Lui Puiu Caciora
E muzica precum s-a spus, o taina!
Si-i mai adânca de cum e rostirea.
Iar când îmbraca, a talmacirii haina
Ea poate-mbratisa nemarginirea.
E muzica un dor de-o Tara
In care nu am fost vreodata.
Si e fior, de-o dulce primavara,
Care începe cu “a fost odata”.
Si-i muzica un plai, de amintire,
Ecoul ce ne vine din vechiul Paradis.
Trezind în noi o vesnica uimire,
In fata frumusetii mereu de nedescris.
