Rodica Botan

Azi dimineata m-am hotarât sa ma duc la servici la ora obisnuita – sa nu mai lucrez atâta peste program. De fapt Susen – doamna de la taxe, m-a sfatuit sa o iau cu binisorul ca nu-mi ajuta la nimic decât ca îi dau mai mult lui Sam (guvernului american).

Asa ca…azi, dis de dimineata, m-am lenevit mai mult, dar am si decoperit ceva nou…si minunat…Ceva ce n-as fi stiut daca iara plecam de-acasa cu noaptea-n cap.
Asa ca… la ora când am plecam la lucru, începuse sa se lumineze de ziua. Ies din casa si o iau catre poarta s-o deschid ca sa pot iesi cu masina…Lânga poarta am un maslin în care s-a cocotat si vita de vie…asa ca-mi face si masline si struguri. In el ce sa vezi? Un cor de pasarele vioaie se întreceau cu cântatul.

     Ma duc catre garaj…trec pe lânga alti pomi…si aud alta muzica. Din curiozitate ma bag în gradina. Ce sa mai zic? Numai in Venetia în Piazza San Marco cânta orchestrele vara si se întrec asa cum se întreceau pasarelele in gradina mea. Mi-am amintit ca pâna si pasarile cerului dau slava Creatorului lor, dar nu stiam exact cât de frumos cânta…mai ales dimineata pe racoare.

 Si ascultându-le asa pe ele…m-am înveselit si eu si am început sa zâmbesc de una singura…apoi m-am felicitat când m-am gândit ca mi-am umplut gradina cu pomi. Chiar si anul asta am mai sadit doi…si am creat astfel înca doua scene pentru ca alte pasarele sa gaseasca un loc potrivit în care sa-si exerseze darul si sa multumeasca Domnului pentru grija Lui…

    Când stai sa te gândesti ca o pasarica mica cu un gram de creier în cap stie sa fie mai înteleapta ca omul…ea multumeste si slaveste pe Creatorul ei dis de dimineata…si apoi se duce sa-si caute graunte sa manânce…Numai daca am avea ochi si urechi de auzit…Numai daca…