Gelozie – Mariana Cârdei

AmintireAstăzi, marea-i ca safirul,
cu reflexe de topaz,
soarele discret răsare
şi-o sarută în extaz.
 .
Marea-n valuri lin tresare
oglindindu-l cu ardoare
şi-i răspunde visătoare,
în întreaga ei splendoare.
 .
Dintre nori, palida lună
îi privea înfrigurată
şi gândea că mândrul soare
o iubise altădată.
 .
Gelozia o cuprinde
şi dispare iar în nori,
pregătită să-i surprindă
facând amor până-n zori.
 .
Trena-i – mantie cu stele,
tot argintul prins în păr,
raze-n platină o-mbracă,
o regină-ntradevăr.
 .
Din înaltul bolţii, luna
priveşte surprinsă-n mare,
unde îşi vede doar chipul
în oglinda lucitoare.
 .
În adâncuri, dormitoare
din scoici şi alge de mare
puse-n ordine firească
fauna sa-şi odihnească.
 .
Frematând, marea-I oferă
un spectacol de magie
dăruindu-i primitoare
icre şi fructe de mare.
 .
Plouă iar în miezul verii,
fulgere brăzdează cerul
şi perdele reci de apă
limpezesc bolta-nstelată.
 .
Un şuvoi sprinten de apă
se strecoară printre stânci
şi coboară în cascadă,
de pe munţii-nalţi, abrupţi.
 .
Apa este-nvolburată,
sclipiri calde de argint,
şi goneste-nfrigurată
înspre mare, licărind.
 .
Observând-o, intrigată
luna-şi zice în sinea ei,
că marea este superbă,
dar soarele-I doar al ei.
.

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.