Adunati la „Masa rotonda” a cuvintelor

Zilele trecute, la Sediul Central al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, a avut loc lansarea unui nou volum „Rotonda falnicilor tei”, aparut recent la Editura „Pontos”, a prozatorului Gheorghe Marin si a romanului în doua volume „Evadat din Basarabia cotropita”, aparut la Editura „Bogdana”, a bucuresteanului basarabean Stelian Nicula.
Mai întâi octogenarul Gh.Marin a tinut sa mentioneze ca Stelian Nicula, care nu a putut fi prezent la eveniment din cauza unor probleme legate de perfectarea documentelor pentru trecerea frontierei, este consatean si fost coleg de clasa la scoala primara din satul Câslita-Prut, plasa Reni, judetul Ismail, fiind bucuros ca dupa o perioada îndelungata de timp s-au regasit în lumea cuvintelor, fiind brutal despartiti atunci când armata sovietica „eliberatoare” a impus frontiera pe malul Prutului, unul refugiindu-se în Tara-mama, altul ramânând în Basarabia ocupata.
Pe post de moderator, Arcadie Suceveanu, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, a mentionat: avem bucuria de a ne întâlni cu o distinsa personalitate a culturii noastre, semnatarul unei nou volum de proza, care înregistreaza un adevarat reviriment, dând viata cartilor una dupa alta: de memorii, nuvele, pentru copii s.a. Titlul cartii lansate este unul foarte frumos, poetic, semnificând parca românimea întregita la Masa brâncuseana. Proza domnului Marin este mai putin obisnuita, fiind la interferenta dintre genuri: eseistica, nuvelistica, memorii. Este unul din putinii cunoscatori ai evenimentelor istorice traite, „un translator de memorii”, cum foarte bine îl defineste scriitorul Ion Hadârca. Gh. Marin se dovedeste a fi cu mai multa savoare un portretist iscusit, interpret al unor evenimente si detalii inedite. Acest tip de carte se citeste foarte usor. Personal, la lectura ei, citeam pagina dupa pagina, vrând parca sa nu se mai termine. Lucrarea deschide portite în biografia unor personalitati dragi noua tuturor. Unele întâmplari pot servi ca nucleu, subiect pentru povestiri, nuvele documentare mai extinse, chiar si pentru romane. Ma bucur ca autorul la aceasta vârsta frumoasa este foarte activ, o prezenta cunoscuta si în publicistica. L-am cunoscut vreo 35 de ani în urma în calitate de vice-presedinte al Comitetului pentru Edituri, Poligrafie si Comertul pentru Carti. Domnia sa a semnat pentru aparitia a zeci si zeci de mii de volume, atunci fiind doar o singura editura – „Cartea moldoveneasca”. Erau trase tiraje mari, astfel ca de pe urma vânzarii lor în bugetul republican anual se varsau circa 12 milioane de ruble, o cifra impunatoare. Domnul Marin n-a facut figura de sef mare, mai mult, era ca un factor de detensionare atunci când apareau situatii critice si au fost nu putine, ajungându-se pâna la hotarâri de „ghilotinare” a unor volume semnate de scriitorii I.Cibotaru, I.Vatamanu, P.Carare, P.Botu s.a., salvând imaginea scriitorului si a redactorului de carte. Umorul si întelepciunea care-l caracterizeaza îl ajutau sa solutioneze o parte a „nodurilor gordiene” din cele mai complicate. Sunt pretioase paginile din aceasta carte, care îi readuc în actualitate pe nonagenarul Anatol Gujel, regretatii Gheorghe Voda, Gheorghe Malarciuc s.a., scriitori care fac parte din generatia de aur a literaturii noastre, care ne prezinta prietenia exemplara dintre scriitori, ce trebuie sa ne serveasca model de concordie. Domnul Marin cu multa candoare mai scrie si despre scriitorii din generatia mai tânara, bunaoara colegii Nicolae Dabija, Ion Hadarca, Claudia Partole etc. Sunt pagini frumoase, înduiosatoare, asa ca va felicit din tot sufletul domnule Marin pentru aceasta noua realizare. Romanul domnului Stelian Nicula doar o sa-l prezentam, dar speram sa facem o lansare cu prezenta autorului.
Poetul si parlamentarul Ion Hadârca, „nasul” si prefatatorul unor carti de-ale lui Gh.Marin, a apreciat evenimentul ca pe o sarbatoare. Cartea „Rotonda falnicilor tei” este rodul unei mari prietenii, iar efortul actului creator este unul salvator. Autorul insista întru salvarea prin cultura. Cartea poate fi citita în mod dublu, pentru ca însusi Gh.Marin a trecut prin drame mari. Ea este prefatata de acad. Gheorghe Ghidirim, care face parte din cohorta marilor personalitati. Sunt de aceeasi parere cu Arcadie Suceveanu, când a spus ca titlul este poetic. Vezi dupa lectura cât de clar defineste el semnificatia, pare ca suntem adunati la un simpozion în jurul rotondei pentru a discuta problemele neamului legate de limba româna, sentimentele patriotice, demnitatea nationala. Începând cu evocarea lui Alexe Mateevici, pentru care autorul are numai cuvinte de lauda, gaseste detalii inedite, cum sunt, de exemplu versurile adresate direct Tarului la 100 de ani de la cotropirea Basarabiei, anul acesta în luna mai vom marca bicentenarul acestui trist eveniment pentru neam. A fost un act de mare curaj pentru poet atunci când a scris aceste versuri cutremuratoare, aduse în actualitate si care constituie un filon al demnitatii nationale. Urmeaza portretizarea unui grup de scriitori despre care s-a pomenit, ei facând parte din generatia de sacrificiu si de risc, este vadit calvarul prin care a trecut aceasta generatie. Ma bucura noua carte si primesc cu rezerva faptul ca m-a inclus si pe mine în rotonda. M-a miscat evocarea parintelui meu. Vreau sa amintesc aici cum împreuna cu domnul Marin visam la deschiderea unei edituri a cartilor pentru copii, am pregatit documentatia necesara, dar având o plecare la Moscova, unde am fost filat, verdictul a fost negativ pentru aceasta initiativa. O fi de vina securitatea, regret ca nu s-a fondat aceasta editura a cartilor pentru copii. Si ultimul aspect – evocarea celor dragi – Doina si Ion Aldea Teodorovici. Am fost nu o data în ospetie pe vremuri în aceasta familie, eram impresionat de minunata lor biblioteca, unde, cred, mai dainuie cântecele patriotice ale celor doua inimi gemene, se mai simte candoarea aromei florilor de tei. Îndemn autorul sa mai scrie carti, inclusiv pentru copii, pentru ca este mereu tânar sufleteste.
Gheorghe Ghidirim: e greu pentru un chirurg sa vorbeasca de pe acelasi esichier cu predecesorii sai, remarcabilii scriitori A.Suceveanu si I.Hadârca, dar totusi voi încerca sa punctez câteva gânduri. Îl cunosc pe Gheorghe Marin din 1960. Am ramas placut surprins de inteligenta, cunostintele si curajul domniei sale. Atunci la putere era Boduil, care a adus enorme daune culturii nationale, mai mari decât întreg imperiul otoman. Gheorghe Marin are cuget si suflet curat si spune adevarul. Despre toti si tot ce a scris, a facut-o cu multa caldura, nu observam invidie, ci daruire. Este foarte impresionanta evocarea prieteniei celor patru scriitori, care s-au casatorit în aceeasi zi: Gheorghe Marin, Gheorghe Malarciuc, Alexei Marinat si Arhip Cibotaru, avându-l de nas pe marele actor Constantin Constantinov(cea mai stralucita Chirita din teatrul basarabean). În aceasta carte descoperim o rara frumusete sufleteasca. M-a frapat ceea ce am aflat despre scriitorul crestin Vasile Militaru. Regimul comunist din România, nu mai putin odios decât la noi, l-a întemnitat si l-a maltratat, a trecut în vesnicie cu moarte de martir. El este un exemplu pentru generatia tânara de astazi. Mi-au provocat profunde emotii poezia „Mama”, pe care vreau s-o citesc în continuare si care cu reala îndreptatire poate sta alaturi de versurile închinate fiintei dragi care ne aduce pe aceasta lume ale lui Grigore Vieru si George Cojbuc.
Nepotul Cristi Aldea Teodorovici, împreuna cu un grup de tineri interpreti: Adriana Rusu, Felicia Dunav, detinatoarea Marelui Premiu la Festivalul „Doua inimi gemene”, editia 2011; Cristi Papanaga, Lavinia Rusu, ambii laureati ai aceluiasi festival si Anisoara Balmus, i-au daruit lui Gheorghe Marin un buchet de rascolitoare melodii patriotice din repertoriul Doinei si Ion Aldea Teodorovici, dar nu înainte ca sa-i multumeasca iubitului „babalas” (cum îi spunea în copilarie bunelului) pentru frumoasa carte aparuta si lui Dumnezeu ca i-a daruit acestuia viata si memorie lunga, cu puterea de a o împartasi si în continuare în viitoarele carti, si-a destainuit visul în care bunelul o tinea de mâna pe micuta Doina, fiind nu departe si bunita Eugenia, multumindu-i si ei pentru ca are grija de amândoi.
Maria Sarabas, apreciata interpreta de muzica populara, a multumit numerosilor participanti la eveniment, care i-a pus în fata pe doi oameni venerabili, unul din ei Stelian Nicula fiind chiar unchiul distinsei profesoare universitare si cântarete. Este interesant ca S. N. nu face parte din rândul scriitorilor, dar ajuns la onorabila vârsta de 80 de ani în aprilie 2010, dupa moartea scumpei sotii, a simtit nevoia sa-si reverse în cuvinte scrise tumultoasa biografie personala, a satului si a taranilor din Câslita-Prut. Stabilit de ani buni în Bucuresti, n-a uitat radacinile de unde a pornit. A învatat la scoala primara cu Gheorghe Marin, apoi a facut Liceul la Ismail, a lucrat câtiva ani pe post de învatator la bastina, dar a venit „puhoiul rosu” si în 1946 s-a refugiat în Tara. Aici a învatat la Politehnica, a lucrat inginer, devenind apoi director general al Uzinei „Grivita Rosie” din Bucuresti, încheindu-si stralucit cariera în fotoliu de ministru al Constructiei de Masini. Maria Sarabas a remarcat ca unchiul ei a scris cu multa dragoste si evlavie despre satul în care s-a nascut, a studiat multe documente de arhiva. Cele doua volume reprezinta un roman autobiografic, în care sunt evocate viata si traiul câslitenilor, nepoata fiind mândra de memoria si imaginatia bogata a lui S.Nicula, care i-au permis sa oglindeasca minunate peisaje, folosind cu iscusinta metafora, comparatia etc, exprimându-si speranta ca romanul le va trezi revelatie cititorilor. A mai spus ca autorul trudeste la o a treia carte cu aceeasi simtire româneasca care-i uneste pe toti românii si ca satul Câslita-Prut mai are porniti în lume multe personalitati notorii: fostul ministru al Educatiei Ilie Vancea, istoricul si folcloristul Valeriu Chiperi s.a., prezenti la manifestare, facând un apel pentru fondarea unei asociatii a câslitenilor.
Valeriu Chiperi: Domnule Marin sunteti un model pentru noi, ca si oamenii despre care scrieti, sunt oameni buni, si exemplu lor parca ne îndeamna si pe noi sa devenim mai buni. Sper ca la Hramul satului sa mai facem o lansare, am si vorbit cu primarul, care a îmbratisat cu toata inima aceasta propunere. Am sorbit cartea în câteva zile, ca de altfel si pe a domnului Stelian Nicula. Prin romanul „Evadat din Basarabia cotropita” mi-am amintit despre cele povestite despre satul nostru de bunica si strabunica, fiind pretioase aceste relatari, pentru ca ele spun adevarul din perioada interbelica, mai putin cunoscuta, chiar si de unii profesori de istorie. Mi-a placut foarte mult cum este descrisa viata satenilor, evlavia lor pentru credinta în Dumnezeu si felul cum o transmiteau copiilor. Cât de frumoase erau relatiile dintre rude si netarmuita dragostea fata de pamânt! Sunt cutremuratoare paginile despre felul în care s-a cedat Basarabia, fara sa se traga un foc de arma, cum a venit balaurul rosu în sat cu „politrucii”, care încercau sa puna calusul în gura oamenilor. Familia Vancea a fost prima deportata „în Siberii de gheata”. Doresc protagonistilor multa sanatate pentru a scrie si alte carti, caci noi le vom citi cu multa recunostinta. Având asemenea personalitati, avem îndreptatita motivatia sa fondam o asociatie a câslitenilor. Domnul Vancea este primul om cu studii superioare din sat si cu functia de ministru.
În replica, Ilie Vancea, apreciind valoare cartilor care au fost lansate si a luarilor de cuvânt, a concluzionat: asistând la aceasta minunata sarbatoare de suflet ma simt de parca s-ar fi turnat ulei în candela sufletului meu si a Neamului întreg, la care moderatorul Arcadie Sucevanu a adaugat: sa dea Dumnezeu ca niciodata sa nu se termine uleiul din candela Neamului si sa ne tot adunam la asemenea rotonde pâna la întregire.
Marcela Mardare, editoarea volumului „Rotonda falnicilor tei”: Cartea este de fapt o continuare a celorlalte, care au aparut tot la „Pontos” în 2008, 2009, exceptându-le pe cele pentru copii. Autorul a stiut sa adune în proaspatul volum scriitori din mai multe generatii. În scriitura domnului Marin simti dragostea fata de aproapele nostru, care atât de mult ne lipseste în aceste timpuri zbuciumate la care suntem martori oculari. Autorul a pasit pragul celor 80 de ani, fiind în suflet copil. Îi dorim sanatate si sa-i sporeasca otelul în penita pentru a scrie noi carti si a ne aduna si la alte rotonde, tot atât de frumoase.
Gheorghe Marin, coplesit de emotii, a multumit tuturor pentru prezenta, cuvinte frumoase, organizare, editare si gazduire, încheind cu: m-am simtit la fel cum ma simteam la vârsta de sapte ani, dar si mai frageda, când ma duceam cu mama la biserica si ascultam slujba religioasa. Va astept si la alte lansari, caci scriu în continuare.
Pentru cei interesati sa citeasca cartile despre care am relatat, le spunem ca se pot adresa la Biblioteca Municipala „B.P. Hasdeu” si la filialele acesteia.
Raia ROGAC

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.