pe omilii
pe toţi slujbaşii şi-i insultă

smeriţi – călăii îşi fac cruce
când îşi înfig în noi cuţitul –
şi orice înger parc-aduce
la căutătură – cu banditul

trei aruncări de zar în colţuri –
asta-i încrederea în om:
bate-ţi în cap acele bolţuri
pe post de spini şi metronom

bijuteriile de sex
purtate-s semne ale bolii –
nimeni nu caută azi în Dex :
citită-i Biblia de molii

copìi – felii azi se consumă –
micul dejun e abundent…
în abatoare – jună turmă
să nimiceşti – e mai prudent

muzici se-aştern pe eşafod
clătite-n pietre şi catran:
nunta cu tine-i un prohod
clopote bat într-un cazan

poftiţi cu toţii la petreceri
citiţi pe boltă ce e scris:
“Eu – Dumnezeul ăstor seceri
declar azi Iadul – bar deschis!”
***

PROFILACTICUL IUDA

dragul de Iuda se răsfaţă
intră mereu numai prin faţă :
e balerin prin minţi metise
făcând şpagatul printre vise

pe Crist cel încăpăţânat
în balamuc l-a internat
şi pe apostolii de ieri
i-a angajat infirmieri

dragul de Iuda e mâhnit
că ieri un om l-a ocolit
dar îl va da la-ntors chiar mâine :
din gheară îi va mânca pâine

nu vă feriţi de-al său sărut
luaţi-l ca frate de-mprumut
şi vă va demonstra – tuşind
cum poţi ucide chiar iubind
***

DECLARAŢIE

aşa-i fu scris unui proscris
să fie cioară-n paradis
şi mai scria în almanah
să cânt cu “oh” – să cânt cu “ah”

aşa o modă a ieşit
cine-are suflet – e falit
şi dacă te mai şi gândeşti
vei fi vedetă între peşti

cine-i profet şi avocat
c-un os de carte s-a-necat
mai bine hrăniţi cucuvele
şi vindeţi ieftin vorbe rele

închideţi uşa la cavou
faceţi din frig foi şi stilou:
mai bine mort şi declarat
decât un criminal în pat

lansaţi-vă-n vitrine goi
scrieţi memorii de strigoi
lăsaţi să vă hrănească gloata
la zoo – cu otrăvi de-a gata
***

CÂND VINE MOARTEA SĂ MĂ IA

când vine moartea să mă ia
ruşine mi-e că n-am ce-i da:
trupul a divorţat de mine
sufletul mi-e răpit la zâne

când vine moartea să mă ia
o simt de parcă-i sora mea :
o-apucă plânsul şi suspină :
“vai – oame singur – fără vină”

când vine moartea să mă ia
vine – dar inima i-e grea…
ce-o să le zică-acolo – sus :
din mine – câte-ar fire – nu-s…

grea slujbă să fii moartea mea :
amuşinezi o urmă rea…
stârv de poet : e-o ironie…
metaforă – cel mult – să fie
de pus pe flori şi năsălie…
***

BALADA SUFLETELOR MODERNE

suflete schiloade – suflete neroade
gras – şobolănimea pe toate le roade
mai vedem doar resturi – halte pentru viermi
schelete de suflet – rut de pachidermi

ieşi din combinaţii – dumnezeu al modei
cărui sicofanţii îi închină ode
nu vreau bani mărunţii – vreau un sicomor
sub care-n suspine – să învăţ să mor

arlechini de-o noapte – măşti de carnaval
dive măsluite – staruri de canal
din sânge eroic toţi v-aţi îmbuibat
prin dosuri vă iese şarpe excretat

suflete schiloade – suflete neroade
scăpaţi de arhangheli – scăpaţi de iscoade
şi-n inima iernii – îngheţaţi curat
din abur de aur – duraţi un palat

nu-s în lume sfinţii – doar om necăjit
cu capul în palme – caută negăsit
crede încă-n zâne şi în licurici
sfios – pe el urcă roiuri de furnici

omul cu amarul – el e vârf de munte
orişicând e gata orişice să-nfrunte
pe el creşte floare şi se lasă flutur
pe el pomii lunii lumina îşi scutur

n-aşteptaţi clienţii – vajnici necrofili
luaţi-vă amanţii dintre cei umili
din puţin şi teafăr – fără de tocmeli
luaţi agoniseală – scăpaţi de-ndoieli

o – umanitate fără de uman
nu vrem împărţeală după legi de clan :
lepădat de mamă – nu sunt sclav – şi sânger
adorm astfel singur – întregit de-un înger
***

MOARTEA AEDULUI

curge râu spre moarte – luntre fascinantă
între plauri gemeni – viaţa mi-o desparte
curge râu spre moarte – spre tot mai departe
desluşesc – în ape – chemări de amantă

cântec trist – luntraşul îngână în umbră
sumbră fericire – leat cu-al zării mire :
vâsla se opreşte – beată de uimire
luna se-ofileşte – chipul şi-l adumbră

cântec trist de moarte îngână oceanul
sobor de lumină mă spală de vină :
plutesc către luntre – vin de se închină
duhuri menestrele – lin alinând vanul

în matca tăcerii – curg – şiruri – eroii :
ei – fulgere mute – din ape crescute
vin să cerceteze şi să mă strămute
să-mi facă uitate lumile nevoii

Doamne-al adierii – preot de suspine
am venit la tine pe spinări de unde
pe plângeri de harfe – chemări runigunde :
ştiu de dinainte ce mi se cuvine

prin focul de slovă – chip de rugăciune
cer să-ţi fiu aedul – ars de Empireu :
tot ce a rostire ţi-a ajuns prea greu
în locul Tău – Doamne – sunt gata a spune :

părtaş la mărire – gura-mi vărsând pară
va mărturisire – crestând din ocară
porunca mâniei – pentru tot ce-apune
***/

DESCOMPUNERE

trădat de-ai tăi – să mori în şanţ
printre ziarele de ieri :
nu-i sclav cu mai mişelnic lanţ
decât slujbaşul la hingheri

umil şi rău – îţi depeni truda
te dedulceşti la dor de Iuda
un veşnic cârtitor sedus
cu şarpele-nfăşat pe fus

zdrăngănitor de sânge-n vis
crezi doar de-ţi dă lumina-n scris :
lăuat în scârnă d-inorog
crezând a fi – devii olog

putreziciuni desfătătoare
aşterni sub tine drept odoare –
nu pântec – doar un râgâit
din tine s-a mai fost găsit
***

ANTRACT

regine asudate – pârţâind din buze
şleampăte – strâmbate
albicios

coroane de tinichea – zac pe
parchetul murdar – ori boldesc câte-un corn – din
coşul de gunoi

în camera aceasta – s-au pierdut
la pocher – imperii

în pahare – berea ieftină
s-a trezit : trecută prin labirinturi
digestive – se cere liberată – în
curcubee obosite – la
closetul gării

arestarea lui
Dumnezeu – penibil birocratic – se
amână
***

PARFUMUL DIN PARTEA STÂNGĂ

perciuni marxişti în debara
imperii reci de mucava :
Hristos – băiatul de tejghea
se răstignea sau se-mbăta

interior de zalhana
parfum trăsnit de mahala :
îţi creşte cazacioc pe burtă
lumina este tot mai scurtă

desfă-ţi auzul în bucăţi
să-ţi crească peste ochi – mustăţi
muci şterşi în opere complete
violuri mici – cochet-discrete

justiţie de la pachet
gânduri târzii de clarinet
ai vrea să ieşi până-n balcon
şi te trezeşti prins în beton

imnuri din cocini se înalţă
îngerii cu bocanci se-ncalţă
iar Iuda – sărutându-şi Omul
pios – citea “Decameronul”

tovarăşul din Nazaret
doarme cu capul pe bufet :
chelneri – ia treceţi la culcare
nu tot visaţi la sărbătoare
*

ONTOLOGICĂ

sunt un sărăntoc: n-am
decât câteva stele – ograda din spate – cu
îngeri – şi
deliranţi copaci – mai am
Casa Sufletului – în care n-a mai intrat
nimeni – de mult – să şteargă de praf
tablourile

ce pot eu oferi – celor ce râvnesc
somptuoase baluri – cu
vrăjitoare şi – focuri de artificii
imperiale tronuri iluzorii – şi – strălucitor pe parchete
menuetul Prinţului Negru?

nimic – doar tăceri resemnate
umile: nu ştiu decât să-mprospătez
neabătut – licărul din Îngheţatul
Pocal – sculptat de boala ascunsă-a
Smaraldului

nu sunt zaraf de iubiri: aştept
totdeauna – miezul
de zi ori de noapte – spre a măsura
cu cât a mai crescut otrava din
Umbră – zborul din
Lebădă – zeul din
Rouă
***

ROBIN HOOD-UL PAGINII
Am haiducit prin câmpii de primordii
Am jefuit ruşini – mânii şi bârfe
Cuvinte violate şi discordii
Se-oferă-n prag – ca ultimele târfe

Cu chip de prinţ – cu inimă de câine
Am ruinat palatele de vorbe
Lovii cu piatra – când cerşit-au pâine
Şi le-am castrat trufiile enorme

I-am spovedit cu paloşul pe gâturi
Pe toţi enoriaşii clevetirii
Hermesul troacei se-nfrăţi-ntru râturi
Cu toţi câţi nu mai pot face pe mirii

Aleargă despletitele estetici
Urlând delirul noii evanghelii
Pe toţi ce vinul l-au sfidat – eretici
I-am pus – din bălţi – s-adune mii de-ofelii

Acum – când armiile contra firii
Sfărmate zac – sau târăsc pocăinţă-
Puteţi veni – apostoli ai iubirii
Să daţi aureolei iar fiinţă

Eu voi pleca – atlet al nimicirii
Mă cheamă alte pagini de blesteme
Dar să vă temeţi – sclavi ai sclivisirii:
Voi trece peste moarte – peste semne

Veţi constata doar: cerul nu vă rabdă
Şi cai mâncând jăratic vor răpire
Pe toţi cei spâni la suflet şi la faptă –
Şi-i vor izbi – din cer – pe mări de lire

Va fi o noapte-atoateînvieriii:
S-or smulge-n flăcări munţii de gunoaie-
Voi fi un oarecare duh al primăverii –
De bucurie – mă voi face ploaie
***

ULTIMUL CÂNTEC AL LUI VILLON
Sărac precum Villon – rămân tot gureş
Împart cu dărnicie – zdravăn – coate
În carnavalul crud – şi luat de iureş
Mă iau la harţă cu-mpăraţi şi gloate

Pe-al morţii ştreang îl onorez cu tifle
Şi-aduc în pieţi o nouă terezie
Pe care să măsor iubiri – nu chifle
Să-i dibuiesc pe popi de erezie

Nu veţi scăpa în veci de veci de mine
Sub zdrenţele enorme – SPADA scapăr
Cu care VORBA v-o retez spre BINE –
Burta v-o-nţep – de RĂU ca să vă apăr

Din han în han – hoinar – v-arăt minunea
Ce-a fost cândva la Cana Galileii:
Poşirca o prefac în sângerare
Sub ţestul broaştei – asmuţesc toţi leii

Vă par la toţi nebun şi hahaleră
Dar nu vedeţi hârjoana mea cu moartea:
Când toţi trădează – eu sunt cel ce speră
Când toţi vă-ncăieraţi – îmi dărui partea

Şi dacă peste ani – un oarecine
Găsi-va-mi hârca şi va vrea s-o-nfrunte
Eu – dezgropatul din atâtea vine
Şterge-i-voi lui gând rău şi fapte crunte

Căci versul meu e muzică la îngeri
Şi ce-a fost rană – e acum lumină
Adus-am rost în rai cu-a mele frângeri
Căci şi Hristos pe stihul meu suspină

Când se frământă la liman să tragă
Pe răsfiratu-ADAM din lumea-ntreagă
***

XLVII-Sărmane Pierre Gringoire – privighetoare –
Te înveleşti cu foame – bând din soare…
Vezi stele licărind prin buzunare,
Rege al vânturilor schimbătoare…

Prânz – viaţă – neguţat-ai pe-un Poem!
Din rime-ţi faci oştire şi harem –
Te-ai sumeţit spre-ureche de tiran
Cu vuietul durerii unui Neam!

Sărmane Pierre Gringoire – tu eşti Profetul
Trufii spărgând şi călărind pe vise…
Faci semne din văzduh – căci eşti Poetul!

În noua-ţi lume – legăminte scrise
Cu fulger în cerneluri – strângi mereu –
Demn – harnic secretar Lui Dumnezeu!
***

XLIX-Risipitor de versuri şi parale,
Proptindu-mi snaga în femei şi-n Danii –
Prefac fântâni – tot ce au fost haznale,
Sunt rege şi scoicar – după păţanii

Magistru sunt – şi tras-am doar ponoase
Trăit-am după fire şi delire –
Tot spânzurat – de liră şi de oase –
Sfruntat am implorat – când mort – când Mire…

Villon e Cerşetor tot cât e Zeu,
Dar în genunchi doar Lui Hristos i-am stat !
…Gâtul văzu cât fundul mi-e de greu

Şi-atunci din umeri aripi s-au crestat…
Toţi gură-cască zic că-s derbedeu –
Doar eu şi Domnul ştim cât am costat…
***

L-Hoinar prin codri, şanţuri şi palate –
Hărţuitor prin crâşme şi cuvinte –
Şişu-am vârât în rime desfrânate,
Ca şi-n preacuvioase popeşti vintre…

Am dat pe gât balade din bărdace,
Până iscat-am ghiers de ciocârlie –
Smerit şi ţanţoş – deocheat…ptiu drace! –
…Că Franţa-ntreagă cântă – făr’ să ştie…

Femeilor le-am dat ce le lipseşte,
Iar lumii – ceea ce abia-o să vie…
Iubeţ – scoicar şi derbedeu – nu peşte!

Diatele-mi sunt enciclopedie
Şi cine vrea să-mi ştie viaţa pân’ la os –
Cu mine vină-n Ceruri – la Hristos…
***

DON JUAN DE STYX

trubaduresca moarte-mi toarnă în urechi
veninuri noi şi rare – bârfe vechi
şi semne-mi face să păşesc prin ierburi
să fac înrourate băi de herburi
şi sora moarte mâna îmi sărută
precum smeritul Iuda pe Hristos
căci mă va vinde scump şi merituos
la nori – la păsări – neguri şi cucută
cât de râvnit voi fi de seve şi metale
cât eros nevricos îi va costa pe gnomi
cât se vor gelozi şi silfii gentilomi
şi zânele cât se vor dedulci la jale
când mă voi arăta – Don Juan de Styx
în giulgiul violet pe post de frac
şi voi semna cu sângele din pix
dovezi că nu mă fraiereşte-un drac
***

Adrian Botez