Month: August 2011

Trezirea constiintei in viata unui preot ortodox

On By nelursIn History, TestimoniesLeave a comment

MARTURIA FOSTULUI PREOT PAROH NECHITA IOAN

CATEDRALA 2, CLUJ-NAPOCA

 

INREGISTRARE  DIN  2008


Omul de cultura Dan Bercian, a avut inspiratia de a-l invita pe fostul preot paroh de la Catedrala 2 Cluj Napoca, Nichita Ioan, la Radio Unison Zalau unde i-a dat ocazia distinsului invitat sa-si marturiseasca credinta, insa acesta a prezentat totodata si parcursul religios de pana atunci.

Aceasta se intampla in luna Octombrie a anului 2008 la o binecunoscuta emisiune, avand sigla: Cu Isus spre Vesnicie!

O viata intreaga crezuse ca este un bun slujitor al lui Dumnezeu, canalizandu-si toata energia in aceasta directie. Ajunge sus in ierarhia bisericeasca si detine functii importante, slujind intr-o biserica mare din Cluj Napoca. Totul insa se schimba la un moment dat, deoartece citind BIBLIA a ajuns la concluzia ca drumul pe care mergea nu este si drumul pe care si l-a dorit de fapt.

In cateva episoade vom putea urmari inregistrarea marturiei, a modului in care Lumina lui Cristos a stralucit in viata preotului ortodox si ce turnura a luat viata sa din acel moment.

EPISODUL 1

NECHITA IOAN: De mic copil mi-am dorit sa-L cunosc pe Dumnezeu si sa ma pun in slujba lui Dumnezeu. Astfel, dupa scoala primara, am urmat Seminarul Teologic Cluj Napoca, 5 ani, si apoi Facultatea de Teologie Sibiu, 4 ani. La cerere am fost hirotonit preot celibatar pe seama Arhiepiscopiei Vadului Feleacului si Clujului, la Catedrala 1 Cluj Napoca.

Aici, timp de 10 ani si 7 luni, am indeplinit functie in plan administrativ, ca secretar al Arhiepiscopiei si, apoi, 2 ani ca si consilier administrativ. Arhiepiscopul din vremea aceea T.H. vine cu propunerea, dupa 12 ani si 7 luni:  “–Parinte, vin cu o propunere si te rog sa nu ma refuzi. Avand in vedere Catedrala 2 Cluj Napoca, care e o Catedrala cu probleme, are un numar imens de enoriasi 4.700 de suflete, ai doi conslujitori, m-am hotarat si mi-am indreptat privirea spre sfintia voastra si va trimit paroh la Catedrala 2 Cluj Napoca”.

Am acceptat. De indata, dupa numire, am intrat in adevarata atributiune de slujire in plan liturgic si liturgical. Pentru ca, sa aveti in vedere personalul administrativ, ca profesorii din cadrul institutelor de invatamant al liceelor teologice, cat si cei care lucreaza la centrele administrative, o parte din ei nu au parohii si se ocupa numai de problemele administrative. Dar de data aceasta, dupa mai bine de 12 ani intru in adevarata slujire

Vreau sa fac o paralela sau sa ma intorc in timp. De la data in care am fost numit ca secretar al Arhiepiscopiei Clujului, deindata, dupa cateva zile au sosit la sediul Arhiepiscopiei, impreuna cu inspectorul de la Culte, domnul Hoinarescu si doi tineri foarte eleganti, de peste 1.80, pe care mi-i prezinta; sunt colaboratorii nostri, lucratorii nostri, de la Ministerul de interne care lucreaza pe ramura de Cult. Si desigur mi s-au adresat cu intrebarea: „ – Parinte, v-ati acomodat, va puteti asocia cu spiritul Clujului?” „ –Desigur!” „–Aveti probleme in plan administrativ, financiar?” “– Va este cineva impotriva?”

Desi la data numirii, consilierii si intregul personal din cadrul Arhiepiscopiei isi punea intrebarea, cum un tanar de 24 de ani, de pe bancile Facultatii, abia iesit din Aula Facultatii, numit direct secretar al Arhiepiscopiei este imposibil, ori este introdus de organele de interne, ori il are suport pe domnul Voinarescu, ori episcopul, ceva trebuie sa se intample.

Nu era nici una, nici alta. Dar acesti doi tineri, mi-au facut mai multe vizite, iar la a saptea vizita mi-au facut propunerea de a intra in serviciile de colaborare, de conlucrare impreuna.

Fratii – ii numesc asa in mod plastic, patetic, fratii puscariasi, dosarele lor din 1972 pana in 1985 le cunosteam pe deplin, intru-totul, deoarece accesul la Ministerul de interne (M.I.) si la Directia 5 il aveam asa cum aveti dumneavoastra acces in propria camara de alimente! Desigur ca Declaratia Arhiepiscopului de Timisoara Nicolae Corneanu, cand a recunoscut in fata intregii Timisoare ca a colaborat cu organele M.I., si ca intreg ansamblul, intreg personalul din cadrul Sfantului Sinod al Patrarhiei Bisericii Ortodoxe Romane, Sinodul fiind organul central de conducere, avandu-l in frunte pe patriarh, el recunoaste: am fost colaborator si inclusiv si colegii mei.

Pentru ca va fac un lucru de cunoscut. Nu se putea ca, in special preotii dintr-o urbie asezata la nivelul Brasovului, Fagarasului, Sibiului, orasele acestea republicane, orasele mari, cum erau numite atunci, sa fii preot numit. Deorece mai intai dosarele care se depuneau de candidatiI la preotie treceau pe la departamentul de Culte, dar „rotatia” era asa: intrau direct de la Arhiepiscopie la Ministerul de interne, iar M.I. le trimitea la Departamentul de Culte, apoi Dep. de Culte le trimitea inapoi la Arhiepiscopie.

Si zeci de dosare la care arhiepiscopul facea propunerea, veneau respinse. Aveau ca scuza departamentul de culte: dl Hoinarescu e de vina! Dar in tot contextul acesta, vina apartinea M.I., care avea ca timp 10 zile sa cerceteze dosarul preotului, originea sa, arborele genealogic, de unde vine, daca are sau nu o origine sanatoasa, cum se zicea pe atunci.

Am colaborat cu aceste organe ale internelor din 1972 pana in 1985, cand, la cererea mea, am cerut sa ies din cercul lor. Desigur scaparea mi-a facut-o nimeni altul decat marele Cleopa Ilie, caruia, fiind duhovnicul meu de suflet i-am marturisit, sa spun asa, in ceasul al 13-lea, ca am colaborat cu organele de interne, si ca vreau sa ies din acest Cerc. Va rog sa ma ajutati! Dansul a gasit cumva, asa, o portita de scapare, la intalnirea cu inspectorul Gergely de la Sibiu, cu colonelul Margineanu, Andrei … (neperceptibil numele).., alti si altii, chiar cu Postelnicu, si le-am cerut iesirea.

Au ramas profund impresionati de ce s-a intamplat, ce s-a produs. Dat fiind faptul ca s-a intamplat ceva d.p.d.v. biologic, zic, am ajuns intr-o faza in care nu mai pot sa tin un secret, si mi-e frica sa nu desconspir tot ce am vazut, tot ce am activat, tot ce s-a lucrat aici in colaborare cu internele si cu contributia bisericii.

Au constatat ca intr-adevar se pot expune pericolului si, dand declaratia ca nu voi desconspira nimic timp de 5 decenii, mi-au facut iesirea.

Acum ma voi intoarce cu relatarea in planul de slujire propriu-zis.

EPISODUL 2

VA URMA !!!

Asociația preoților convertiți din România

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

biserica-baptista-sfanta-treime-constantaIN MUNICIPIUL CONSTANTA

la Biserica Baptista Speranta (str.Razboieni nr. 80) –

http://www.speranta-ct.ro/

in acest weekend sunt programate marturii ale unor fosti preoti ortodocsi

– transmisie live http://www.ustream.tv/channel/386344 –

Cristian Florea

Citiți (Update)  INTERVIU – Prof. Marius C. Cimpoae împreună cu pastorul Cristian Florea

De astazi, 4 August 2011, ”Asociatia preotilor convertiti” din Romania se intalneste pentru slujire la Biserica Baptista Speranta din Municipiul Constanta.

Prima seara , Joi 4 August, va fi deschisa de catre episcopul bisericii ortodoxe reformate, Bogdan Ionescu, cu mesajul: Convertirea personala si Reforma in Biserica Ortodoxa.

Asteptam ca Domnul sa reverse mult har si calauzire, pentru ca oricine va fi prezent la evanghelizare sa poata sa inteleaga si mai mult care voia lui Dumnezeu pentru viata fiecaruia.

In a doua seara de evanghelizare,Vineri 5 August, isi va prezenta marturia personala si va aborda subiectul ,,Monahismul in lumina Bibliei“, fratele Daniel Purece.

Acest frate a trait in manastirile ortodoxe, iar acum este presbiterul unei adunari penticostale din Roznov (Neamt).

Sambata 6 August, va avea loc marturia personala a fratelui Titus Guriuc, fost frate de manastire, si va aborda subiectul despre inchinarea la icoane: ,,Un scurt istoric despre inchinarea la icoane. Prezentare in lumina Bibliei”. Fratele Titus este evanghelist si face parte din Biserica Crestini dupa Evanghelie.

Duminica dimineata,7 August, voi avea mesajul: ,,Pocainta urmata de Botez“, dar si fragmente din marturia personala (fost preot ortodox Cristian Florea).

Programul ORAR se poate vedea AICI.

Avem marturiile noastre imprimate pe DVD si reviste. Acestea vor ramane in casele prietenilor pentru folosul lor sufletesc.

Proiectul asociatiei este acela de a edita 2 volume de marturii ale preotilor convertiti, cat si o mapa ce va cuprinde 10 DVD-uri cu marturii. Toate acestea sunt facute pentru lucrarea de misiune in tara noastra ortodoxa.

Rugati-va Domnului, pentru ca Dumnezeu sa ne daruiasca mult har in lucrarea de slujire, precum si resursele financiare necesare pentru o astfel de lucrare.

Cu drag, al dumneavoastra frate in Hristos,

Pastor Cristian Florea

Noaptea nu va mai fi acolo

On By nelursIn poetryLeave a comment

Elena Toma: „Noaptea nu va mai fi acolo” (Ed. Armonii Culturale, Adjud-2011) sau „Confesiunile unui înger – prizonier într-un infern uman”

Gheorghe A. Stroia

Peste sintoniile numelui – simplu intitulat – OM, constiincios declinat la toate cazurile vietii, se astern petalele albe, înflorite în cuvinte, de multe ori ridicate din pleava mintii noastre, plina de o generoasa uitare. Suntem – din nefericire – atât de efemeri în comparatie cu multele clipe de nefericire ce încap în viata unui om! Realizam (din când în când) ca n-ar fi suficienta doar o viata, pentru a putea trai ceea ce altii au trait doar în fractiunile de secunda ale durerilor ce i-au încercat si le-au marcat existenta.

 Am descoperit, de foarte curând un regat. Un regat tandru (intitulat Ad-hoc), plin de muzica si poezie, în care – pe parcursul a doua ceasuri – de doua ori pe saptamâna, oamenii îsi dedica poeme, lectureaza din titani ai literaturii, discuta despre noutati culturale. Si se asculta multa, foarte multa muzica buna. Un regat virtual, care nu are granite si patrunde adânc, pâna în cele mai profunde locuri de pe pamânt – sufletele oamenilor. Un regat fabulos, în care oamenii se întâlnesc doar pentru a-si (re)descoperi nobletea sufletului, pentru a se simti bine si a rosti (într-un glas) versurile imnului intitulat: „Bieti lampagii”.

 Toti cetatenii acestui regat sunt oameni de o certa valoare culturala, care dovedesc în fiecare clipa ca românul este (asa cum e normal sa fie) inteligent, erudit, posesor al unei laturi profund spirituale si generos. Într-un cuvânt: GENIAL! Doamna acestui tarâm, profund spiritual, este Elena Toma, una dintre ex – Stelele fara Nume ale României.

 Pe Elena Toma am perceput-o (înca de la început) ca pe un om blând, cald, debordant de sincer dar si deosebit de diplomat. Un om care nu refuza pe nimeni, care crede în oricine, care acorda încredere oricui, fara sa astepte ori sa pretinda nimic în schimb. Un om care, din generozitate si iubire fata de oameni, a înfiintat un club intitulat XXL si al carui motto exprima propriul sau crez, propria sa personalitate: „Adevarata frumusete nu are vârsta, greutate, înaltime si nici avere sau rang. Ea este spirit ce dainuie ”. O Elena Toma despre care lumea a uitat sau nu vrea sa-si mai aduca aminte. Un om ce ne-a facut cinste de atâtea ori pe scenele artistice si expozitionale ale lumii sau în turneele în care a (în)cântat frumusetea sufletului. O Elena Toma – poeta, romanciera, publicista, pictorita, desi ne spune cu modestie ca : „Nu am spus niciodata ca ceea ce scriu se poate numi poezie. Eu scriu doar ceea ce simt, asa ca îmi place sa le numesc simple gânduri, stari – asternute pe hârtie!”

 Din palmaresul literar al Elenei Toma as aminti câteva titluri: „Echilibru Transparent sau gânduri dezbracate” (Bucuresti – 1999), „Anunt Matrimonial – vol. 1” (Rm. Vâlcea – 2001), „Când paralelele se mira” (Câmpulung Muscel – 2001), „Greseala de tipar” (Bucuresti – 2003), „Locuiesc într-o clipa” (Bucuresti – 2004), „Maimuta de matase” (Bucuresti – 2007), „Fiinte greu de fixat”(Bucuresti – 2007).

  Iata un om plurivalent, care dovedeste prin tot ceea ce face: echilibru, pragmatism, efervescenta creatoare, responsabilitate fata de actul artistic si – nu în ultimul rând – eruditie. O eruditie despre care doamna profesoara (ce a scolit sute de talente nationale ori internationale ale României) spune: „Eu sunt o simpla femeie de la sat, si, pentru ca multi sunt oameni simpli, ca mine, semidocti…” Iata argumente ale unui suflet mare care, desi primeste sute de mesaje în fiecare emisiune a sa (la Radio R România – un radio al platformei culturale Asii Români de la Nürnberg), nu citeste niciunul dintre cele în care este laudata si apreciata – si asta, doar din modestie. Acestia sunt oamenii care, cu frumoasa lor dementa, fac sa supravietuiasca arta, poezia, cultura valoroasa si autentica.

 Am primit cartea „Noaptea nu va mai fi acolo” si am îndraznit a-i scrie o prefata. Am crezut ca va fi un lucru simplu. Am crezut ca, având deja experienta mai multor prefete, ar trebui sa nu fie chiar atât de greu. Ma obisnuisem cu ideea ca oamenii au nevoie doar de încurajarea celorlalti, în sprijinirea demersului lor cultural. Am scris despre carti de poezie sau de proza, în care autorii împartaseau simtirile proprii, fara a avea un substrat atât de realist. În schimb, cartea de fata nu este doar o simpla lectura, ci un memorial al unei dureri care, desi trecuta, a lasat rani profunde, ce înca mai dor nespus de tare. Motiv suficient sa constant ca nu-mi va fi simplu deloc, pentru a-mi duce îndrazneala pâna la capat. „Noaptea nu va mai fi acolo” nu este dedicata unei vieti, ori unui destin, ci este cartea unui cosmar care înca mai bântuie simtirea si o umple de lacrimi amare. Este o carte în care veti întâlni o alta Elena Toma. O Elena Toma aflata la limita suferintei umane, trecând prin episoade ce depasesc imaginatia noastra, desi sunt atât de reale si le veti simti atât de febrile.

 Titlul cartii este unul emblematic. Desi un titlu romantic, incumbând lirism, el mascheaza starea de profunda suferinta. Ca într-o paradigma, în care sentimentele ar mai avea nevoie de înca o masca! Noaptea, care aduce de obicei pace, se converteste în noaptea care bântuie, reaminteste si rasuceste cutitul în rana. Devine o noapte în care domneste bezna, prin care nu se zareste niciun licar. O noapte hadesiana, în care Elena cauta disperata o cale de evadare, spre a ajunge din nou la lumina. În lumina catre care tânjeste, cu disperare.

Daca nu as sti ca este vorba despre o carte autobiografica, as fi tentat sa cred ca este o nuvela fantastica. As fi tentat sa cred ca are o constructie realist-magica, fara a sti unde este granita dintre realitate si fictiune. Cartea, prin structura ei, însumeaza notele de jurnal personal, în care transpare lupta crâncena între euri : fiintial versus existential, biografic versus auctorial, spiritual versus fizic, convingere versus scepticism. Mai mult decât atât: „Noaptea nu va mai fi acolo” este lungul drum al unui pelerin ratacit, întors catre Dumnezeu, pentru regasirea statusului spiritual firesc, ce ne împlineste si ne desavârseste ca oameni. Fara a exagera cu nimic, as putea spune ca zicala biblica : „Întoarce si celalalt obraz” s-ar interpreta – aici – cam asa : „Iar daca vrei sa dovedesti ca esti om, cu adevarat, trebuie sa ai puterea sa întorci si al treilea obraz”. Acest lucru îl savârseste Elena Toma prin prezentarea întâmplarilor din carte. Întoarce obrazul, pentru a fi palmuita, fie si pentru a treia oara. Doar aici vei vedea durerea, turnata ca balsam peste o alta durere. Doar aici vei gasi lacrimi care nu spala ci, ca într-un antic blestem, se transforma în apa de sânge. Pentru ca apoi sa aiba puterea de a se transforma – din nou – în apa aducatoare de viata si lumina. Un ciclu complet, sisific, extenuant.

 Cine este Elena Toma – de fapt – si ce doreste sa ne transmita prin aceasta carte? Extrapolând, descriem un înger, prizonier al infernului uman, ce gaseste în suferintele sale purificatoare – calea de evadare spre lumina. Nu neaparat licar celest, poate doar apriga dorinta de telurica lumina, de „viata” pamântului – ca acceptare a firii noastre profund umane. Ni se aminteste – aici – ce înseamna sa fim Oameni. Ce înseamna sa suferi – fara sa stii de ce – si sa-ti accepti suferinta ca pe o a doua natura! Ce înseamna sa ai, ca ultim refugiu, speranta ta în speranta celor din jurul tau! Ce înseamna sa cazi, fara sa mai crezi ca te-ai putea ridica, vreodata.

 Veti observa în carte, ca într-o intensa stare de rugaciune, împletirea starilor de nadejde cu cele de deznadejde, prin glasul omului care striga catre cer, precum evanghelistul: „Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!” Însusi motoul cartii este o reproducere fidela a unui fragment dintr-un psalm biblic, ce exprima nadejdea si deznadejdea creaturii pusa ( de multe ori ) fata în fata, cu Însusi Creatorul. O acceptare tacita, silentioasa si dureroasa a deznadejdii, dar si o cale catre aflarea încrederii. Apar în carte personaje înalte din sfera bisericii, care-i inspira autoarei cuvinte pline de mângâiere. Iata ce spune Prea Sfintitul Calinic, arhiepiscop al Argesului si Muscelului: „Doamna Elena, faceti foarte bine ca va certati cu Tatal. Asa afla si El ce durere aveti în suflet. Daca pruncul tace, nu spune nimic, parintele… cum sa stie ca e nemultumit ?” De fapt, acesta este fondul firesc al vietii duse de catre autoare: o lupta continua din care iese (a)deseori înfrânta, dar care-si gaseste curajul de a o lua de la capat. Cu speranta câstigarii macar a unei batalii. De fapt, prin purtarea acestor interminabile ostili-tati, Elena Toma se dovedeste a fi o învingatoare. Si apoi, cine mai are privilegiul de a sta la masa cu Dumnezeu, de a-I adresa întrebari si de a capata raspunsuri?

„Noaptea nu va mai fi acolo” este tânguirea unui suflet care musca din nestinsa durere ce-l mortifica. E o harta a unui naufragiat, într-o tara necunoscuta lui pâna atunci: Tara Durerii si Tara Viselor Spulberate. Este un strigat de ajutor, catre o societate care te arunca fara mila, atunci când neputinta ta devine obisnuinta celorlalti. A indiferentei oamenilor cu stare materiala, în contrast cu devotamentul si nobletea omului simplu. Indiferent daca acesta este un biet profesor de religie – taximetrist sau un om al strazii. Iata ce-si aminteste autoarea despre un om simplu, din timpul sederii sale fortate în Israel: „Elena, uite, am gasit sacul acesta, la poarta unei case înstarite. Stii cum fac evreii, din obisnuinta, arunca obiecte, îmbracaminte, lucruri pe care nu le mai folosesc, atunci când îsi cumpara altele. Sacul era plin-ochi, cu fel si fel de lucruri, haine, pantofi. Probeaza si tu ceva, poate se potriveste. Sa ai si tu alte haine, de Paste. Eu am ales pentru mine si sotia mea, si m-am gândit sa te uiti prin ce a mai ramas, poate îti place ceva.”

 Prin relatarea unor astfel de întâmplari, mesajul pe care doreste sa ni-l transmita Elena este unul mult mai subtil si cu atât mai valoros. Acela ca vina degradarii morale si spirituale a unei natiuni (a decaderii ei) nu trebuie cautata în straturile ei profunde, în „spectrul” tainic, ce-si pastreaza valorile morale si spirituale intacte. Nu la nivelul omului simplu, care cultiva – înca – în sânul familiei sale, respectul pentru sine si pentru ceilalti. Ci în alte sfere de influenta, mult mai largi si mult mai „înalte”.

 M-a impresionat profund experienta trista avuta de autoare în Israel, despre care povesteste: „Uitasem ca, înainte de accident, reprezentasem Televiziunea Româna, în contractele cu strainatatea. Uitasem ca fusesem un artist foarte apreciat, cu un palmares artistic demn de invidiat si un repertoriu de peste 600 de cântece, capabila sa le cânt în noua limbi straine. Traiam acolo, chinuita, ostatic al justitiei israeliene, care îmi interzisese iesirea din Israel, pentru ca aveam de plata peste 4800 de sekeli Spitalului Ihilov, la care ajunsesem la trei saptamâni, dupa accident, pentru o infectie la rinichi.”. O experienta uluitoare, sinistra si înaltatoare în acelasi timp, experienta ce-i furnizeaza autoarei puterea de a-l regasi pe Dumnezeu.

 Si cu toate acestea, Elena Toma se întreaba: „Doamne, existi ? Nu esti himera, iluzie, vis ? Coboara – Te, Doamne, si în inima mea. Te cauta, te vrea !”. Asa dupa cum spuneam, cartea împleteste în ea stari antagonice într-un univers dual: speranta-deznadejde, credinta – îndoiala, putere-neputinta, luciditate – amnezie, prezent-trecut. Autoarea are un stil propriu si personal. Trecerea brusca dintr-o stare în alta, migrarea prin universurile duale, cu viteza unei comete, îti creeaza impresia unui bughi mambo rag, ori a unui jurnal scris în momente de luciditate, cu teama momentelor de amnezie. Minutiozitatea detaliilor, insistenta asupra unor aspecte pe care doar un ochi avizat le poate vedea, conexiunile subtile pe care Elena le poate face, iata câteva dintre valentele unui veritabil reporter de investigatii, ce-si afla propria poveste investigând (de fapt) povestile altora.

 Unele pasaje ale cartii sunt veritabile momente de poezie. Imaginile sunt create în culori pastelate, cu luminile sufletului aprinse. Furibunda cautare a lui Dumnezeu se aseamana – oarecum – cu o cautare de tip arghezian (Psalm). Practic, fiecare întrebare e o cheie care, în loc sa descuie simtirea, îi fereca mai abitir usile: “Uitându-ma spre înaltimea întunecata, pe care luna trona printre stelele aprinse, ca într-un spectacol pe marea scena a vietii, ma întrebam, retoric, de ce privesc în sus, de ce Îl caut pe Dumnezeu printre astre, când se poate ca El sa fie demult în inima mea si eu, oarba, surda, muta, nebuna, femeia fara nimeni, femeia fara nimic, sa nu – L pot vedea, auzi, simti? Cine sa-mi raspunda ? Numai timpul ar putea. Dar cât mai am de asteptat? Oare, voi mai apuca sa traiesc, pentru a primi, sau poate pentru a întelege raspunsul? Dar daca nu timpul îmi poate da raspunsul, atunci cine si cum?”

 M-a frapat la autoare modul în care-si aduce aminte de putinele ei momente de fericire: în permanent contrast cu interminabilele stari de dezamagire. Pasajul în care Elena vorbeste despre copilaria sa pare desprins dintr-un univers similar celui creat de Maxim Gorki (cu ale sale infinit-mari tristeti si infinit-mici bucurii). Chiar întâmplarile, cu substrat psihologic, împrumuta vagi accente dostoievskiene. În ciuda timbrului grav, aceste relatari ne vor surprinde cu doze subtile de umor, în care veti recunoaste fata optimista si firea de luptatoare a autoarei, dincolo de toate vicisitudinile vietii. Un om cu o putere incredibila de reabilitare desi, reabilitarea înseamna „doar” plata în monede-zâmbet si daruri-îmbratisari, „monedele-forte” ale unui trai la limita subzistentei. O fire voluntara, care le face pe toate, doar din dragoste fata de oameni. O fiinta aleasa, care desi traieste într-o modesta garsoniera din Pitesti (careia – cu umor – îi spune Palatul Culturii mele) a întemeiat un regat, unde se simte bine, stiindu-se înconjurata doar de Oameni adevarati.

 Trecând peste firul epic – în sine – vei descoperi valentele unei scrieri literare frumoase, cursive, inteligibile si placute, cu un mod de adresare direct: „Daca ai sti, draga cititorule…”. În succesiunea de evenimente care te vor înlantui ca într-un uragan, sa întelegem ca trei sunt personajele principale ale cartii: Elena (care relateaza), Dumnezeu (de la care se asteapta raspunsuri) si Tu (draga cititorule) – caruia i se confeseaza. Nu ai cum sa nu te implici emotional într-o astfel de poveste, ce are o aura speciala si te „atinge” pe corzile sufletului – facându-te sa vibrezi. O carte – din punctul meu de vedere – reusita, care îl va acapara pe cititor, prin sensibilitate si intensitate. Un crescendo epico – dramatic (cu valente lirico-meditative), prin care te vei putea ridica pâna la înaltimea sufletului unui om special, numit: Elena Toma! Ca marturii ale unui act de frumoasa dementa si de curaj, ce ne vor face sa regândim ori sa reinventam notiunile de Om si Umanitate.

 Cu simplitate si modestie, sa încercam sa vedem valoarea acolo unde se afla: undeva adânc înradacinata în sufletele oamenilor si nu în ranguri ori averi, ce nu ne vor putea da vreodata ceea ce ne lipseste cu adevarat: Omenia! Cu reverenta în fata durerilor carora noi nu le-am putea rezista, cu stima si pretuire pentru un nolens-volens act de cultura (un cvasi – restitutio in integrum), putem spune: Si unii dintre oameni au aripi, asemenea îngerilor. Dar, nici macar nu-si dau seama ca atunci când ne strâng în brate, ne învaluie – de fapt – cu aripile lor.

Gheorghe A. Stroia

Adjud

SEMINAR DESPRE CONSTIINTA

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, Culture, literatureLeave a comment

Constiinta este busola omului

Vincent Van Gogh

Cugetari si aforisme despre constiinta



Desteptarea constiintei e maretia sufletului. (Victor Hugo)

 Constiinta este ceea ce sufera atunci când celalalte parti ale tale se simt atât de bine. Steven Wright

 Constiinta este ochiul lui Dumnezeu în sufletele noastre. (Sfantul Cadoc)

 Cel ce cauta fericirea altundeva decât în propria constiinta e ca melcul care umbla pentru a-si gasi casa. (Constantio Virgil)

Ironia e un excitant pretios: mai curând decât o învinuire, ne sileste sa ne facem examenul de constiinta. (Georges Duhamel)

[pullquote]Când Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îsi sunt singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa  în inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gândurile lor, care sau se învinovatesc sau se dezvinovatesc între ele.

Biblia, Epistola catre romani[/pullquote]

 Este liber cu adevarat omul al carui sef este propria constiinta! (Elena Stan)

 Justitia care judeca dupa “ordin” si nu dupa constiinta, nu exista. (Corneliu Zelea Codreanu, în Însemnari de la Jilava)

 Constiinta este îngerul lui Dumnezeu care îl pazeste pe om. (Paisie Olaru)

 Tribunalul acesta pe care omul îl simte în el este constiinta. (Immanuel Kant)

 Totul începe prin constiinta si nimic nu are valoare decât prin ea. (Albert Camus)

 Numai Mântuitorul a stiut ca destinul nostru era de a fi singuri — si de aceea mântuirea lui vine prin constiinta, si nu prin turma. (Constantin Noica, 1934)

Constiinta este radacina curajului adevarat; daca un om este curajos, el îsi asculta constiinta. (James Freeman Clarke)

 Constiinta este oglinda sufletelor noastre, care înfatiseaza greselile din vietile noastre în forma lor completa. (George Bancroft)

 Alcatuind pe om, dintru început, Dumnezeu a asezat în el legea fireasca. Ce este aceea lege fireasca? Dumnezeu ne-a înzestrat cu constiinta; a facut asa, fara sa ne învete sa avem cunoasterea a ceea ce-i bine si a ceea ce este rau. N-avem nevoie sa învatam ca destrabalarea este o stricaciune si cumpatarea o virtute. (Ioan Gura de Aur)

 Constiinta este una din formele ascetismului. (Friedrich Nietzsche, Antihristul)

 Constiinta – o cetate asezata “în calea tuturor rautatilor”. (Vasile Ghica)

 Constiinta e o carte naturala. Cel ce o citeste cu fapta face experienta ajutorului dumnezeiesc. (Marcu Ascetul)

 Constiinta este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi. (Oscar Wilde)

 Costiinta este camera ascunsa a conditiei umane. (Costel Zagan)

 Constiinta – lumina inteligentei pentru a distinge binele de rau. (Confucius)

 Constiinta este vocea interioara care ne avertizeaza ca cineva se uita. (H.L. Mencken)

 Constiinta: Notiune-alunecoasa, Mai labila decât toate, Care are greutate, Doar atunci când te apasa. (Vasile Tacu)

Constiinta este busola omului. (Vincent Van Gogh)

Constiinta este zeu pentru toti muritorii. (Menandru)

Atunci când îti încalci principiile simti nevoia sa te justifici. Daca ai constiinta, o faci fata de tine. Daca n-ai constiinta, e mai simplu: te justifici doar în fata altora.(Emil Dogaru, Oscilograful nocturn,6 iunie 2008)

La început, când eram baietandru, am avut si eu constiinta. Ca sa traiesc, am aruncat într-o zi o halca de constiinta, în alta zi alta halca, pâna când, tot hartanindu-mi constiinta si aruncând halci din ea, ca sa traiesc, m-am pomenit ca nu o mai am. (Zaharia Stancu, Jocul cu moartea)

Nu exista nimic mai silnic decât o constiinta care te acuza si nimic mai îndraznet decât o constiinta care te apara. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

De cele mai multe ori atentia si recunostinta ma fac fericit. Sa intru într-o stare de recunostinta fata de ce mi s-a întâmplat si mi se întâmpla, transforma orice situatie în bucurie. Este o chestiune de constiinta. În acelasi timp însa as vrea sa fiu fericit dincolo de constiinta, sa fiu fericit de undeva de unde nici eu sa nu stiu. Sa fiu pur si simplu fericit. (Claudiu Bleont)

În afara de constiinta, totul e bestialitate. (Camil Petrescu,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi)

O constiinta încarcata este un dusman permanent. (proverb indian)

Constiinta, chin tacut al sufletului! (Publilius Syrus)

Mi-am încercat noua constiinta. Ma cam strânge. (Valeriu Butulescu)

Când ai pierdut razboiul cu propria constiinta, ai câstigat. (proverb romanesc)

Stiinta fara constiinta este ruina sufletului. (Francois Rabelais)

Problemele de constiinta nu le rezolva medicamentele, ci pocainta. (Anonim)

În chestiuni de constiinta, legea majoritatii nu-si are locul. (Mahatma Gandhi)

Sfântul numeste sufletul constiinta. (Cuviosul Agaton)

O constiinta împacata nu tine seama de minciunile zvonului. (Ovidius)

Morala e o stare de tensiune impusa de constiinta. (Marius Ghilezan, în Hotia la români, 2008)

Adevarata iubire este o stare de constiinta. (Omraam Mikhael Aivanhov)

Multi oameni încurca lipsa de memorie cu o constiinta curata. (Doug Lars)

O constiinta curata valoreza mai mult decât orice suma de bani. (proverb filipinez)

O stare de constiinta are o existenta absoluta, definitiva, imuabila. (H. Wallon)

Carturarii nostri au dovedit ca e mai usor sa ai stiinta, decât constiinta. (Valeriu Butulescu, din Noroi aurifer)

Medicina înseamna stiinta si constiinta încalzita de iubire de oameni. (Anonim)

Fara constiinta se poate trai, si chiar foarte bine. (Zaharia Stancu, în Jocul cu moartea)

O constiinta încarcata are drept urmare o viata destramata. (Victor Hugo)

Am mustrari de constiinta. Adica, dusmanul interior nu doarme. (Aleksandar Baljak)

Constiinta – o cetate asezata “în calea tuturor rautatilor”. (Vasile Ghica)

O constiinta rea este adesea în siguranta, dar niciodata linistita. (Publilius Syrus)

Luciditatea este punctul de întâlnire dintre constiinta si senzualitate. (Norman Mailer, în Cei goi si cei morti -1948)

Integritatea este lumina care straluceste dintr-o constiinta disciplinata. (James E. Faust)

Prin credinta omul îsi asculta propria constiinta. (Mihai Enachi)

Omul care nu apeleaza la constiinta, ramâne doar un animal.(Mihai Enachi)

Instinctul este inteligenta incapabila de constiinta de sine. (John Sterling)

Adevar: arma indreptata de filozofi împotriva oamenilor cu constiinta. (Victor Rechitian)

Unicul tiran în lume pe care l-as putea accepta este propria mea constiinta.(Mahatma Gandhi)

Mustrarile de constiinta sunt proportionale cu perceperea reala a greselilor facute. (Valeria Mahok)

Prieteni buni, carti bune si o constiinta adormita: aceasta este viata ideala.(Mark Twain)

Constiinta e tot mai rara. Nu oricine îsi poate permite luxul unui examen de constiinta. (Valeriu Butulescu, din Noroi aurifer)

Omul politic renunta la constiinta; singuraticul, la actiune. Unul traieste uitarea (si asta e politica); celalalt o cauta (si asta-i singuratatea). (Emil Cioran, în Amurgul gândurilor)

Banul ramâne cel mai bun detergent. Spala orice constiinta, curata orice mâna. (piesa de teatru, personajul Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu)

Întotdeauna mi-am planuit viata astfel încât sa mor cu trei sute de mii de mustrari de constiinta si cu nici un regret. (Fabrizio De Andre)

De câte ori libertatea se întâmpla într-o constiinta, din interior ea se simte ca libertate, iar din exterior ca iubire. (Osho, în Revolutia interioara)

Suferinta si durerea sunt întotdeauna obligatorii pentru o constiinta larga si o inima profunda. Dupa mine, oamenii cu adevarat mari încearca o mare tristete pe pamânt… (Dostoievski, în Crima si pedeapsa,1866)

Constiinta si reputatia merg mâna în mâna: de obicei, un om cu o constiinta curata are un nume bun. (Anonim)

Cea mai coplesitoare forta majora sub presiunea careia suntem uneori constrânsi sa lucram, este propria noastra constiinta. (Lucian Blaga)

Treziti-va, treziti-va din nebanuitul vostru somn hipnotic la constiinta si constienta… (George Ivanovitch Gurdjieff)

Eroismul este puterea de a ne învinge pe noi însine pentru a face sa triumfe valorile ideale dictate de propria noastra constiinta. (Ion Gavanescu)

Viata omului se zbate între pacate si remuscari. Ar trebui ca el sa nu aiba pacate sau sa nu aiba constiinta. (Vasile Bancila)

Sunt sapte rele în lume: 1. cunostinta fara caracter; 2. bogatie fara munca; 3. placere fara constiinta; 4. negot fara moralitate; 5. stiinta fara omenie; 6. politica fara principii si 7. închinare fara predare. (Mahatma Gandhi)

Prezentul este acel moment din afara timpului care uneste trecutul cu viitorul. În acest prezent pot face apel la constiinta pentru ca momentul sa devina real. Trecutul si viitorul sunt însa iluzii. (Lev Tolstoi)

Nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu si în acelasi timp sa fii rau cu oamenii din jurul tau. Nu poti sa-L iubesti si totusi în inima ta sa mai existe ura. Modul în care te comporti cu ceilati reflecta starea ta de constiinta si conditionarile tale. (Paramahansa Yogananda)

Lumea are frica de ceva tainuit-în ultima analiza, se teme de constiinta proprie! Aceasta constiinta ne spune ca omenirea nu poate fi mântuita decât printr-o singura frica: frica de Dumnezeu. Nu armele vor izbavi lumea, ci constiintele înarmate cu dreptatea! (Arhimandrit Policarp Morusca, Omenirea în fata crucii- 1929)

Nu sunt judecati de constiinta cei care au ajuns în culmea virtutii si cei care au ajuns în culmea pacatului. (Talasie Libianul)

LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI A OFERIT MEDALIA „VIRTUTEA LITERARA” CELOR MAI BUNI SCRIITORI OLTENI

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

Georgeta NEDELCU

Comitetul Director al Ligii Scriitorilor din România a instituit la începutul anului 2009, Premiul Virtutea Literara, constând din Medalia Virtutea Literara si o Diploma de Excelenta, însotita de o suma de bani. Acest premiu se acorda anual scriitorilor în viata, a caror opera promoveaza idei umaniste de toleranta, valori ale patrimoniului national si a caror personalitate si comportare morala si civica este un exemplu în societatea româneasca.

***

1. Nicolae N. NEGULESCU

Director al revistei de cultura universala „Constelatii diamantine”, N.N. Negulescu, a primit astazi, 26 Iulie 2011, cea mai înalta distinctie a Ligii Scriitorilor Români: „Virtutea Literara”, pentru neobosita activitate scriitoriceasca si nu numai.

Nicolae N. Negulescu – nascut 7 decembrie 1940 Craiova – Poet român

 În adresa Ligii Scriitorilor Români cu nr. 624/2011, se mentioneaza: „Stimate domnule N.Negulescu, datorita activitatii dumneavoastra îndelungate în folosul culturii si spiritualitatii, comitetul director al Ligii Scriitorilor din România a hotarât cu prilejul împlinirii unui an de la înfiintarea revistei Constelatii Diamantine, sa va acorde cea mai înalta distinctie a organizatiei noastre „Virtutea Literara”. Al. Florin Tene, Presedinte, Membru corespondent al Academiei Române Americane. (A.R.A)”

Premii si diplome obtinute

Certificate of Appreciation in recognition of valuable contributions to the culture by Math & Sciences Department of the University of New Mexico – Gallup Branch for 2008-2009

International Association Of Paradoxism Avanguard Movement In Arts And Science – Board Of Directors does hereby recognize that Nicolae N. Negulescu Has Been Chosen For Distinguished Achievement In Paradoxism And Has Been Confered An Honorary Membership – President Dr. Florentin Smarandache, University of New Mexico (11.27.2010)

Certificat de Apreciere în semn de recunoastere a contributiilor valoroase la cultura de Math & Departamentul de Stiinte de la Universitatea din New Mexico – Sucursala Gallup pentru 2008-2009.

Asociatia Internationala de Paradoxism Circulatie Avanguard în arte si stiinte – Consiliul de Administratie a fost de acord ca domnului Nicolae N. Negulescu sa i se confere statutul de membru onorificfie – Presedinte Dr. Florentin Smarandache, Universitatea din New Mexico (11.27.2010)

– Licentiat în Regie Cinematografica si arta fotografica. Studii complementare în filosofie metafizica, filosofie orientala, istoria religiilor, mitologie.

– Autor a peste 21 de expozitii de arta fotografica la saloane nationale.

– Autor de filme documentare de scurt metraj. Ex-foto-reporter, ex-reporter, ex-redactor, ex-redactor sef la diferite publicatii.

– Colaborari cu arta fotografica la reviste si almanahuri literare.

– Realizator în 1981 a Galeriei de portretistica a celebritatilor medicinei românesti – în inima Muzeului de Istorie a Medicinei „Victor Gomoiu”, la propunerea rectorului Universitatii Craiova, prof. dr. Tiberiu Nicola.

– Ex-profesor de arta fotografica la Casa Studentilor din Craiova. Actual director de imagine al publicatiei de cultura „Ratiunea”.

– Este membru al Ligii Scriitorilor din România.

– Din 22.01.2010 este vicepresedinte al Filialei Oltenia Craiova a Ligii Scriitorilor din România.

– Din 23.03.2010 este redactor-sef al revistei de cultura Literaria.

– Din septembrie 2010 este fondator si director al revistei de cultura universala Constelatii diamantine.

– A fost nominalizat la premiile Ligii Scriitorilor Români, 25 februarie 2011, cu volumul Ochiul de foc.

– Este mentionat de Marin Popa în Istoria literaturii de azi pe mâine, vol. II, la pag. 253, Editura Semne, Bucuresti, 2oo9.

– La 16 ani debut radiofonic cu un grupaj de poeme – pe un fond muzical sustinut de actorul – menestrel Tudor Gheoghe într-o emisiune a Studioului de Radio Oltenia.

– La 21 ani debut cu un grupaj de poeme în revista literara „Ramuri”, debut prefatat de regretatul critic literar Constantin Dumitrache. Membru al cenaclurilor literare „Traian Demetresc”, coordonat de prof. universitar Ion Patrascu, „Ramuri” coordonat de scriitorul Marin Sorescu, „Luceafarul”, coordonat de regretatul poet Cezar Ivanescu. A publicat frecvent grupaje de poeme în revistele „Ramuri”, „Luceafarul”, „Flacara”, „Convorbiri literare” si în „Almanahurile Ramuri”. La propunerea scriitorului Marin Sorescu – pe atunci redactor-sef al publicatiei „Ramuri”, a fost delegat oficial al revistei, pentru realizarea reportajelor literare. În acest sens i s-a acordat spatiu în pagina a doua a revistei.

– În 1982 a fost nominalizat si a participat la turnee literare cu scriitori „luciferisti”. Participant la actiuni literare locale si nationale, consemnate în „România literara”. Invitat la activitati literare în Constanta (1981-1982) de catre Secretarul Filialei Uniunii Scriitorilor din Constanta, Marin Porumbescu.

Volume publicate de autor:

– Vesperale, volum de elegii, editura Litera, Bucuresti, 1983, prefatat de Artur Silvestri, debut editorial.

– Sfera rostirii, poezii, editura Spirit românesc din Craiova, 2002, prefatat Mircea Moisa.

– Prelat în regatul cuvantului, poezii, editura Spirit românesc din Craiova, 2005.

– Lacrimi de diamant, editura MJM- Autograf, Craiova, prefatat de Florea Miu, redactor la revista „Ramuri”.

– Ochiul de foc, poeme metafizice, editura craioveana MJM-Autograf, 2008, prefatat de Petre Ciobanu.

– Sfera rostirii, Prelat in regatul cuvântului si Lacrimi de diamant, formeaza o trilogie metafizica.

Antologii, colectii literare

– Marturisirea de credinta literara (vol. II), 2008, editura Carpathia Press, Bucuresti, volum realizat de Artur Silvestri.

– Romania din suflet, editura Boldas, Constanta, 2008, volum realizat de Ana Ruse, Laura Vaceanu, Valeriu Cusner.

– Dictionarul elementar al scriitorilor romani al ARP, 2008.

– Antologia Noul Orfeu a ARP, 2008.

Activitate literara, studii ezoterice

În anul 2006, autorul a sustinut publicarea debutantilor în publicatia „Ratiunea” . Perioada de aparenta „tacere” între 1983-2002, a însemnat pentru poet truda, sacrificii, slefuire spirituala. Tezaurizând limbi ca: ebraica (aramanica), sanscrita si greaca veche, intensificându-si cercetarile în Istoria doctrinelor filosofice crestine, filosofia antroposofica, arta divinatiei, orientalistica, cosmogonie, astrologie, hermeneutica si heraldica, s-a pomenit „zidit în manuscrise”. Cercetarile sale în aceste vaste domenii s-au concretizat în articole, referate, eseuri, opere. Autorul a redeschis cursurile unor izvoare spirituale din: Sepher Yetsirah, Ghematria, Notaria, Themuria, Sepher-ul lui Moise, esenta Cabbalei de la Eseniei, Zoharul din textele chaldeene, simbolismul mistic, textul Hecalat din literatura Merkabah, întelesul cartilor sfinte, metafizica si teosofie, mistica numerologica, Zen si Budhismul tibetan, Evagheliile gnostice, Bagavad- Gita si Dhammapada, Corpus hermeticum, esoterismul druizilor, textul stravechii rugaciuni Kaddish, Spiritul Qumran-ic, soteriologia Crucii, teologia hindusa si cea budhista, mituri crepusculare, caracterul esoteric al gnosei, Epifanii si Ocultari, Zaratrusta si Zamolxis, gândirea hermeneutica, Heraclit, Pitagora si Zenon, mediatia simbolurilor, universalii transculturale, Eul trancendent, eonii din lumea sensibil-spirituala. ?i-a împlinit doritele calatoriei documentare prin India si Tibet. Întretine contacte permanente cu iluminati din reputate Cancelarii crestine din Sfântul munte Athos, Institutul biblic USA, Academia regala din Marea Britanie, Lamaserii tibetane, Ashrame indiene.

Aprecieri literare la adresa domnului Nicolae N. Negulescu:

Printr-o scrisoare din 30 iunie 2008, primita de la Palatul Elisabeta, Majestatea Sa Mihai I, Regele Romaniei, l-a felicitat pe poetul N. N. Negulescu prin Secretarul sau Executiv Alice Ionescu, pentru publicarea volumului de poeme „Ochiul de foc”. În anul 2007, volumul „Lacrimi de diamant” a fost aureolat în spatiile consacrate ale celor doua celebre biblioteci: „Fundatia Nobel” si „Institutul Herder”.

***

Premiul „Virtutea Literara” – a mai fost acordat doamnei Doina Dragut si domnului Janet Nica. Cei doi, împreuna cu Nicolae N. Negulescu, formeaza trioul colectivului de redactie al revistei de cultura universala Constelatii diamantine.

***

2. Doina DRAGUT

Câteva cuvinte despre scriitoare:

Nascuta în 28 octombrie 1953, Doina Dragut a facut clasele elementare în satul Silistea Crucii – Dolj, iar liceul l-a facut la Craiova, la Liceul „Carol I”. Apoi a urmat Facultatea de Matematica, din Craiova. Ulterior a absolvit studii postuniversitare: specializare în ingineria de sistem (soft), Bucuresti.

Debutul literar si l-a facut în revista Luceafarul cu volumul de poezii Ceasuri de îndoieli, în anul 1994.

A colaborat la Luceafarul, România literara, Ramuri, Mozaicul, Lamura, Autograf MJM, Scrisul românesc, Poesis, Familia, Gazeta matematica, Rebus etc.

Volume publicate:

– Volumul de poezii Ceasuri de îndoieli, prefata Ovidiu Ghidirmic, Editura Spirit românesc, Craiova, 1994.

– Volumul de eseuri Arabescuri, publicat de Editura Spirit românesc, Craiova, 1995.

– Volumul de poezii Detasare într-un spatiu dens, publicat de Editura Spirit românesc, Craiova, 1995.

– Volumul de eseuri asupra individualitatii destinului în arta intitulat: Individualitatea destinului, aparut la Editura Spirit românesc, Craiova, 1996.

– Volumul de poezii Spatiul din nelinisti (ref. cop. IV: Constanta Buzea, Ovidiu Ghidirmic), aparut la Editura Scribul din Slatina, 1998.

– Volumul de poezii Ochiul de lumina (prefata Constantin Dumitrache, postfata de George Sorescu, Ovidiu Ghidirmic, C.M. Popa, aparut la Editura Fundatia Scrisul Românesc, Craiova, 2000.

– Romanul-jurnal Suferintele unui redactor, (prefata de prof. Ion N. Dinca), aparut la Editura ALMA, Craiova, 2006.

Doina Dragut se dedica jurnalismului, informându-si cititorii prin stirile de ziar, facându-si meseria cu aceeasi dezinvoltura, indiferent daca este vorba despre o cronica plastica, literara sau chiar eseuri.

Este membra a Ligii Scriitorilor Români, a Societatii Scriitorilor Olteni si a The Paradoxist Literary Movement Association, secretar general de redactie la revista Lege si Faradelege si redactor-sef adjunct la revista de cultura Literaria a Filialei Oltenia Craiova a Ligii Scriitorilor Români. Din septembrie 2010 este fondator si redactor-sef al revistei de cultura universala „Constelatii diamantine”, editata sub egida Ligii Scriitorilor Români.

În adresa Ligii Scriitorilor Români cu nr. 654/2011, se mentioneaza: „Cu ocazia împlinirii unui an de când coordonati aparitia revistei Constelatii diamantine si pentru activitatea dumneavoastra îndelungata dedicata creatiei literare, Comitetul Director al Ligii Scriitorilor a hotarât sa va acorde VIRTUTEA LITERARA, cea mai înalta distinctie a organizatiei noastre, alaturi de urarea de a fi si în continuare activa în domeniul creatiei literare pentru propasirea culturii române.” Al. Florin Tene, Presedinte, Membru corespondent al Academiei Române Americane. (A.R.A)”

***

3. Janet NICA

Scriitorului Janet Nica s-a nascut la 12 mai 1943 în comuna Ostroveni, judetul Dolj. Este profesor de franceza în aceasta localitate si în orasul Bechet. A absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii din Craiova, promotia 1971. Pâna în 2010 a fost presedinte al cenaclului „Comuna literara Bechet”, redactor la revistele „Lamura”, „Sfârsit de mileniu” si „Mileniu” din Craiova. Este secretar general de redactie si membru fondator al revistei de cultura universala „Constelatii diamantine” din Craiova.

Fondator al revistei „Cadran universitar” a Universitatii din Craiova, 1968; Membru al Societatii Scriitorilor Olteni din 2000; A debutat cu poezie în revista „Ramuri”, 1967.

A publicat mai multe volume, din care amintim:

– Semanatorul de limite, 1981,

Cocheta pasare din ochi, 1995,

Testamentul vesel, 1997,

Shinto – calea zeilor, 1998,

Crily – floare de lotus, 2000,

Pulsatoria – sonet glosa, 2001 si

Nastrusnicitelnic – roman postmodernist în

Activitate literara:

Debut cu poezie ìn revista “Ramuri”, 1967;

Poezii si eseuri publicate ìn revistele:

„Ramuri”, „Luceafarul” , „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Tibiscus” (Serbia-Muntenegru), „Dorul” (Danemarca), „Glasul natiunii” (Republica Moldova), „Sfârsit de mileniu”, „Mileniu”, „Ratiunea”, „Mozaicul”, „Arca lui Noe”, „Lamura”, „Dacia literara”, “Monitorul de Valcea”, “Cuvântul libertatii”, “Mesagerul Olteniei”, „Autograf MJM”, „Semne”, „Fereastra”;

Janet Nica – este un poet apartinând curentului paradoxist.

Semneaza în mai multe antologii publicate la Craiova, Cluj, Botosani si Petrosani, între anii 1993 si 2004. De-a lungul timpului, poetului si criticului Janet Nica a obtinut mai multe diplome de excelenta si premii pentru proza, poezie si critica literara:

– Premiul II pentru proza umoristica si Premiul III pentru epigrama la Festivalul National de Umor „Oltenii si restul lumii” din Slatina în octombrie 2008, dar si Ordinul Ziaristilor „Clasa de argint” pentru realizari deosebite în presa si cultura din România, la 28 octombrie 2006…

În adresa Ligii Scriitorilor Români, se mentioneaza: „Cu ocazia împlinirii unui an de când coordonati aparitia revistei Constelatii diamantine si pentru activitatea dumneavoastra îndelungata dedicata creatiei literare, Comitetul Director al Ligii Scriitorilor a hotarât sa va acorde Virtutea Literara, cea mai înalta distinctie a organizatiei noastre, alaturi de urarea de a fi si în continuare activa în domeniul creatiei literare pentru propasirea culturii române.” Al. Florin Tene, Presedinte, Membru corespondent al Academiei Române Americane. (A.R.A.)”

***

Îi felicit pe cei trei scriitori olteni pentru cea mai înalta distinctie a literaturii române – Premiul Virtutea Literara. Sanatatea sa le fie toiag, iar muza sa-i însoteasca mereu prin lumea scrisului!

A consemnat,

Georgeta NEDELCU

Craiova

1 august 2011

AXA

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment
Jianu Liviu-Florian

 
Trec carucioare singure spre piata,
Si singure se-ntorc apoi in cer –
Tot goale, si de sensuri, si de viata,
Tot scartaind din rotile de fier –
 
Stiu drumul singure, naveta asta hoata
De aruncat uleiul in neant,
Un du-te vino de la cer, in piata,
Si inapoi, in mersul lor  perdant –
 
Ce carucioare sunt acestea, oare,
Ce duc si-aduc nimica, de niciunde,
Ducandu-si  existenta la plimbare
Doar, doar, in propriul mers, sa nu se-afunde?
 
Au ingeri pazitori langa manere,
Si heruvimi, si sfinti, in ochiuri rare,
Si nimeni, nu le-mpinge, in tacere,
Doar ele misca clipa-n calendare –
 
Un cer intreg, de n-ar fi ele, inca,
S-ar prabusi peste pamant, si toate
S-ar face una-n bezna cea adanca,
In Geniala Inutilitate –
 
Din cand in cand, un carucior dispare,
Vin altele, la rand, de nicaieri –
Trec, singuratic, simple carucioare,
Ducand spre maine , golul lor de ieri…

Amarele nelinisti

On By nelursIn poetryLeave a comment

Cresc nelinistile-n noi ca veninul in guse de serpi.

Spre ireala zari ale gândului negru

ne indeamna haotice ascunzisuri

ale sufletului nostru bântuit de grele furtuni.

Cine ne va putea da linistea,

linistea in care sa nu mai simtim ca suntem aievea,

dupa care tânjim cu priviri purulente

ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,

unde in colturi apar si cresc tristetile,

tristetile cenusii, tristetile mai sumbre dacât moartea?

Cine ne va lecui de nelinistile ce ne rod,

Cum viermii sfârtecând un creier intr-un sicriu de lemn putred,

atunci când planam in zbor frânt dincolo de zarea constiintei

si gândurile noastre nu mai au sperante,

si sufletele noastre nu mai au vise?

Cand suntem pustii ca nesfârsitele, vastele deserturi

ce nu au nici nisip, nici gheturi eterne sa le acopere?

Când dincolo de noi si de sufletele noastre nu mai e nimic,

Când vântul negru-al nefiintei ne bântuie amar,

neinchipuit de amar si fara sens?

(Charles Baudelaire, 1821-1867)

Zorii desteptarii constiintei

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

 

Desteptarea constiintei e maretia sufletului



In acest secol al erei de informare si comunicare prin internet, iPhone si alte telefoane inteligente, conceptul de constiinta, mai mult ca oricând si-a pierdut sensul pentru multi, iar altii par sa nu-l fi cunoscut niciodata!

[pullquote]

Desteptarea constiintei e maretia sufletului.

Victor Hugo

[/pullquote]

Constiinta e o forma de reflectare psihica a realitatii, proprie oamenilor, ca produs al activitatii creierului uman si e totodata si cea mai înalta forma de reflectare a realitatii obiective.

Constiinta reflecta capacitatea omului de a întelege diferite stari si fenomene. Ea da si masura simtului de raspundere si a capacitatii de a cugeta, a capacitatii de intelegere si traire morala, a capacitatii de autocontrol si de autoapreciere din punct de vedere moral al actunilor savârsite. Constiinta are capacitatea de mustrare a propriului eu, a trezirii sentimentului de parere de rau, de remuscare. Si tocmai lipsa constiintei, da masura lipsei de scrupule a unui om.

[pullquote]

Omul drept nu asculta decât glasul constiintei sale si nu cauta pentru faptele sale justificare in parerile altora.

Autor necunoscut

[/pullquote]

Constiinta ii da libertate omului si dreptul de a se bucura intr-o deplina libertate în ceea ce priveste convingerile sale religioase sau filozofice.

Vom scrie in câteva din articolele viitoare despre trezirea constiintei unor preoti români. Vom vedea ce declara domniile lor ca a determinat aceasta desteptare a constiintei lor.

Le vom afla propria marturie de credinta (binecunoscuta in cercul oamenilor evanghelici, inregistrata video/audio) si vom descoperi treptat ce anume le-a apasat constiinta de n-au mai putut sa pastreze tacerea, ce anume le-a schimbat destinul si confuzia in care au trait decenii la rând.

Dintre preotii vechiului regim comunist, unii dintrei ei marturisesc ca in acel timp, colaborarea preotilor parohi ale marilor orase cu Ministerul de interne si cu celebra Directie a 5-a era ceva foarte obisnuit.

[pullquote]

„Cine ne va lecui de nelinistile ce ne rod ?”

Amarele nelinisti – Charles Baudelaire

[/pullquote]

Sunt totusi marturii izolate in marea masa de preoti ortodocsi, doar un procent redus dintre ei având mustrari de constiinta, care i-a determinat la o schimbare de macaz frontala, in alegerea unui alt drum al credintei in Mântuitorul Iisus Cristos. Si anume, pe calea cea vie deschisa de Insusi  trupul Domnului rastignit pe Crucea Golgotei, când perdeaua a doua (unde intra pâna atunci doar Marele Preot) s-a rupt de sus pâna jos, moment in care s-a eliberat accesul omului direct la Dumnezeu Tatal (Evanghelia dupa  Matei, 27:51; Epistola catre Evrei, cap.8).

Cum si când se  intâmpla  trezirea constiintei?

Imparatul David are la un moment dat al vietii lui un proces puternic de mustrare de constiinta (Biblia Ortodoxa, 2 Regi, 11-12 si Psalmul 31).

Insa si David a avut constiinta in adormire. Desi comisese pacate foarte grave, el se comporta ca si cum nu s-a intâmplat nimic grav. Probabil si-a si-a cocolosit constiinta, spunându-si ca el e imparat, ca e prieten cu marele preot si cu prorocii Domnului.

[pullquote] Prieteni buni, carti bune si o constiinta adormita: aceasta este viata ideala!

Mark Twain [/pullquote]

Ori David comisese o curvie mare pacatuind cu Batseba, sotia lui Urie, in timp ce sotul ei era plecat la razboi, iar mai apoi, ca imparat concepe un plan sa-si ucida „ rivalul” (sursa apasarii directe pe constiinta lui), impingandu-l pe Urie, strategic, in linia intâi de lupta.

Dar David traia in continuare ca si cum nu s-ar fi intâmplat nimic! Asta pâna ce a venit la el prorocul Natan indemnat de Dumnezeu. Acesta i-a spus o poveste in alti termeni, cu alte personaje, si David da verdictul, omul acela se face vinovat de o mare miselie! Atunci Natan ii face de cunoscut ca tocmai el procedase asa, el e vinovatul si e vrednic de pedeapsa lui Dumnezeu.

David a prins din zbor lumina divina si indata constiinta i s-a reaprins, cântarul si cumpana dreapta l-a facut sa recunoasca toata mârsavia sa.

Atunci David se prosterne la picioarele lui Dumnezeu recunoscând ca de fapt impotriva lui Dumnezeu si a Cuvântului Sfânt a gresit, si cere staruitor iertare Domnului. Asa se face ca prin penita lui David, Dumnezeu ne-a lasat ca mostenire pretiosi psalmi in care gasim marturia si pocainta sa!

Cuvântul Sfintelor Scripturi este un indreptar si o lumina pe cararea vietii.

PSALMUL 32 (Psalmul 31- BIBLIA ORTODOXA)

Un psalm al lui David

Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit!

Ferice de omul caruia nu-i tine în seama Domnul nelegiuirea si în duhul caruia nu este viclenie!

Câta vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.

Caci zi si noapte mâna Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamântul de seceta verii.

Atunci  Ti-am marturisit pacatul meu si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: „Îmi voi marturisi Domnului faradelegile!” Si Tu ai iertat vina pacatului meu.

De aceea orice om evlavios sa se roage Tie la vreme potrivita! Si, chiar de s-ar varsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.

Tu esti ocrotirea mea, Tu ma scoti din necaz, Tu ma înconjori cu cântari de izbavire.

„Eu – zice Domnul – te voi învata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui si voi avea privirea îndreptata asupra ta.”

Nu fiti ca un cal sau ca un catâr fara pricepere, pe care-i strunesti cu un frâu si o zabala cu care-i legi, ca sa nu se apropie de tine.

De multe dureri are parte cel rau, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.

Neprihanitilor, bucurati-va în Domnul si înveseliti-va! Scoateti strigate de bucurie, toti cei cu inima fara prihana!


Pentru completarea starii de pocainta, necesara inaintea lui Dumnezeu, e bine a  se citi si Psalmul 50 (Biblia Ortodoxa).

Doamne, ajuta!

Aleluia! Amin.

 

VARA SUFLETULUI MEU

On By nelursIn poetryLeave a comment


Cârdei V. Mariana

Focul sacru, focul vietii, mai arde in noi,
Tu esti Cerul, Eu – Pamantul, orizonturi noi.

Iubirea este o cobra, gatul meu – altarul Ei,
colier cu nestemate stralucind in noapte.

Timpul este cel prezent si trecutul e uitat,
ce ne-aduce viitorul inca n-am aflat.

Coardele la unison ce profund vibreaza,
ma saruti cu pasiune, Eu sunt a ta oaza.

Aerul inmiresmat de al teilor parfum
ne indeamna sa parcurgem al vietii drum.

Uriasi corali acum stralucesc in zare,
sunt ciresii plini de roua, rosii la culoare.

Visinele sunt in parg, pentru-a cata oara
ne provoaca sa iubim iar in plina vara?

Sper sa fie-n timp util, inca nu-i tarziu,
Sa sorbim din cupa vinul rubiniu.

Cerul este mai senin ca aseara a plouat,
Pamantul scaldat de Soare este mai bogat.

Explodeaza artificii marcand fericirea,
stelute multicolore dau de veste stirea.

Galatenii, salutati de Mexic – Reîntâlnirea cu Lina Zeron, în 2012

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

La editia din 2009 a Festivalului International de Poezie „Serile de literatura ale Revistei Antares”, Filiala Galati-Braila a Uniunii Scriitorilor din România, ca institutie organizatoare principala, a avut printre invitatii sai de prim-plan o scriitoare din Mexic – Lina Zeron. A vazut Dunarea, a discutat cu scriitorii cu norma întreaga de la Galati, a citit în public.

Gratioasa, campioana la fixat feminitatea în jocuri de-a existenta, pe care numai poetii autentici si le pot permite. Simtindu-se bine printre galateni, i-a facut o surpriza presedintelui scriitorilor de la Dunare, domnul Corneliu Antoniu, trimitându-i, din îndepartatul Mexic, anul acesta, o carte eleganta, pe coperta careia sta scris – cred ca este vorba de titlu – Festivalul International „Serile de literatura ale Revistei Antares”.

Ne aflam în fata unui omagiu de 114 pagini, adus, în fond, municipiului Galati si galatenilor de azi. Însumeaza poezii de-ale sale, traduse în 6 limbi ale Pamântului.

Va prezentam, în traducerea elevei de liceu Maria-Lavinia Paladi, de la Colegiul National „Al. Ioan Cuza”, un esantion de versuri directe, omenesti, „ambalate” într-o spunere neprimejdioasa:

„În interiorul blând al corpului meu, / Tu arzi. // În spatiul unde noaptea domneste, / Tu tremuri. // Printre umbrele unde nebunul se roaga pentru iertare, / Tu îngenunchezi. // În profunzimea visului distrus, / Tu apari. // În numele Învatatorului venit sa ne salveze, / Tu cersesti. // (…) Acolo unde gândurile tale n-au pace / Eu exist” (Acolo unde, p. 36).

Lina Zeron va reveni la Galati, ca invitata speciala a filialei scriitorilor,  la festivalul din 2012.

Ion Trif Plesa
VIATA LIBERA
GALATI

TABARA „ARCHEUS” – EVENIMENT CARE SCOATE OCOLISUL DIN ANONIMAT

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Anca GOJA

În perioada 16-22 iulie, Ocolisul, modestul sat din apropierea Baii Mari, a fost cuprins de efervescenta culturala. Ca în fiecare luna iulie din ultimii sase ani, aici s-a desfasurat, în organizarea Fundatiei Culturale Archeus, Tabara Nationala de Literatura si Arte Plastice „Archeus”.

 Evenimentul a început, conform traditiei, cu o slujba de pomenire a scriitorilor si artistilor trecuti la cele vesnice, oficiata la troita de lânga Casa Marchis. A urmat, la Hanul Ocolis, lansarea revistei „Archeus”, care cuprinde, prezentate într-o maniera eleganta, texte create si fotografii realizate în tabara din vara trecuta. La cele doua evenimente au luat parte nume importante ale culturii române: scriitorii Ioan Grosan si Ion Muresan, artistul plastic Mircea Roman, regizorul Copel Moscu, dar si Vasile Timis, secretar de stat în Ministerul Culturii si Patrimoniului National, de loc din Borsa. Bineînteles, scriitorii si artistii prezenti în tabara au fost mult mai multi, unii dintre ei înscriind tabara în calendarul personal al fiecarei veri.

 „Am venit aici cu un mesaj din partea Ministerului Culturii de apreciere si de felicitare pentru ceea ce faceti dvs aici, în zona creatiei, si mai mult decât atât, pentru felul în care va asumati anumite traditii, obiceiuri, cutume care se pot constitui într-o forma de exemplu de buna practica”, a declarat Vasile Timis. „Întrunirea de aici este si o forma de respect fata de creatorii Maramuresului si ai României. Poate în vremurile de grea încercare prin care trece România nu întotdeauna suntem aplecati asupra problematicii creativitati. Dar o natie merge înainte prin cultura, prin cercetare si dupa zona de creativitate înfloreste, sigur, si spatiul economic”, a mai spus el. Vasile Timis a aratat ca îl apreciaza pe dr. Ioan Marchis, directorul Directiei pentru Cultura si Patrimoniu National, presedintele Fundatiei Culturale Archeus si gazda taberei, pentru felul în care aduna laolalta oameni din mai multe sfere culturale, încearca sa realizeze o colaborare între institutiile culturale si sa convinga administratia judeteana si locala ca trebuie sa sustina cultura. La acest din urma aspect, însa, se pare ca e greu sa iesi învingator: Consiliul Judetean Maramures a alocat anul acesta jumatate din fondurile cu care a finantat tabara de anul trecut, respectiv 5.000 lei. Chiar si asa, înca din prima zi a taberei participantii s-au apucat de lucru, dar le-a ramas timp si pentru a cauta, deocamdata fara succes, celebrul crocodil despre care presa a scris ca ar vietui în râul Lapus.

 ***

 Fara de E-uri, cel putin, avem literatura!

 Dupa o saptamâna în care participantii au produs exclusiv literatura si lucrari de arta plastica recomandate pentru sanatatea mintii si a sufletului, iata ca cea de-a VI-a editie a Taberei Nationale de Literatura si Arte plastice „Archeus”, cu tema „Literatura fara E-uri”, s-a încheiat. Ultima zi a fost una foarte plina, la orele amiezii Fundatia Culturala Archeus si Academia OJT organizând o multipla lansare de carte. Este vorba despre „Stigmatizarea constiintei” de Ioan Tiplea, despre care scriitorul Vasile Dragomir spunea ca are capitolele constituite sub forma unor povestiri ale caror personaje sunt Descartes, Kant, Hegel si alti filosofi. O carte didactica, asadar, dupa cum remarca Horia Sabo, dar una placuta la citit.

 Cel de-al doilea volum lansat a fost „Privirea de promoroaca” de Dragomir Ignat, care, dupa cum observa Stefan Cozma, analizeaza conditia umana în diferite ipostaze. S-a lansat, de asemenea, cartea Flaviei Coposu-Balescu, intitulata „Amintiri povestite, amintiri traite”, aparuta la Editura Dacia XXI, o carte care, dupa cum spunea Ioan Calauz, este un document istoric. Sora lui Corneliu Coposu dezvaluie o lume care azi nu mai exista, o lume al carei fundament îl constituie morala crestina si sentimentul national. În fine, criticul literar Virginia Paraschiv a prezentat un eseu despre volumul dr. Ioan Marchis, „Simbolica artelor non-verbale”. În acelasi context, rectorul Academiei OJT, colonelul Mihai Cozma, a acordat câte o diploma de membru scriitoarei americane de origine româna Ella Veres si celei care a facut posibila prezenta acesteia în Baia Mare, Cristina Sabo.

Seara, a venit rîndul plasticienilor

 La Hanul Ocolis, dr. Ioan Marchis, secondat de secretarul de stat Vasile Timis, a vernisat expozitia cu lucrarile de pictura si sculptura realizate pe parcursul taberei. Marchis a vorbit despre filosofia negrului la generatia tânara, despre fundamentarea vietii pe moarte, despre generatia care postuleaza întunericul ca mod de a fi. Marele premiu Archeus pentru arta plastica i-a rrevenit tânarului Paul Robas, dar toti artistii prezenti au primit premii “personalizate”. La fel s-a întâmplat si în cazul scriitorilor, ale caror premii au fost de-a dreptul amuzante.

 Marele premiu Archeus pentru literatura i-a fost oferit lui Nicolae Scheianu, pentru poemul „Potopul”, care va fi publicat în frumoasa colectie Archeus. De asemenea, au primit premii cei care au muncit la organizarea taberei. Seara s-a încheiat… dimineata, dupa ce petrecaretii au cântat si au dansat pe muzica folkistului Vasile Mardare, a Grupului Iza si a lui Florin Pop. De acum, nu ne ramâne decât sa asteptam editia de anul viitor, pâna la care vom îngâna versurile imnului compus de Lucian Perta: „Când vara intra-n Ocolis/ Si câinii latra-a tabara/ Artistii toti vin tiptilis/ Iar dom’ Marchis îi apara.// Ca zilnic, ca un tata bun/ I-aduna-n cap de masa/ Si pân’ la capat nu-i niciun/ Artist sa n-aib-o sansa.// Si toti îi multumim cântând/ Din dalta, pix si toaca/ Rugându-l s-aiba nobil gând/ Lunar asta sa faca//”. Refren: „La Ocolis poetii vin/ Întoarcere-n natura/ Fara de E-uri cel putin/ Avem literatura!”.

Anca GOJA

Ocolis, Maramures

27 iulie 2011

CAZUL „ANDERS BEHRING BREIVIK” – „PRECEDENTUL BREIVIK”!!!

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

prof. dr. Adrian Botez

…Nicio crima din lume n-are justificare. Niciodata si niciunde si din niciun motiv! Când Dumnezeu a dat a sasea Porunca, “SA NU UCIZI!” – El nici macar nu se refera la om, cum pretind teologii crestini: Dumnezeu se refera la VIATA, în general. Deci, criminali suntem toti, caci toti luam viata cuiva, fie si a unor gâze, complet nevinovate…!

…Din pacate, ceea ce s-a petrecut în Norvegia (la Oslo si, apoi, mai grav, pe Insula Utoya), în 21 iulie 2011 – nu ni se pare a fi decât o cinica punere în scena:

 

1-un dement, care se pretindea si “politist” (“nordicii” astia au câtumai respectul, pentru cei cu…”Iesi afara,/Javra ordinara!”, nu ca barbarii de noi!) si “Cavaler Templier”, “CRUCIAT” („Pe profilul sau de pe Facebook, barbatul cu par blond se descrie drept conservator, CRESTIN”)– ANDERS BREIVIK, ucide 92 de oameni (…mai mult sau mai putin… – agentiile de presa au tot modificat, de la ora la ora, cifra victimelor!);

2 -mass-media, imediat, prezinta “ideologia” care l-ar fi “mânat” pe Smintila sa ucida: “islamismul, marxismul cultural, multiculturalismul” – pentru ca “Marxismul cultural înseamna Multiculturalism, iar corectitudinea politica este echivalata Marxismului cultural”. “Multiculturalismuleste o idee anti-europeana a urii, care are scopul de a distruge traditiile si culturile europene, crestinatatea europeana, identitatile europene si chiar statele nationale europene ” – se afirma în filmul, postat pe youtube, cu câteva minute înainte de a “purcede” la masacru, de însusi Anders Breivik.

În felul acesta, mass-media (cea farisee si insidioasa), aservita Guvernului Mondial (în covârsitor de marea ei parte!) încearca, pe multiple planuri, sa compromita orice ideologie sanatoasa, logica si corecta – punând-o în gura si-n… “filmul” unui smintit, care (daca nu acceptam pedeapsa cu moartea…cu CÂTE morti ar trebui el pedepsit, oare?!), ar trebui trimis, undeva, pe planeta Venus… – si exilat, acolo, pentru urmatorii 5 miliarde de ani!

…Sa fim foarte clari: NOI SUNTEM ÎMPOTRIVA ORICARUI FEL DE CRIMA, DIN LUMEA ASTA! Chiar si împotriva prostilor…Suntem împotriva pedepsei cu moartea… – …doar în ce-i priveste pe tradatorii de Neam si de Tara, mai avem oarece retineri!

 

Dar ce au facut (si fac, în continuare!) agentiile de presa – NU ESTE CORECT!


De ce? Pentru ca SI NOI consideram ca masonii de la Strasbourg, uniti cu cei din SUA, au complotat, în ultimii 50 de ani (mai cu seama în ultimele doua decenii, adica dupa “explozia” Yugoslaviei post-Tito!), pentru ca nu cumva Europa sa fie definita prin BAZA EI SPIRITUALA CRESTINA! De aceea, nici pâna azi nu se stipuleaza, în Pseudo-Constitutia U.E, ca “civilizatia europeana se întemeiaza pe religia crestina” (acesta ar fi trebuit sa fie PUNCTUL 1 al Constitutiei U.E., chiar dupa vointa celui ce-a fost PAPA KAREL VOITILA!) – desi, cu nici un secol, în urma, Europa însemna, din punct de vedere spiritual, crestinismul celor trei “sparturi” ale Bisericii-HRISTOS-UNA/UNUL: Ortodoxia, Romano-Catolicismul, Protestantismul. Dar, odata cu complotul Papal, al URSS/Rusiei si al SUA – Yugoslavia post-titoista, “deflagrata” – “fata” un nou stat islamic (alaturat Albaniei islamice!), BOSNIA-HERTEGOVINA…apoi, cu de-a sila si fara nicio legitimitate mondiala, este creat artificial, în 2008, STATUL KOSOVO: “(…)aspiratiile de independenta ale Pristinei nu mai pot fi zagazuite fara ca aceasta sa obtina cu forta ceea ce nu poate obtine prin negocieri. Aceasta ar duce la redeschiderea unor noi confruntari în Europa. UE nu poate permite asa ceva(…)Se poate întelege cvasiconsensul european pe acest subiect datorat exasperarii ca situatii din mijlocul Europei sa fie negociate preponderent de actori externi, în speta SUA si Rusia (s.n.)(…) Poate ca, într-adevar, amânarea rezolvarii chestiunii Kosovo ar fi transformat-o într-un “conflict înghetat”, iar albanezii kosovari ar fi fost tentati sa recurga la forta, destabilizând si FYROM, Bosnia-Hertegovina, Muntenegru si Serbia, reînviind spectrul anilor ‘90 în fosta Iugoslavie. Ramâne însa întrebarea: de ce s-a recurs la o solutie de autonomie extinsa, când atât Pristina, cât si Begradul îsi vor da întâlnire peste câtiva ani în interiorul UE? Va fi remediul acesta mai bun decât “boala”? Nu va persita oare alt tip de riscuri, cel al proliferarii situatiilor de secesiune, chiar daca nu imediat? Alte puncte de îngrijorare în planul fostului presedinte finlandez privind Kosovo, sunt independenta pe criterii etnice si acordarea de drepturi colective unor minoritati, drepturi ce exced standardele europene în materie” (s.n.) – cf. revista “22”, Filon Morar: Cum poti sa creezi un stat în câtiva ani?

…Nu mai vorbim de suburbiile pariziene sau londoneze, sau chiar mari localitati/aglomerari urbane din Belgia, Olanda, chiar Austria… – … suprasaturate de musulmani (aici este si rezultatul „vindicativ”, al colonizarilor brutale, vest-europene, din veacuri trecute…!)! Dar, dupa opinia noastra, chiar nu este permis (ba este blasfematoriu!) ca voievozii valahi (si nu numai ei!) sa-si fi dat viata degeaba, luptând pentru stoparea procesului islamizarii (MILITARE) a Europei – pentru ca dusmanii crestinismului, transformati în functionarasi cu mapa subsuoara si cu pixul între dinti, sa afirme BIROCRATIC, „continutul” islamic al Europei! – …sa nege, rânjind, Martiriul Evului Mediu Voievodalo-CRESTIN – prin „miscarea” (PE HÂRTIE!!!) a granitelor si a populatiei europene, scornind „A DOUA MIGRATIE A POPOARELOR”… – …ca tot se cam împlineste mileniul de la prima: daca prima a fost pentru ca vacile unor nomazi sa scape de foame, a doua se produce pentru ca evreii sa scape de vechii lor rivali „scripturistici” – crestinii!

…Ei, ce credeti ca face mas-media, manipulata de „amicii crestinismului”?! Transforma rana purulenta a istoriei Europei, în…”PUNCT AL IDEOLOGIEI LUI ANDERS BREIVIK”!!! Da, pentru ca, daca pâna si Anders Breivik îl admira pe Vlad Tepes si pe ceilalti voievozi martiri crestini („Al doilea val al islamizarii a început în secolul al XI-lea, cu triburile turce, incluzând regiunile din estul Europei, Anatolia, care a fost leaganul Imperiului Bizantin crestin (acum Turcia), Grecia, Serbia, Bulgaria, România. Toate tarile din jurul Mediteranei care erau crestine au devenit parte a Imperiului islamic“, scria Breivik. “Vlad Tepes, cruciat si erou al românilor, a fost un geniu al razboiului psihologic. Mostenirea sa merita sa fie studiata în scolile de relatii publice, stiinte politice, militare, psihologie sociala etc. din epoca moderna“ – cf. www.ziuaveche.ro – scrie Anders Behring Breivik la pagina 244, în manifestul de 1.518 pagini semnat cu pseudonimul Andrew Berwick) – înseamna, dupa logica lui “POLITICAL CORRECTNESS”, ca TREBUIE SA NE LEPADAM, CA DE DRACUL, DE TOTI MARTIRII SI EROII NOSTRI, CARE NE-AU PASTRAT LEGEA STRABUNA!!!

Ca, daca nu ne lepadam de ei, “ÎNSEAMNA CA GÂNDIM SI SIMTIM TOTI CA DEMENTUL DE ANDERS BEHRING BREIVIK”…si, daca, probabil, smintitul (si intens manipulatul, “DE LUNGA DURATA”!) tânar de 32 de ani va fi “ascuns” (oare?), apoi noi, cei teferi, dar de la care Breivik “a împrumutat” ideile “nationaliste”, cica! (sau…i s-o fi “donat”, în cadrul planului de compromitere/descurajare a oricarei opozitii fata de PROTOCOALELE DE LA TORONTO, deci, OPOZITIE FATA DE GENOCIDUL TERESTRU AL MASONERIEI, care ne vrea si sclavi cu trupul, si amnezici cu Duhul???!!!) – noi putem fi, cât de repede, dupa Legea Mondiala (actuala, de dupa 11 septembrie 2001!) a Terorismului (foarte …”eficienta”, ca sa scapi de adversarii ideologici!) – “ascunsi” în temnite, pe viata – ORI CHIAR ÎN GROPI!

De ce credeti ca l-au pus (“jupânii” complotisti/diversionisti!) pe Anders Behring Breivik, sa mentioneze, în jurnalul sau, cu maxima constiinciozitate, ca “NU E SINGUR ÎN ACTIUNEA SA” (…logic ar fi fost, dupa toate legile cunoscute, ale COMPLOTULUI si ale CONSPIRATIEI, ca Breivik SA NU “BLESTEASCA” O VORBA, DESPRE “TOVARASII”SAI !), ca: “Trebuie sa stiti ca nu sunteti singuri în aceasta lupta. Avem milioane de sustinatori europeni si zeci de mii de frati si surori care ne sustin în totalitate si sunt gata sa lupte de partea noastra împotriva marxismului, multiculturalismului si atrocitatilor musulmane (…) Sa stiti ca aveti frati si surori loiali în toata Europa – Marea Britanie, Rusia, Franta, Germania, Spania, Italia, Polonia, Austria, Olanda, Suedia, Danemarca, Serbia, Norvegia, Elvetia, Andorra, Armenia, Belarus, Bosnia, Bulgaria, Croatia, Cipru, Cehia, Estonia, Finlanda, Georgia, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Macedonia, Malta, Monaco, Muntenegro, Norvegia, ROMÂNIA, San Marino, Slovacia, Slovenia, Ucraina, Vatican. Chiar si conservatorii crestini din Moldova si Albania”…?! – …si sa dea (cât calm “ideologic”, câta grija de “a-i baga în rahat” pe toti opozantii “protocolistilor torontisti” mondialisti!) “o lista a partidelor de extrema-dreapta din statele europene (n.n.: care l-ar sustine, chipurile, “moral”!) , din România mentionând Partidul România Mare si miscarea Noua Dreapta. Sunt mentionate formatiuni considerate “nationaliste” din Albania, Belarus, Bosnia, Bulgaria, Croatia, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Macedonia, Muntenegru, Polonia, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia si Ucraina” – cf. idem – si chiar “angajati, doi în Norvegia, doi în Rusia, unul în ROMÂNIAsi unul în Indonezia”…Ei, da, scumpa Românie, ia stai tu “la colt”, pâna-ti gasim noi…”ANGAJATUL”!!! Poate ca, pentru aceasta gasire, noi vom fi pusi sub…SUPER-EMBARGO, pentru ca embargo “simplu” avem, asupra Cerului si Pamântului, asupra Agriculturii, Industriei etc. etc. – chiar imediat dupa 1989 (tot la capitolul “embargo”, în “FORMA MODERNA”, deci supra-parsiva, trebuie trecute si …“GRIPELE” SI “FEBRELE”!!!!

“La pagina 758, Breivik mentioneaza si deportarile din Baragan, efectuate în anii 1950 de fostul regim comunist din România, citând un document scris la Timisoara în 1956, care ar conchide ca scopul actiunilor era “purificarea Banatului: alungarea germanilor, sârbilor si aromânilor”. De asemenea, Breivik subliniaza ca Rusia a vrut sa deporteze musulmanii din Europa, dar ar fi fost oprita de Marea Britanie si de alte tari” – cf. idem.

Concluzie: sa nu ne mai luam de comunism, nici de bolsevism, si, fireste, nici de crimele si cumplitele umilinte, produse de aceste ideologii aplicate… – …dar nici macar …de Rusia…pentru ca, înaintea noastra, a fost “Afirmatorul” …BREIVIK!!! S-a început, iarasi, demonizarea pentru “ascundere”, sub perdea de fum…Iata, deci, de ce a re-aparut neo-nazismul, dupa demonizarea lui Hitler: CA SA SERVEASCA (EL, NEO-NAZISMUL…plus Hitler!), SCOPURILOR …COMUNISTO-GLOBALISTO-MULTICULTURALISTE!!!

…Mai, mai, mai!

…Si, pentru ca nu doar instinctul de aparare crestina trebuie anihilat în/la europeni (…Breivik nu e lipsit de oarece cultura, dar nici cine stie ce… “soare al inteligentei si discernamântului” nu poate fi un oribil macelar! : pentru a manipula marionetele nu ai nevoie de “GENII EXECUTANTE” – de fapt, e o formulare aberanta: GENIILE NU POT FI, NICIODATA, EXECUTANTE! – ci ele, în mod vizionar, traseaza Calea de/spre Revelarea Simfoniei Divine! – …DE ACEEA, TOTDEAUNA SI ÎN ORICE TARA, GENIILE BUNE, CON-FORMATOARE DE DUH ÎNALT, AU FOST SOCOTITE PRIMEJDIOASE SI LICHIDATE! – …nu aceeasi soarta o au manipulatii si diversionistii, tip ANDERS BEHRING BREIVIK! – …a se vedea soarta cruda a geniilor europene, numite Villon, Eminescu, Nicolae Teslea, Rimbaud, Puskin, Esenin…) – s-au mai ivit si alte “condamnabile idiosincrazii” sau chiar antipatii violente, dar extrem de bine întemeiate/motivate, ale europenilor: marxismul, multiculturalismul-globalismul…! Pentru a ne închide gura (si a ne sufoca Duhul) – DEPLIN! Si sa înceapa “cositul ideologic” – “gospodareste” si la modul stahanovisto-stalinist, cu “TRACTOARELE / BULDOZERELE IMENSE ALE IDEOLOGIEI / POLITICII CORECTE”!!!

…Ei, da, marturisim deschis: nu ne convine deloc, nici noua, subsemnatului, sa se tot corceasca rasele, sub motive…”economice”! Respectam toate rasele, nu suntem nici rasisti, nici xenofobi! Dar fiecare rasa, ca si fiece popor, sa-si dezvolte, liber si fara “amestecatura” dinafara “MATRICEI DUHULUI SAU”, calitatile spirituale, care îl/le vor duce pe Calea spre Revelatia Divina! Astfel, se vor înmulti sansele si “variantele”/formele, prin care se va ajunge la Mântuirea Duhului Umano-Terestru!

Avem toata admiratia pentru Duhul Asiatic, dar SUBSEMNATUL ESTE EUROPEAN! Îi admiram, enorm, ba chiar cu invidie, pe asiaticii buddhisti, pentru multele lor calitati spirituale si comportamentale, dar subsemnatul va trai si va muri, în Duhul European al Ortodoxiei Crestine – asteptând si pregatindu-se pentru Revelatia Crestin-Ortodoxa!!!

Nu am accepta sa ne vedem casatorit vreun copil cu cineva din alta rasa, din alt neam, ori din alta religie/LOGOS! Noi, subsemnatul, le spunem si romano-catolicilor, si protestantilor, si ortodocsilor: “Sa traiti, sa va casatoriti si sa va exprimati si sa muriti, fiecare, în Duhul Credintei voastre! Numai asa lumea va fi mai bogata, si nu ne vom spânzura, ca Iuda, de plictiseala unei lumi otova, uniformizata, aplatizata moral-spiritual si fizic, terna si complet lipsita de diversitatea cea care o face impresionanta si interesanta!”

Adica, nu acceptam, nici noi, subsemnatul, COMUNISMUL IUDEO-MASONIC, cu forma lui pervertita modern-masonic, în ultimii ani: MULTICULTURALISMUL GLOBALIST, cu “radacini” tot în lacomia “protocolistilor torontezi”: mult mai usor îi fraieresti pe români (spre pilda, cazul Jucu…), sau pe thailandezi, sau pe somalezi, ca sa-ti faca, aproape gratis, niste componente de masini care, în SUA, ar costa de sute ori chiar de mii de ori mai mult, pentru ca, acolo, în SUA, oamenii n-au fost prabusiti, deocamdata, în saracia în care ne tot zbatem noi, sus-amintitii, de sute de ani…

”DEOCAMDATA”, am zis: Michael Moore, celebrul documentarist american, ne dovedeste, în filmul, teribil de bine documentat, PESTELE CEL MARE, ca cea mai cinica si cumplita crima “mondializata” vine dinspre corporatiile multi- si tras-nationale…

…Poporule American, vegheaza, daca mai esti în stare – …pentru ca, în ce-i priveste pe români (nu generalizez, dar situatia lor moral-spirituala este dezastruoasa!), ei au surzit de tot si s-au prostit în masa…! Altfel nu înteleg cum se lasa manipulati de reclamele agresive ale Antenei 3, prin care suntem îndemnati sa ne auto-jefuim de aurul, uraniul si wolframul “Rosiei Montane”…: de ce vorbiti, în reclama, de “câteva mii de locuri de munca”, care vor fi, chipurile, câstigate de români – SI NU ZICETI NICI “PÂS” DESPRE CÂTE MILIARDE DE DOLARI VOR INTRA ÎN BUZUNARUL EVREULUI MAX RICH SI AL ACOLITILOR SAI???!!! – …lasând un popor întreg, cel al ROMÂNILOR, fara bogatii uluitoare si unice în lume, obligându-l/condamnându-l, cu salbaticie, la mizerie, parca, fara capat (fizica si de Duh!) – …bogatii pentru care si suntem invidiati si ni se doreste disparitia, ca popor/Neam?!

…Suntem revoltati ca lumea aplauda “multiculturalismul anti-national fotbalistic”, în loc sa-si puna întrebarea : “Pe cine aplaudam noi, când aplaudam, cica,<< echipa noastra>>?! Pe coreeeni, pe portughezi, pe brazilieni, pe senegalezi, pe cei din Coasta de Fildes…?! Ori, ar trebui sa pastram, precum fotbalul CATALAN – <<linia nationala>>, si în SPORT, ca si în POLITICA???!!!”

…Îi respect si pe cei din rasa neagra, care au o inocenta superioara tuturor neamurilor, când SUNT LA EI ACASA, ÎN AFRICA!!! – …si deplâng nedreptatea care li se face, zilnic, prin neo-rasismul masonic, si ma revolt pentru cinismul criminal-genocidic, cu care sunt lasati (tot prin decizii masonice!) sa moara de foame, când alte neamuri, cele din emisfera nordica, ÎSI ARUNCA ÎN MARE SI OCEAN “SUPRAPRODUCTIA” LOR ALIMENTARA, DINTR-O LACOMIE MONSTRUOASA: CA SA MENTINA PRETURI RIDICATE, LA PRODUSELE ALIMENTARE!!!

…Si, în definitiv, vorba lui Thomas Jefferson: “Nimic nu e scris mai sigur în cartea sortii, decât ca acesti oameni [negrii] sunt haraziti sa fie liberi. Nu mai putin sigur este faptul ca cele doua rase, la fel de libere, nu pot convietui sub o aceeasi guvernare. Natura, obiceiurile, opiniile, au trasat hotare distinctive de nesters între ele. Înca ne mai sta în putere sa dirijam procesul de emancipare si deportare în liniste si pace, si într-un ritm atât de încet încât raul sa serisipeasca pe nesimtite, iar locul lor sa fie (…) ocupat încetul cu încetul de muncitori albi liberi. Daca, dimpotriva, va fi lasat sa se impuna prin forta, natura umana trebuie sa se cutremure în fata perspectivei ce se anunta“ – cf. Thomas Jefferson, 1829, Autobiografy, First published in 1829 and later by an Act of Congres in 1853, p. 1 – si, la fel, vorba “parintelui” SUA celor unite (prin sânge si suferinte inimaginabile, izvorâte dintr-o pricina ce-si avea izvorul, cel putin aparent…în rasa neagra!), Abraham Lincoln: “Am insistat pentru colonizarea negrilor si voi continua. Proclamatia mea de Emancipare era legata de acest plan. Nu este loc pentru doua rase distincte de oameni albi în America, si cu atât mai putin pentru doua rase distincte de albi si negri.

Nu pot concepe o calamitate mai mare decât asimilarea negrilor în viata noastra politica si sociala, ca egali ai nostri (…). În interval de douazeci de ani, putem sa-i colonizam pasnic pe negri si sa le damlimba, literatura, religia si sistemul nostru de guvernare, în conditii în care sa se poata ridica la deplina masura a umanitatii. Acest lucru nu s-ar putea face niciodata aici. Nu   putem atinge niciodata uniunea ideala la care visau parintii nostri, cu milioane de membri ai unei rase straine si inferioare printre noi, a caror asimilare nu este nici posibila, nici dezirabila. (vol. V, pag. 371-5/7Priviti situatia noastra actuala – tara angajata în razboi! – barbatii nostri albi taindu-si unii altora gâturile (…) si apoi gânditi-va la ceea ce stim ca este adevarul.

Daca nu ar fi existat rasa voastra între noi, nu ar fi avut loc nici un razboi, desi multora dintre cei angajati în ambele tabere nu le pasa de voi în nici un fel (…). Prin urmare, este mai bine si pentru unii si pentru ceilalti sa ne separam (…).

Voi si noi suntem rase diferite. Ne despart deosebiri mai largi decât exista aproape între oricare alte doua rase. Daca e drept sau nedrept acest lucru, nu e nevoie sa discut, dar aceasta diferenta fizica reprezinta un mare dezavantaj si pentru voi si pentru noi, întrucât cred ca rasa voastra va suferi foarte mult, multi dintre ai vostri din cauza vietii printre noi, iar dintre ai nostri, din cauza prezentei voastre. Într-un cuvânt, vom suferi si unii si altii. Daca admitem acest adevar, el ofera cel putin un motiv pentru a ne desparti.(cf. Abraham Lincoln, Cuvântare despre colonizare, tinuta unei delegatii de negri la Washington D.C., în data de 14 august 1862, vol. V, pag. 371/8.

…Ei, despre toate astea, dupa “Cazul ANDERS BEHRING BREIVIK”, foarte curând, nu vom mai avea dreptul sa crâcnim, macar! “Omul din Norvegia”, din solda “protocolistilor torontezi”, si-a facut „CUMPLIT DE COMPLET” – datoria…

Mereu, vom fi “surprinsi” cu “PRECEDENTUL BREIVIK”, în spinare, precum cu o cocoasa monstruoasa…tocmai când noi ne pregateam sa spunem, “frumos si teafar” – ADEVARUL DESPRE LUMEA CONTEMPORANA!!! – si vom fi “bagati la corectie”, sau la …noile ore de “învatamânt politico-ideologic CORECT”!!!

…Ba, chiar va trebui sa ne ascundem gândurile si urletele de revolta în vreo scorbura, ceva…ca sa nu ne “toarne” însasi/însusi, iarasi – “consoarta”/”consortul”…pentru ca s-au întors, “cu asupra de masura”, vremurile DELATIUNII, CA …“SPORT DE MASA”…MONDIALISTO-GLOBAL!!!

 

Ziua Nationala a Elvetiei

On By nelursIn HistoryLeave a comment

1 august reprezinta pentru elvetieni ceea ce e 4 iulie pentru americani, 14 iulie pentru francezi sau 1 decembrie pentru români. Elvetienii nu sarbatoresc aceasta zi decât de peste un secol, desi comemoreaza o zi de acum 700 de ani. În centrul atentiei se aduce un obicei ce reaminteste de noaptea de pe vremuri.

Aceasta sarbatoare nationala a Elvetiei celebreaza depunerea juramântului a trei cantoane alpine în 1291, în vederea încheierii unei Aliante perpetue, actul fondator al Confederatiei. Reprezenzantii din Schwyz, Unterwalden si Uri s-au întâlnit la Rütli, cu vedere spre lacul Lucerne, pentru a depune un juramânt de fraternitate si sigiliul unui pact de ajutor reciproc în cazul în care libertatile lor vor fi amenintate de catre agresori din afara.

De aceea nu este surprinzator faptul ca partea oficiala a festivitatilor de pe 1 august are loc înca în localitatea Rütli, la care este prezent si presedintele Confederatiei Elvetiene. Aceasta ocazie este, de asemenea, o oportunitate si pentru politicienii de la toate nivelurile, de la consilieri federali pâna la primarii comunelor, de a tine discursuri în toata Elvetia.

În 1891 guvernul a decis sa declare ziua de 1 august Ziua Nationala a Elvetiei, iar oamenii au sarbatorit prin aprinderea focurilor de tabara, care au avut si o semnificatie suplimentara. Timp de secole au fost instalate balize pe vârful muntelui. Acestea erau aprinse în cazul în care se apropia un pericol. Una dintre legende spune ca hoardele invadatorilor barbari au fost speriate de reflexia focului între apele lacurilor Geneva si Biel, astfel cotropitorii crezând ca au ajuns la marginea pamântului si ca drumul de mai departe duce direct spre cer.

Fie pentru a comemora acest eveniment sau doar pentru a se distra, fiecare comuna îsi aprinde pe 1 august propriile focuri de artificii. Copiii defileaza pe strazi cu felinare de hârtie, de multe ori decorate cu crucea elvetiana sau simbolurile cantoanelor, iar ferestrele caselor sunt decorate cu luminite.

Si ca orice eveniment, pentru a fi complet, cel mai bun mod de a se bucura de sarbatoarea nationala pentru elvetieni este sa iasa la un gratar cu prietenii.

Tatiana Scurtu-Munteanu