‘Exilul Românesc la mijloc de secol XX’ ofera un foarte interesant periplu în lumea celor care au ales sa traiasca într-o alta tara decât cea natala. si eu fac parte din aceasta categorie, si eu m-am simtit exilata din România ceea ce bineînteles ca mi-a trezit un interes imediat fata de aceasta lectura. Dar cartea domnului Octavian Curpas m-a facut sa vad cât de diferite în forma, dar asemanatoare în esenta sunt majoritatea acestor experiente.

Un prânz cu Nea Mitica declanseaza o avalansa de povestiri emotionante prin felul în care suntem lasati sa patrundem în viata unor oameni care au avut curajul sau poate doar nevoia de a-si cauta fericirea în afara granitelor în care s-au nascut.
M-am simtit cuprinsa de nostalgie citind povestile lor, devenind mai constienta si de povestea mea. Când te muti într-o alta tara, oricât de mare e bagajul cu care pleci (si de cele mai multe ori aceasta nu este o optiune), tot nu ai cum sa iei totul cu tine. Îti lipseste mereu ceva. Dar acesta este pâna la urma si motivul pentru care pleci. ‘Traieste clipa’ devine mai mult decât un cliseu auzit de o mie de ori. Risti sa ramâi între doua lumi daca nu o faci. si cu toata constiinta mea ca Pamântul ne apartine tuturor în egala masura, dezradacinarea fizica de un teritoriu creaza confuzie. Dar numai uitând cine suntem, ne putem reinventa. Eu cred ca orice om ar trebui sa locuiasca macar un an într-o alta cultura decât cea în care s-a format. Procesul de adaptare creaza o alta dimensiune în care individul sufera o expansiune a sufletului si a mintii. Dar sufera… în Statele Unite si o expansiune a corpului uneori… Umorul este în orice caz cel mai sigur colac de salvare. si umorul romanului ‘Exilul…’ este esential în temperarea afectului cititorului sensibilizat de empatia cu aceste personaje complexe si pline de o viata grea, dar traita din plin.

Cartea este fascinanta pentru ca prezinta destinele unor oameni care au fost nevoiti sa lase în urma tot ce agonisisera pâna când au luat decizia de relocare. si când te afli în aceasta situatie, te agati mult mai puternic de orice amintire. Orice sentiment devine mai pregnant si fiecare experienta mai importanta. Multi dintre cei care pleaca ajung sa-si aprecieze tara mai mult decât cei care ramân. Poate si dintr-un ciudat sentiment de vina. Dar înveti sa te bucuri de ceea ce îti creezi acolo unde traiesti.

Asa cum ma bucur eu ca l-am cunoscut pe domnul Octavian Curpas si ca am avut onoarea sa citesc aceasta carte cu suflet si sa va împartasesc modul profund în care m-a atins si a rezonat cu mine, sperând sa va trezesc si interesul dumneavoastra de a calatori alaturi de aceste personaje, indiferent de locul de unde veti porni în aceasta aventura.
Maria Roman
New York, USA