Beti sunt, Doamne, de laude, bărbații cetății…

Beti de vin, beti de glorie, beti de femei…

Treji, arar, ma intreaba de drumul dreptatii…

Si-apoi rad, si se-mbata-n cuvant, mai avan, intre ei…

 

Intelepti, delireaza-n povesti, si cuvinte…

Ce incerc sa le spun, chiar si eu am uitat…

Ei asculta putin, apoi cata tot inainte

Gustul care îi minte cel mai adevarat…

 

Beti sunt, Doamne, barbatii cetatii, de sine…

Beti sunt, Doamne, de ei si de poftele lor…

Toti fugim de la Tine, catand un mai bine…

Oameni mari care simt, care stiu, care pot, care vor…

 

Beti sunt, Doamne, barbatii cetatii, raniti, dar puternici…

O betie de viata le e crezul si vîna…

Beti de-a valma – scriitori, copii mari, si nemernici –

Una scriem cu cerul – alta deliram cu țărâna…