1 Septembrie

Jianu Lucian-Florian


 

 

 

 

 

 

Incepe azi o scoala, ca o viata –

Mai slaba si mai mica ca o scama –

Ce despre Raiul pe pamant, invata,

Cel ocrotind ca  dragostea de mama –

 

Sunt multe scoli deschise azi, in lume,

Invata multe, poate despre tot –

Dar pe pamant, a face Rai, anume,

Doar cei mai mici din lume dascali, pot –

 

Mi-e teama chiar ca de a lor micime

Nici nu se vad, si nici chiar auzi,

Caci Raiul pe pamant, e-o milionime,

Din ce visam mai bun pentru copii –

 

Precum un deget pregeta sa tina

In brate, trupul unui nou nascut –

Cum poti sa tii  lumina din lumina

In duhul tau, ca Raiul,    nevazut?

 

Incepe azi o scoala, ca o viata –

Precum incepe viata ta, mereu –

E Raiul pe pamant, care te-nvata

Ca viata ta e insusi Dumnezeu…

Un parfum cunoscut venit de departe

Ioan Lila – Un parfum cunoscut venit de departe sau Viata ca o guma

 

 

Draga Ioane,

Nici eu nu sunt critic literar dar, asta nu înseamna sa nu-mi spun parerea despre un volum, o carte sau despre poeziile tale. Aceasta lucrare am început-o de când te cunosc si am tot pierdut timpul sa mi-o sedimentez în creier. Nu ne-am scris prea multe, am lasat sa vorbeasca creatiile noastre, asa cum sunt ele, marunte, nesemnificative, însa eu le consider îndeajuns de inspirate, ca sa treaca prin prisma unui cititor si chiar prin patrimoniul national si, de ce nu, mondial.

A aparut computerizarea care, cu puterea unei turme de elefanti, înregistreaza cele mai nesemnificative idei si le baga într-o memorie colectiva, selectiva si universala, pastrându-le într-un aparat de marimea unui ac de gamalie.

Am citit amuzat-amar un fragment, o perioada din framântarile vietii tale. Amar ca asa e viata, are suisuri si coborâsuri asa cum este urcatul pe dealul Golgotei unde i-ai dus odata pe Licurica si Mancuse de au ramas oamenii cu gura cascata si sufletul suspendat. Exista si în tara asta frumuseti pe care nu le uiti niciodata, chiar locuri palide … asa si noi… suntem stersi, dar ramâne câte o sclipire în urma noastra.

Limbajul are alternanta… când dulce literar, când academic, când mistocaresc si lasa un gust imperfect, derutând cititorul… de fapt e singurul repros pe care îl fac acestui roman. De fapt reprosul nu este un repros… alta cale de a marturisi ceva, de a spune niste adevaruri, nu cunosc nici eu! În rest, încarcaturi normale, picturi de o banalitate care te covârseste, scene tari si umpluturi de o frumusete epica uluitoare. Arta scrisului traverseaza pagini antologice de jurnal sau, scene fierbinti ale caror trairi nu le poti omite decât intentionat.

Râsul subtil sau nu, tragi-comic sau cum vrei sa îl reconsideri, dar sanatos tâsnind din inspiratiile scriitorului obosit sa caute în framântarile sufletesti aidoma pajistilor prelungi si molcome ale femeii coborâte din vitralii. Întâlnim numeroase introspectii interioare, cu multele gânduri care tranziteaza viata unui om cinstit cu el însasi, obisnuit pâna la urma, descriind întâmplarile din ,”vagauna” pline de un farmec stiut de noi toti.

Calitatea nebanuita a cartii… din orice parte o începi, te captiveaza, fiecare povestire e antrenanta si o citesti nerabdator sa o termini mai repede ca s-o începi pe urmatoarea. Distingem tot felul de idei nastrusnice despre economia de piata dar pline de adevar prin absurditatea lor si mai ales umorul este tinut bine în frâu.

Daca vrei sa te bagi în spiritul cartii este cum îmi place mie viata… aglomerata. Bineînteles, sunt personaje care nu agreeaza acest stil, însa nu ne proptim în ele. Povestea împartita nareaza pe mai multe fronturi, dar unul e de baza… comentariul povestitorului propriu zis. Dialogul la coada maturii, pe punti, peste ape, prin poieni este spumos, bogat, imaginativ, e mai bun decât gasesti în multe bodegi de lux (pentru mine etalonul suprem unde se duc, seduc, multe idei savante demne de premii în natura)… la cât ma duce pe mine capul e perfect.

Dar sa mergi în permanenta pe acelasi drum e obositor si trebuiesc momente de respiro. Le oferi cu generozitate, alte povestioare amoroase si delicioase cu Mancuse sau cu ceilalti!

Deci te înteleg când iei viata într-o gluma dulce-amara… viata ca o guma de care tot întindem! Ramân insesizabile urme, dar cine sta sa le sesizeze?

Câteva citate din carte – dar sa nu le socotiti cele mai semnificative…

Marile adevaruri stateau zavorîte în adîncul sufletelor lor de femei tinere, ca greierii în iarba.

Fericirea este, pîna la urma, atît de simpla… Incercam sa supravietuim, eram tîrîti de conjunctura sociala prin mlastinile vietii, dar ea, spre diferenta de mine, era optimista.

Adevarul este ca jumatatea femeii este mai mare decît jumatatea barbatului!

Ca sa-ti iei singura portia de orgasm.

Iata ca realitatea îi confirma teoria si îl arunca în acel haos inform al gîndirii, ce nu se poate separa de bunul simt elevat-artistic, riguros-îmbufnat si categoric-ipocrit.

Ma miram si i-am si spus-o, ca o femeie ca ea avusese atîtea sperante prabusite în haul cel fara de fund al deziluziilor, si ea ma privea, parca fara sa ma vada, si cuvintele mele treceau pe lînga ea ca niste libelule cu elitrele stralucitoare.

Dragoste fara scop, fara resentimente, fara ratiune, fara explicatie, mai ales. gata, la gunoi cu gîndurile negre, negative, corozive, consolatoare

Speculatii: real, transcendent, homo sapiens, sacerdot, magie, placere, rationalism, sinergie, metafora, misticism, credinta, adevar si moarte. Ce-ai înteles?

Cu genunchii rotunzi, cu muschii pe coapse bine reliefati, de dansatoare, pastorita din Amarylis, Anna Pavlovna Pofta si placerea, închipuirea si uimirea, spatiul si spiritul, simbolismul, modernismul si civilizatia: cuvinte, pur si simplu, care îsi pierdusera, brusc, înclinarile, întelesurile, simbolurile si sensurile, devenind iluzorii.

Idealul ei de iubire este sa te tina în brate, sa se încolaceasca pe tine si sa radieze de fericire. Licurisca este ca peisajul asta, este ca o pictura de Ingres sau ca o Tanagra de Gérôme. Gîndul materializat în frumusete.

Gata cu discutiile astea lirice, a zis Thomas; treceti la epica, admirati fluturii, dormiti si visati cai albastri, iubiti-va în iarba, stii tabloul lui Signorelli, “L’Éducation de Pan”? Pan sta pe un jilt, gol cum l-a facut ma-sa; un tînar efeb, în picioare, tot gol, cu spatele la noi, cu piciorul stîng flexat din genunchi, îi cînta o melodie la fluier, doi batrîni stau sprijiniti în toiege, iar în plin plan, în partea stînga, este o fata nuda, cu sexul bine reliefat si cu sînii ca doua mere, care priveste sfioasa spre un barbat întins la picioarele ei. Mai sînt o mie de amanunte, pe care n-am cum sa ti le redau, pictura nu se poate povesti, la fel cum nu se poate povesti muzica, sau nu se pot descrie baletul, Elizabeth Arden sau Phillip-Moris.

O fantezie a mintii mele, pentru ca eu eram genul ala de barbat plin de sine, care avea orgoliul ca îsi face singur rost de femei cînd are nevoie si nu accepta nici un compromis. De altfel, zicea CrisLi, starea de normalitate a prostilor este imoralitatea în toate gîndurile si faptele lor!

 În concluzie… vreti sa cititi ceva teribil de amuzant cu gustul si taria pelinului si sa ajungeti la aceleasi concluzii despre viata? Cititi cartile si poeziile lui Ioan Lila… „Parfumul papusilor de portelan” iar pentru mine este clar… m-am procopsit cu un prieten!

Stanescu Aurel Avram

 

Lumina care se stinge

În FRANTA, in clasa I se învata ca sexul nu e totuna cu genul

Isus a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii.”

 

Chiar ma gândeam in aceste zile ca pe nedrept Parisul avea reputatia de Orasul luminii!  Adevarata Lumina e data de prezenta lui Isus Hristos in inimile oamenilor, de cunoasterea si aplicarea Invataturilor sale.

Prostia se ridica la rang de stiinta tot mai des, dar nu numai in Franta, ci mai peste tot in lume.

Parlamentarii decid probleme de stricta specialitate ale unor ramuri din stiinta si cultura, situatii care revin de drept spre gestionare Academiilor de stiinta si de Cultura, nicidecum unor adunaturi de oameni incompetenti.

[pullquote]

Ochiul este lumina trupului. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina; dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de întuneric. Asa ca, daca lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie sa fie întunericul acesta!

Evanghelia dupa Matei, 6.22-23

[/pullquote]

De aceasta data, insa, e vorba de ceva banal, dar fundamental si nici nu incumba a fi negociata perspectiva care creeaza unora mari semne de intrebare pentru capacitatea lor de a discerne. Problema, dupa cum vom vedea, e una de la clasa I-a, primara, dar lipsa de educatie si morala pare a fi canonul, regula omului din secolul XXI!!!

Pe vremuri, Jean-Baptiste Poquelin, cunoscutul actor si dramaturg francez, ajuns celebru sub pseudonimul Molière, a scris piesa Burghezul gentilom, in care i se explica burghezului naiv ce-nseamna proza!

Fie vorba intre noi, incultura a ajuns din nou o stare normala in multe locuri. Banul, interesele personale si de grup au intâietate peste tot in lume, in dauna valorilor culturale, de morala si de bun simt.

In Evenimentul zilei de azi dam peste un titlu socant: “Manual de clasa I: nu exista barbati si femei, ci homo si heterosexuali “(Autor: Adrian Patrusca). Felicitam autorul pentru oportunitatea  prezentarii.

Optzeci de deputati ai Uniunii pentru o Miscare Populara din Franta (UMP) au cerut marti ministrului Educatiei, Luc Chatel, retragerea manualelor scolare care sustin ca “identitatea sexuala” a indivizilor se datoreaza în egala masura sexului biologic si contextului socio-cultural.

Cei optzeci de parlamentari se fac ecoul criticilor exprimate pe marginea acestui subiect de conducerea scolilor catolice. Într-o scrisoare catre ministru, citata de Le Parisien, parlamentarii apreciaza ca manualele de “Stiinta si Viata pe Terra” (SVT) de clasa I fac referire la asa-numita “teorie a genului sexual”.

“Potrivit acestei teorii, persoanele nu mai sunt definite ca barbati si femei, ci ca practicanti ai anumitor forme de sexualitate: homosexuali, heterosexuali, bisexuali si transsexuali”, scriu parlamentarii francezi. Ei considera ca aceasta este “o teorie filosofica si sociologica fara vreo baza stiintifica, care afirma ca identitatea sexuala este o constructie culturala”.

În clasa I învata ca sexul nu e totuna cu genul

Semnatarii citeaza si un manual publicat la Editura Hachette, care afirma: “Sexul biologic ne identifica drept masculi sau femele, dar acesta nu este un motiv suficient pentru a ne categorisi de genul masculin sau feminin.”

Apreciind ca “statul are datoria de a controla mai bine continutul manualelor scolare” si adaugând ca “’teoria genului sexual’ nu figureaza strict sensual în programa de învatamânt pentru SVT”, deputatii conchid în scrisoarea adresata ministrului Educatiei: “Contam pe dumneavoastra sa retrageti din scoli manualele care prezinta aceasta teorie”.

Într-o circulara din 30 septembrie 2010, ministerul cerea ca programa SVT de clasa I sa contina un capitol intitulat “A deveni barbat sau femeie”. “Daca identitatea sexuala si rolurile sexuale în societate, cu stereotipele lor, apartin sferei publice, orientarea sexuala face parte din sfera privata.”

Dumnezeu l-a creat pe om, dupa cum gasim scris in cartea “Facerea” (Geneza) din Biblie. L-a creat intâi pe Adam (omul) din tarâna pamântului si i-a suflat in nari suflare de viata, apoi pe Eva (femeia) din una din coastele lui Adam. La Dumnezeu totul este posibil, e ceva de mirat?

Secole si mii de ani la rând, nu au fost (si nici acum nu sunt) nici un fel de dubii cu privire la faptul ca oamenii sunt barbati si femei, respectiv ei sunt de genul masculin si feminin, dupa anatomia pe care o dobândesc la nastere!

Unii oameni ai zilelor noastre, din lipsa luminii minime in viata lor, si, fara indoiala, ignoranta de care sunt stapâniti, ii fac sa nu sesizeze ca la nastere li se inregistreaza sexul in documente, cum e si normal! Ori, imoralitatea pe care vor s-o apere si s-o promoveze i-a orbit atât de tare incât doresc ca si cei mici sa fie indobitociti inca din clasa I-a cu ineptiile lor!

Sa vedem ce scrie apostolul Pavel in primul capitol din  Epistola adresata catre crestinii din Roma, sintetizand Starea de pacat a omenirii:

Mânia lui Dumnezeu se descopera din cer împotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si împotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care înabusa adevarul în nelegiuirea lor. Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit în ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. În adevar, însusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, când te uiti cu bagare de seama la ele în lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati; fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gândiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a întunecat. S-au falit ca sunt întelepti, si au înnebunit; si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca îsi necinstesc singuri trupurile; caci au schimbat în minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au închinat fapturii în locul Facatorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat în voia unor patimi scârboase; caci femeile lor au schimbat întrebuintarea fireasca a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, si barbatii au parasit întrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru altii, au savârsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scârboase si au primit în ei însisi plata cuvenita pentru ratacirea lor. Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu în cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat în voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neîngaduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de înselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti, fara pricepere, calcatori de cuvânt, fara dragoste fireasca, neînduplecati, fara mila. Si, macar ca stiu hotarârea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.” (Epistola catre Romani, 1:18-32)

 

Septembrie

Jianu Liviu-Florian

 

 

 

Mai e o prasila de vreme, si-apoi  iar

Isi mana toamna frunzele-n pamant,

Spoita va fi dragostea, cu var,

Si cimitirele, cu florile de vant –

 

Mai e un pas de-un stanjen, la rascruci,

Si-apoi, din ploaie, curcubee stinse

Vor cobora in plumbuite nuci –

Si noi, gutui vom fi, in geamuri ninse –

 

Mai e de o cadere inapoi,

Si-apoi doar iarba blanda, de cuvinte,

Va rasari, tacuta, peste noi,

Rotindu-si Universul, inainte …

O SARBATOARE DOMNEASCA

Duminica, 28 august 2011, în holul Casei de Cultura din Domnesti s-a desfasurat festivitatea de premiere a câstigatorilor CONCURSULUI NATIONAL DE POEZIE, PROZA, ESEU, EPIGRAMA, PICTURA, FOTOGRAFIE ARTISTICA, HERALDICA si VEXILOLOGIE

„PE ARIPI DE DOR DOMNESC”, EDITIA a IV-a.

Organizat de catre Fundatia „PETRE IONESCU-MUSCEL”, colectivul de redactie al revistei „Pietrele Doamnei”, Casa de Cultura Domnesti, Liga Scriitorilor din România – filiala Arges, Asociatia Nationala „Cultul Eroilor” – filiala Arges, Asociatia Nationala de Vexilologie „Tricolorul”, Primaria Domnesti, Cenaclul „Nicolae Velea” din Curtea de Arges si Biblioteca Municipala din Curtea de Arges, concursul a avut ca tema UNIVERSUL SATULUI ROMÂNESC.

Peste 70 de participanti la toate sectiunile au luptat strâns pentru a câstiga un loc pe podium, fapt ce a îngreunat misiunea juriului format din Dr. Sorin Mazilescu, director al Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Arges – presedinte (locul sau la festivitate a fost tinut de prof. Constantin Cârstoiu, unul dintre marii cunoscatori ai traditiei populare argesene), prof. Ion C. Hiru, scriitor – vicepresedinte, Denisa Popescu, poeta, membra a USR,  asist.univ. dr. Denisa Oprea, SNSPA Cluj, prof. Daniel Dejanu, Nicolae Cucu Ureche, artist plastic, membru al UAP, Marian Ghita, director Biblioteca Municipala Curtea de Arges si prof. George Baciu, scriitor – secretar.

Manifestarea a debutat cu lansarea celor doua volume din cartea CELEBRITATI DIN NEGURA UITARII, scrisa de profesorul Ion C. Hiru. Directorul editorial al Editurii Tiparg – cea care a dat viata cartii –, lect.univ.dr. Adrian Samarescu a subliniat faptul ca „acest abecedar de personalitati face cinste culturii românesti, aratându-ne ca dincolo de preocuparile zilnice nu trebuie sa uitam pe cei care au trudit la identitatea neamului românesc”. Profesorii Constantin Voiculescu si Daniel Dejanu au vorbit despre cele doua volume subliniind faptul ca trebuie citite la lumina sufletului si cu multa luare aminte.

Actorul Puiu Margescu, de la teatrul „Al. Davila” din Pitesti a încântat publicul prezent cu superbele sale recitari „În vestiarul inimii” (poeme din cartea cu acelasi titlu semnata de George Baciu).
Primarul Nicolae Smadu – mereu prezent la actiunile culturale ale celor doi domnisani – prof. Hiru si Baciu – a precizat ca „Domnestiul este o cetate a culturii si a faptelor spirituale marete, o localitate care face cinste Argesului si României”. Zicerea sa are relevanta în multitudinea manifestarilor culturale desfasurate de vreo cinci ani încoace, în cea mai frumoasa comuna de pe valea râului Doamnei, de catre Fundatia „Petre Ionescu-Muscel”. Amintim numai revista „Pietrele Doamnei” – o publicatie lunara ce concureaza marile reviste culturale ale tarii.
Partea a doua a festivitatii a cuprins decernarea premiilor Concursului National „Pe aripi de dor domnesc”, câstigatorii fiind din toate colturile tarii, chiar si din Republica Moldova.
Academicianul Gheorghe Paun – cea mai importanta personalitate stiintifica a judetului în prezent – a fost distins de catre Consiliul director al Fundatiei – prin vicepresedintele acesteia, istoricul George Rotaru –  cu Diploma OPERA OMNIA (în fapt o placheta si o medalie) pentru activitatea de pastrare, conservare si promovare  a culturii românesti si pentru întreaga activitate stiintifica.

Au mai primit distinctia OPERA OMNIA prof. Costin Alexandrescu (director vreme de 41 de ani al Centrului pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Arges), ambasadorul Radu Boroianu (personalitate importanta a culturii si diplomatiei românesti), Mihail Diaconescu (romanicer, critic si istoric literar, cel mai reprezentativ scriitor al spiritualitatii românesti contemporane), Gheorghe Mencinicopschi (unul dintre cercetatorii români prezent în multe tratate de pe mapamond referitoare la alimentatie), Constantin Voiculescu (dascalul din Cetatea Basarabilor pentru care limba româna si traditia populara sunt doua mari valori pe care le-a promovat în cei peste 50 de ani de activitate intelectuala si profesionala) si Marin Toma (scriitorul din Dor Marunt, Calarasi, un promotor, prin revista pe care o conduce – „Dor de Dor” –  al  culturii traditionale românesti).
Prezenta mesterului popular Ion Rodos de la Nucsoara, îmbracat în costum popular,  însotit de doi dintre tinerii sai ucenici, a înnobilat atmosfera de mare încarcatura spirituala, iar publicul a putut vedea „pe viu” cum se nasc diverse obiecte populare.

Nu au lipsit nici momentele vesele. Epigramistul Gheorghe Popescu-Ger, nascut la Retevoiesti, dar traitor la Bucuresti, a descretit la maximum fruntile auditoriului, facându-l sa râda în hohote.
George Rotaru – presedinte al Asociatiei Nationale de Vexilologie „Tricolorul”, a medaliat câteva personalitati ale judetului care militeaza pentru reintroducerea stemei pe drapelul national: senatorul Serban Valeca, Ioan Georgescu – primarul orasului Mioveni, Cornel Popescu – asistent univ. La Universitatea din Pitesti si Nicolae Smadu – primarul comunei Domnesti.

O delegatie de scriitori membrii ai Ligii Scriitorilor, filiala Vâlcea, condusa de Petre Petria, a fost prezenta la acest act de cultura, au donat carti pentru biblioteca fundatiei si au initiat un parteneriat cultural cu domnisanii.
La sfârsitul manifestarii de la Domnesti profesorii Ion C. Hiru si George Baciu au fost onorati de catre George Rotaru – un mare sustinator moral si material al culturii românesti – cu DIPLOMA OMNIA pentru laborioasa activitate în domeniul creatiei si pentru pastrarea si conservarea culturii traditionale argesene.
O sarbatoare domneasca pe potriva sufletului românesc.

George Baciu

 

LIRICA NEWYORKEZA

Stelian PLATON

 

 

 

 

 

DIN SÂNII TAI CRESTEA MIROS DE CRINI

(respectuos, minunatei d-ne Ligya)

 

Din sânii tai crestea miros de crini,  

Luna se-ascundea în lacuri solitara.

Si azi ecoul blândelor lumini          

Suna cu miresme de odinioara.        

 

Vin zari sortite sa ma încline,   

Trupul îmi va fi parcursul ce ma doare, 

Iar chipul tau asezat în mine,  

Râul sopotind e, reîntors în mare. 

 

În mine striga vremi afunde, 

Între pagini mi-ai ramas un semn de carte. 

Nu stiu nici umbra ce te ascunde,

Cu ani sfiosi cu tot ai ramas departe.

 

 

A TE IUBI

Hai învata-ma sa te strig pe nume,  

Acum învat sa te iubesc ca într-un basm,    

Fiecare lacrima ce-a fi sa se consume,  

Va repeta caderea  în dulce pleonasm.    

 

As vrea sa cer lui Dumnezeu iertare,

Din însingurarea mea blajina,    

Iar din adânc refren în abdicare, 

Sorb seva mea din scoarta de chinina. 

 

A te iubi pe tine este un ultim basm! 

Halouri argintii plesnesc în vârf de raze,   

Când rascolind în pieptu-mi cu sarcasm,  

Ca serpii se-mpletesc nesabuite fraze.    

 

Cu lacrimi doara am venit pe lume     

Si nici atât nu voi lua unde ma duc.      

Lui Dumnezeu nu am sa-i cer iertare,   

Ca te-am iubit eteric si caduc.                

 

 

LÂNGA POETI

 

Motto:

Cu sufletul ravasit de durere
Inegalabilului si Nemuritorului
nostru poet nationalm Adrian Paunescu”

 

Azi-noapte te-am visat dezamagit,
Si lacrimi picurau din stele,
Se tînguia în bezna un cîine adormit,
Se pregateau de nunta ursitoare rele.

 

Acum te desfrunzesti în plina toamna,
Nu stie nimeni cînd te vei trezi.
Te asezi cu cei plecati deodata,
Si vei dormi de-acum în fiecare zi.

 

Ruga ta s-a înaltat pe jumatate,
În ramuris îngheata vîntul blînd,
Pamîntul straveziu se deschidea spre moarte,
Cum printre lacrimi ultimu-ti cuvînt:

 

Eu vin din viata sa va întreb de morti
Si de suspinele trimise ca simbrie,
De programarea învierii pentru toti
Si promisiuni ramase în sicrie.

 

Sa-mi spuneti daca o gara aveti,
Unde cobor uscat si trist din viata;
La noi se cere taxa cînd astepti
Si fiecare zi sa plîngi te-nvata.

 

Înfrigurat va fi transferul meu în toate,
Însingurat ma vor dezice toti,
Dar eu voi fi mai împacat în moarte,
Lînga poeti în satul meu de morti.

ULTIMUL ACTOR 

 

Greoi batrânul clopot croieste muta zare,

Cupola lui de floare  brodeaza si împarte

Culori de sunet blânde si mistificatoare, 

Pe drumul fara taxe si fara pasapoarte.

 

Privesc în urma ta cum ai plecat deodata,

Pe nameti de simtaminte ti-ai croit un drum;

Cum ai taiat în lacrima argintie poarta   

Si-n urma ta suspinul e un râu domol de fum.

 

Macar de-ai fi mintit ca te întorci vreodata

În casa bântuita de-amintirile ce dor…        

Pe scena noastra absurda si abandonata   

Cu-o crizantema-n mâna plâng eu – ultimul actor.

 

 

ACUM 


Acum este acasa primavara,
Printre uluci e stir si iarba grasa,
În sol minor, fac semne pe chitara
Si în refren e ruga de acasa.

Acum se-aprind în ramurele larme,
Mieii înmuguresc în jurul stânii,
Icoana înlacrimata adoarme,
Cum soarele în cumpana fântânii. 

 

Acum se-ntoarce mama în gradina;
Cu degete triste rasfira pamânt,
Uita durerea ce trupu-i înclina,
Si uita de mine pe unde mai sunt. 

 

Acum e primavara Învierii,
Cu soare ce rascoace prispa iara,
O lacrima e-n vestea tamâierii,
Si mama-n rugaciunile de seara.

 

PERPETUUM MOBILE

 

Ati venit,

v-ati crescut pe voi si copiii,

ati muncit, ati râs, ati plâns.

Ati facut casa, cu gradina si vecini,

ati cântat si-ati blestemat,

v-ati privit în oglinda

din adâncul racoros

al fântânii:

ati strigat si Nimeni v-a raspuns.

V-ati rugat la Nimeni

si Nimic s-a-mplinit.

Apoi ati plecat însingurati

cum ati venit.

Iar noua cine sa ne numere

îndepartarile, frustarile

si mult prea mult

însingurarile?

Caci plecând,

cu voi ati luat

Nimicul!

 

AM FUGIT STRAIN DE VISE

 

Am fugit strain de vise   

Cu umbre albastre si moroi,  

Zâmbetul mi se acrise  

În tara mea cu bieti eroi.   

 

Si ma decupez din mine,  

De crucea mea cu vechi raspuns,  

Spalând cu vremi  eleusine    

Vanitati ce m-au strapuns. 

 

M-am detasat din timpul static, 

Si de paduri de falsi poeti       

Cântând laudativ si hemoragic, 

Trai de malaieti si precupeti. 

 

Sirul lung de generatii,    

Iluzii moarte si destine      

S-au retras cuminti în spatii, 

Cu obiceiuri bizantine.       

 

Pentru tot stiau sa lupte   

Cu murmur scos molâu pe gura, 

Cu sabiile lor corupte      

Fara otel, numai din zgura. 

 

De-acum pare hotarât:        

Spre noi alt înger va zbura, 

Iar eu va spun numai atât:   

Cred doar în tineretea mea.   

 

 

ILUZII

Orbise Homer de atâtea iluzii
Din taine pierdute prin secole arse;
Atâtea cuvinte-n vârtej de confuzii
Si-atâtea mistere din fulgere stoarse.

 

Vuieste vremea siroaie în clepsidre,
Pascându-si nisipul din faguri de stele;
Aluneca idei ca blândele vidre
În apa galbuie cu unde rebele.

Prin scorburi de ploi îsi ascunde fluenta
Blânde suspine în uitatele vesti,
Orasul carunt îsi vegheaza cadenta
Cu ramuri stinghere în aceleasi feresti.

Destinul anemic scânceste-n amurg,
Stau roata stejarii-n luminile certe.
Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curg
Si cine pe cine ar putea sa mai ierte?

 

 

MITUL FEMEII ÎN 2011 

(pamflet)

 

Ce rasfatata-i azi femeia   

si cât de multe poate duce…

Asteapta-n ea

si rugul, si scânteia,

si n-o putem urca pe cruce.

 

Astazi are drept la drepturi

Si sa respire ca barbatul;

E inima în doua piepturi  

Si-un vis ce rascoleste patul. 

 

N-avem nici pregatite cuie,

Când din  mândrie ca paunul,

S-ar schingiui biata duduie    

Cu-n singur cui, numai cu unul,

 

Atunci când i-aratam greseala

Ce-ar bântui din vechi sabloane.

Si o cuprinde ameteala                 

Auzind vreo crunta veste,

Ca  pentru  prelevare de organe

S-au rapit si tinere  neveste.

 

Dura e rapirea de femei,

Stirea le arunca în marasm

C-aproape zilnic  pe alei,

Auzi ca s-a furat o doamna

Pentru prelevare de orgasm.

 

Stelian PLATON

New York, SUA

11 august 2011 

 

M U Z I C A

Florina Guler

                                  Lui Puiu Caciora

E muzica precum s-a spus, o taina!
Si-i mai adânca de cum e rostirea.
Iar când îmbraca, a talmacirii haina
Ea poate-mbratisa  nemarginirea.

E muzica un dor   de-o Tara
In care nu am fost vreodata.
Si e fior, de-o dulce primavara,
Care începe cu “a fost odata”.

Si-i muzica un plai,  de amintire,
Ecoul ce ne vine din vechiul Paradis.
Trezind în noi o vesnica uimire,
In fata frumusetii mereu de nedescris.

CÂND GOLANUL E SEF

GOLANUL-„SEF” AL NOSTRU SI … GOLANII LOR !

  – pamflet –

…Vineri, 12 august 2011, când era gata sa intre în „trabantelul” lui umil, de cca. 100 de milioane de euro, Traian Basescu a vazut câtiva muncitori, si nu l-a rabdat inimioara sa nu “le-o zica” – în stilul lui inconfundabil, de “maidanez”, dar fraza sa având acelasi “mesaj”, precum al lui Hitler si/sau al tuturor masonilor lumii (care au ajuns la concluzia ca numarul optim al POPULATIEI TERESTRE contemporane ar trebui sa fie cam…240-260 de milioane!!!): “Bai, sunteti prea multi!” (Adica: “O sa va extermin eu, cumva…cât de curând!PREA MULTE SPITALE, PREA MULTE SCOLI, PREA MULTI ZIARISTI CARE NU MA LINGUSESC…SI ÎNCA MAI SUNT INTELECTUALI CARE NU S-AU VÂNDUT PE…”O SAVARINA!” etc. etc. etc. !!!).

Un muncitor i-a strigat lui Basescu Traian, cu un amestec de exasperare si sarcasm: “Sa traiti bine!”. Iar replica nu a întârziat. “Si voi!”, le-a spus Basescu. (Adicatelea: “Ma doare în cot de voi – crapati, daca nu stiti si nici nu învatati sa furati, ca mine si ai mei!)

O femeie i-a replicat: “N-am trait bine!” – moment în care presedintele a plusat în ironie. “Traim dupa cum muncim! (…) Ma, daca gasim un român care sa nu se plânga, e mare lucru! Vedeti voi unde e somaj 20% cum e…”, le-a strigat presedintele, aproape intrat în masina prezidentiala.

Apoi, pentru tara, bulibasa Basescu a avut, în presa, urmatorul mesaj:

Bugetarilor pot sa le transmit un singur lucru: CA SUNT PREA MULTI (s. mea), avem 1,2 milioane de bugetari, si trebuie redus numarul bugetarilor. Trebuie sa reducem cheltuielile de functionare a statului daca vrem sa fim un stat viabil care sa nu înghita resursele pe care le produce economia româneasca. (…) Deci am facut timp de 20 de ani politica de a consuma orice resursa produce statul. Nu se poate continua asa, iar criza datoriilor ne arata CA NICIUN STAT NU MAI POATE TRAI PE DATORIE, ci din ce produce” – cf. www.mediafax.ro

Mai, GOLANULE, FARA LEGE SI FARA NICIO CREDINTA (ca presedinte de tara n-ai cum fi numit!):

1-în primul rând, cine a facut toate datoriile României, la Bancile Camatarilor Lumii, daca nu tu?!

2-În al doilea rând: nu muncitorii sunt prea multi, în România, ci curvele si hotii si incompetentii si impostorii tai, “cu staif”! Si, în definitiv, primul care este “în plus”, ESTI TOCMAI TU, GOLANE! Altceva decât sa distrugi si sa tradezi România, n-ai “realizat”, ca “munca”, pâna acum (sunt 7 ani de “impostura prezidentiala!!!) – asa ca, fa bine si “simplifica peisajul”, cât, înca, nu esti otânjit…sau împuscat, la Târgoviste, ori aiurea…

Tu, GOLANULE-SEF, tu si numai tu – esti “somerul nostru de lux” (pe care nu ni-l mai permitem!!!) – “somer de lux” si sfruntat “brigand de stat”, care ne costi viata Poporului Român si a Tarii Românilor!!! Tu, Aratare a Iadului!

Din punctul meu de vedere, parazitii si impostorii, ca tine si ca majoritatea familiei tale de satra – nici n-ar avea dreptul la vreun “mormânt de amintire”!!! Acest popor român (cu obârsii SFINTE!!!) TREBUIE sa uite cel mai penibil moment al istoriei sale: pe 6 decembrie 2009, si-a ales, pentru a doua oara, “democratic” si hipnotic, drept Conducator si Calauza – pe CALAUL si BRIGANDUL-SEF al Neamului Românesc!!!

Este o contra-performanta mondiala, demna de orice “Guiness Book” al POPOARELOR!!!

Ciulini si scaieti sa creasca pe pieptul tau si din inima ta de matraguna – tu, “nemernic national”, care ai facut pustiu si mlastina, în sufletele si în satele si în târgurile si în orasele României! – …tu, Greu al Pamântului Românesc, de hidosenia pacatelor caruia urla spre Ceruri, întreaga glie româneasca!

Nu numarul de bugetari trebuie redus, mai, Vârcolacule si Strigoiule Grotesc al Pustiului Beznei Satanice! – … ci trebuie redus (pâna la anulare totala!) numarul de “sinecuristi” si “filodormisti” si jefuitori de tara si iresponsabili si incompetenti si impostori, pusi în tot soiul de posturi, cu raspundere ametitoare!

Ce altceva decât sinecura, e “munca” ta de derbedeu national, de 7 ani încoace, de când, înafara de zavistie sociala si dezastru economic si tradare nationala, în beneficiul familiei tale si al “haidailor” tai “pedelei”, ALTCEVA NU STII SI NU FACI! – …dar esti platit, gras, tocmai DIN/DE LA BUGETUL BUGETARILOR SI NEBUGETARILOR ROMÂNIEI, ca sa stii si sa faci… – …nu mai zic de afacerile aiuritoare (ma întreb cât de legale…dar NU eu ar trebui sa ma întreb, ci Justitia Româna sa se autosesizeze… – …UNDE-I atât de mult clamata Justitie Româna?!), afaceri de la care ai “cota parte” substantiala, ca zeciuiala serdarilor, din partea tâlharilor de drumul mare, pe vremile fanariote?!

Ce altceva decât “sinecurista” e analfabeta de fiica-ta aia mai mica (nici cu “desteapta” mai mare a ta nu mi-e rusine, miliardara de…Paunesti-Vrancea!), pe care ti-ai trimis-o, ca sa ne umilesti deplin, “europarlamentara” la Strasbourg?!

Lasa ca nici cu ceilalti europarlamentari, de-ai nostri si de-ai “lor” (celorlalti masoni europeni!), nu mi-e rusine – numai daca amintim scandalul ADRIAN SEVERIN (nepotul lui Silviu Brucan/Saul Bruckner), cel care n-a fost singur la…”cazanul cu coruptie” european!

Ce altceva decât “sinecurist” e frate-tu, Mircea Basescu, cel care are palate, din afaceri, cica, cu “piei de closca” (lumea zice, însa, ca portul Constanta n-a fost controlat, la vama, tocmai pentru ca acolo este “inima” întregului trafic ilegal, din România – de la tigari, pâna la arme automate…!)?!

Si tu si ceilalti golani ai tai vreti, deci, sa ne exterminati pe noi, cei care muncim si care ne-am lasat toata energia si tot sângele, în pamântul tarii acesteia?! Nenorocitilor si vampirilor, nesatui în veci!

Chiar credeti ca nu veti da socoteala?! Chiar credeti ca, daca la Londra, Paris, Madrid, Athena etc. FOCULDREPTEI RAZBUNARI” arde, cu vapai tot mai înalte – n-o sa se aprinda România, ca e “crestin-ortodoxa”, deci… plina de prosti si neajutata de nimeni dinafara?! Pai, odios bulibasa, te informez ca nici asa teribil de crestina nu mai este România (daca tu crezi, precum Cioran, ca “crestinismul e religia sclavilor”…!) – si, chiar daca sunt (sau au devenit, în ultimii ani), ce-i drept, multi idioti si golani si manelisti, în România, dezlantuiti furibund, ca napaste cataclismice ale României (dezlantuire care se produce “dupa chipul si asemanarea ta!) – asta nu înseamna ca nu se poate întâmpla o întoarcere, cu 180 de grade, a istoriei, din pricina ca n-o respectam – si sa se iste un “neo-cheguevarism”, iscat de prapastia sociala enorma, dintre banditii extrem de bogati si oamenii cinstiti si din ce în ce mai saraci, care se sinucid (deocamdata! – pentru ca, în orice clipa, violenta se poate întoarce dinspre sine, spre ceilalti!), sau mor de foame!

Sa nu crezi ca, prin tertipurile tale de jigodie pârtâitoare, ai reusit sa-i alungi din România pe toti cei care muncesc cinstit, cu dintii strânsi… – … si care te urasc de moarte!

NU: ROMÂNIA ESTE TARA NOASTRA, IAR NU A TÂRFELOR TALE SI A BANDITILOR TAI – ROMÂNI SAU “ALOGENI”!

Nici morti nu vor pleca din aceasta Gradina a Maicii Domnului cei care au misiune AICI, iar nu aiurea!

De plecat tot VOI veti pleca – DAR NU ORICUM! Ti-o promit si v-o promitem! Ori veti fi condamnati la moarte, pentru TRADARE SI DISTRUGERE DE TARA, ori veti fi expulzati, fara dreptul ca vreunul din neamul vostru sa mai aiba învoirea de a mai calca, cu picioarele lui (pline de noroi îngrosat cu sânge nevinovat!), pamântul asta sfânt! Cum îi zice Miron Costin-logofatul, lui Duca-voda “cel batrân”: “PAMÂNTUL ACESTA ESTE FRAMÂNTAT CU SÂNGELE MOSILOR SI AL STRAMOSILOR NOSTRI!”

Voi, banditilor, vad bine ca nu veti pleca de bunavoie, si nici prin “alegeri democratice”! Vreti sa distrugeti democratia, prin frauda morala, materiala, electronica…prin manipularea prostilor si nesimtitilor tarii (care se puiesc tot mai mult, sub regimul tiraniei de stat si locale!). Da, voi chiar credeti ca ne veti învinge, iarasi si iarasi, pentru ca ne dispretuiti cumplit, din pricina lipsei de reactie nationala, la care ati adus un popor român, pe care l-ati saracit si prostit si cocosat – încât, în majoritatea lui (dramatica!), si-a pierdut orice urma de demnitate!

Dar, pentru Dumnezeul (al tau, Yahwe – sau al meu, Hristos!), în care tu nu crezi: în Cuba, pentru a cuceri Baracile Moncada din Santiago si baracile din Bayamo pe 26 iulie 1953 (preludiul violent al caderii tiranului FULGENCIO BATISTA) – nu au existat decât câteva zeci de revolutionari! Nu mai mult de 20 de persoane, din grupul initial de 82 de rebeli, au supravietuit atacului armatei cubaneze si s-au refugiat în muntii Sierra Maestra (condusi de Fidel Castro, Che Guevara, Raúl Castro si Camilo Cienfuegos), formând O GHERILA CARE I-A “TERMINAT” PE SOLDATII TIRANIEI BATISTIENE! Trupele neregulate slab înarmate, cunoscute sub numele de escopeteros, au hartuit trupele lui Batista, din dealurile si câmpiile provinciei Oriente. Mai putin de 200 de partizani se confruntau cu armata si politia cubaneza, care aveau un efectiv numeric de 30.000-40.000 de persoane – SI “CEI PUTINI, DAR DECISI”, CARE STIAU CE VOR! – AU ÎNVINS TIRANIA!

Iata ce spune istoria, pe care tu, cu “consumul bauturile tale alcoolice”, n-ai când s-o rasfoiesti:

Pe 31 decembrie 1958 a avut loc Batalia de la Santa Clara, într-o confuzie generalizata. Orasul Santa Clara a cazut în mâinile fortelor lui Che Guevara, Cienfuegos si RD (conduse de comandantii Rolando Cubela, (“El Mejicano”) Abrahantes si William Alexander Morgan). Vestea acestei înfrângeri a cauzat panica lui Batista, care a fugit în Republica Dominicana, câteva ore mai târziu, pe 1 ianuarie 1959. Comandantul William Alexander Morgan, conducatorul fortelor RD rebele, a continuat lupta si a capturat orasul Cienfuegos pe 1 si 2 ianuarie, în timp ce Batista parasea tara. Castro a aflat de fuga dictatorului în dimineata primei zile a noului an si a demarat imediat negocierile pentru preluarea orasului Santiago de Cuba. Pe 2 ianuarie, comandantul armatei din oras, colonelul Rubido, a ordonat soldatilor sai sa nu opuna rezistenta, iar Castro a ocupat orasul. Concomitent cu actiunile lui Castro, fortele lui Guevara si Cienfuegos au intrat în capitala Havana. În timpul marsului din Santa Clara spre capitala nu a fost întâmpinata rezistenta. Castro însusi a ajuns în Havana pe 8 ianuarie dupa un mars al victoriei”.

Spun toate aceste lucruri, legate de REVOLUTIA CUBANEZA, nu pentru ca nu mai pot eu de dragul cubanezilor si al comunismului – ci din câteva motive foarte pragmatice:

1-Propaganda masonilor “liberali” a încercat si încearca, pe toate caile, sa induca ideea ca nu exista decât comunism “pagubos” si comandat fie de la Moscova, fie de la Beijing. În cazul României, nici pâna azi nu s-a înteles ca Nicolae Ceausescu a “înfiintat” un “comunism” national (da, poate parea o contradictie în termeni si nici nu stiu daca a fost ceva bun sau rau, ceea ce-a fost… – n-avem vreme, acum, de discutat atâtea mii de aspecte!) – dar, macar, acest “comunism” autoritarist A CONSTRUIT România emergenta (nu discut aici despre tragediile României imergente, a Duhului!) – si nu a distrus-o economic, în primul rând – dar nici la nivel de politica externa!!! Or, azi, România este “bantustanul” Europei, spre care, toti, se uita cu rusine si jena…cât nu o fura de-o rup!!!

Revenind. Cuba are sistemul sanitar cel mai modern si mai performant DIN LUME! – iar de asta nu dau eu marturie, ci chiar americanul Michael Moore, în documentarul sau extraordinar: “SICKO”. Che Guevara a intrat în conflict deschis cu Moscova, acuzând-o ca dispretuieste tarile lumii a treia.

2-România, din tara “în curs de dezvoltare” (spre lumea a doua…), cum era pe timpul lui Ceausescu – a ajuns, azi, în lumea…a 14-a!!!

3-Legile economico-sociale spun ca, într-o tara cu prapastie economica uriasa, între bogati si saraci, procesul de trecere, de la comunism, spre asa-zisul “capitalism globalist” (de fapt, “mafiotism mondial”!) este REVERSIBIL!!!

4-Si, mai ales, pentru ca, daca as spune unor analfabeti si semi-analfabeti, precum Basescu si haita lui, despre întelepciunea si eroismul antic greco-roman (pentru ca, în cele ale stramosilor nostri traci, nu cred, azi, decât…initiatii!) – …spre exemplu, daca as pomeni numele de Solon, Pericles, Leonidas, Miltiades, Callimachus, Pheidippides, Horatius Cocles, Mucius Scaevola, Marcus Iunius Brutus, Decimus Iunius Brutus, Gaius Cassius Longinus, Marcus Antonius etc. – …n-ar pricepe nimeni (dintre “preaputernicii zilei”!), nimic!

Dar despre Cuba lui Fidel Castro si Che Guevara, vor fi auzit, sper: DECI, SA SE TEAMA! – pentru ca, spre a rasturna un guvernamânt tiranic, nu ai nevoie de armate chinezesti (se vorbea, în anii ’60, la radio, de “gasti criminale” anti-maoiste de câte…60 de milioane!) – CI DOAR DE CÂTEVA ZECI SAU SUTE DE OAMENI, HOTARÂTI DE EXASPERARE SI DE DORINTA DE LIBERTATE SI DEMNITATE, SA SALVEZE CE SE MAI POATE SALVA, DIN GHEARELE TRADATORILOR ROMÂNI SI ALE “NAVALITORILOR “ALOGENI!

Traian Basescu, spre exemplu, arde de nerabdare sa jefuiasca Rosia Montana de aur si argint (dar nu sopteste o vorba despre cele 300 de tone de URANIU si despre WOLFRAM ori GAZE NATURALE, pentru care “le curg balele”, atât americanilor si israelitilor, cât si rusilor!!!), ARZÂND SI OTRAVIND ROMÂNIA CU CIANURI (de se îngrozesc UNGURII din UDMR, ca va arde si se va prapadi Tisa “lor”! – …admir forta de reactiune a ungurilor!!!) … – …pentru ca vrea sa faca pe placul evreilor lui Max Rich & Comp.!!!

Stiu ca, alaturi de Golanul-Sef, cel fara LEGE si fara NICIO CREDINTA, exista, din pacate, miloane de golani, tot fara LEGE si fara NICIO CREDINTA… – români (cica!), sodom, si “alogeni” (altfel nici n-ar fi existat tragicul grotesc al lui 6 decembrie 2009!).

Si o lelita din satul Contesti i-a cerut premierului (?!) Boc (care facea, pe-acolo, o “vizita de lucru”…!): “Sa ne faceti DISCOTECA, mama, ca sa danseze si babele!!!” – iar când a fost întrebata de un reporter TV : “Dar canalizare aveti în sat, aveti cu ce va spala? De ce nu i-ati cerut lui Boc canalizare, pentru sat, în loc de discoteca?” – lelita i-a raspuns, încurcata, chipurile (asa, cam de forma…) : “Mi-o fost rusâni…!” Si de parerea lelitei, ca Boc trebuia sa le dea “discoteca”, înainte de canalizare, erau sute de sateni…care, fireste, NU SE MAI PUTEAU NUMI “TARANI”, CI DOAR NISTE PADUCHIOSI DE MAHALAGII!!!

Ptiu! Aceste dobitoace rapanoase si împutite au drept de vot! – si, deci, conform “democratiei” masonice, votul ei/lelitei cu “discoteca” este egal cu votul meu si cu al oricarui om cu capul între umeri, si nu doar pe post de burlan!

Spre deosebire de Cuba catolica, însa (unde, fireste, un rol important în ramânerea la putere a comunismului îl joaca chiar…C.I.A.!!!), noi, ROMÂNII, atâtia câti mai suntem treji si vii/reactionari întru VIATA si întru SFÂNTA DREPTATE (poate câteva mii, poate câteva milioane, pe care zarva publica îi tine ascunsi, în umilinta si smerenie si tacere…) – avem O FORTA DE VIFOR CUMPLIT, care ne situeaza deasupra cubanezilor si a tuturor celorlalte popoare vestice/”ale Amurgului”: avem, cu noi si în noi, DREAPTA CREDINTA, ORTODOXIA – care va izbucni din Duhul MUNTILOR, al APELOR si al CÂMPIILOR, când voi, golani nelegiuiti, nici cu gândul nu-ti gândi – …si, când va va fi mai bine, FORTA LEGII ORTODOXE A PAMÂNTULUI SFÂNT ROMÂNESC va va matura, precum talazul unui ocean, zbuciumat în turbare – …încât se va crede ca nici n-ati fost vreodata pe-aici, nici nu v-a calcat, pe-aici, vreodata, pasul vostru împutit! – … voi, ciume si lepre si plagi cumplite ale Lumii, cu care ne-a încercat Dumnezeu, pentru grele si încapatânate pacatele noastre!

HRISTOS ESTE CU NOI! – chiar atunci când pare ca cerul ne-a parasit, ca pamântul se surpa sub picioarele noastre si când pute a hoit de golan si a manea, peste tot!

***

E drept, însa, ca, daca privesti nemerniciile “golanilor lor”, adica dinafara României (Europa, SUA etc.) – nu ramâi mai putin scârbit!

În SUA, FETITE DE 3-4 ANI sunt prezentate, la TV si pe copertile revistelor, în “costume sexy” si în pozitii “EROTICO”-desucheate… – odioase!

Si nici în “Marea Democratie”/”Mama Democratiei” Lumii Terestre nu se autosesizeaza Justitia! (…si de ce ar face-o, ma rog – când, la Pentagon si la Casa Alba, exista planul de animalizare si de exterminare, “spre reducere”, a populatiei umane terestre?!).

La Madrid, Francmasoneria stârneste miscarile anarhiste si de stânga (a strâns vreo 5 mii de golani, aiuriti de marijuana!), împotriva vizitei Papei Benedict al XVI-lea!…pretinzând ca aceasta vizita ar costa…mai mult decât a reusit sa fure guvernul Zapatero, de sub “blânda si dreapta obladuire” a lui Juan Carlos de Bourbon, “verisorul” lui Mihai I “de România” (?!)…Urmarea “razmeritei fraieritilor”, confruntati cu “trupele de ordine” (care, ca peste tot în lume, se pregatesc pentru restrângerea asa-ziselor “drepturi ale omului” si, deci, pentru DICTATURA MONDIALA/”NOUA ORDINE MONDIALA”!!!): “8 morti si 11 raniti – cf. www.adevarul.es

Tot Francmasoneria “da în gât”, mereu, preoti romano-catolici “homosexuali”…!!! – scandal dupa scandal, ca sa-l lichideze, odata pentru totdeauna, si pe adversarul ei multisecular, Biserica Papala (mult slabita si teribil de infiltrata, de masoni, pâna la vârf…) !

Obama vrea sa se “rascoale” contra stapânului israelit al SUA, dar e mult prea târziu… – …si acesta (stapânul israelit!) “îi da peste bot” slugoiului american: “Într-un raspuns pe un ton dur la discursul presedintelui Statelor Unite, Benjamin Netanyahu a exclus, joi seara, “orice retragere în interiorul frontierelor din 1967“, adica cele dinainte ca Israelul sa ocupe Cisiordania, Fâsia Gaza si Ierusalimul de Est, prin Razboiul de sase zile, în iunie 1967.

Vizita lui Netanyahu la Washington începe rau. Cu toate acestea, el va fi primit de Casa Alba si va fi aplaudat în fata celor doua Camere ale Congresului si de catre delegatii AIPAC“, puternicul lobby proisraelian, subliniaza Yediot Aharonot. Premierul israelian urmeaza sa vorbeasca în fata AIPAC la 22 mai, dupa care se va adresa Congresului, la 24 mai.

Cotidianului Maariv îsi deschide, de asemnea, editia cu “confruntarea” Netanyahu/Obama, apreciind ca premierul “NU VA AVEA LINISTE, DE-ACUM, PÂNA NU VA ÎMPIEDICA REALEGEREA LUI OBAMA“, cu ajutorul sustinatorilor sai din Statele Unite” – cf. MEDIAFAX.ro

Marti, 23 august 2011: “Judecatorul Tribunalului din New York a decis marti retragerea acuzatiilor la adresa fostului director FMI Dominique Strauss-Kahn, informeaza AFP.

În cursul sedintei de marti, judecatorul Michael Obus a decis renuntarea la cazul care îl viza pe Strauss-Kahn, dupa ce procurorii anuntasera oficial retragerea acuzatiilor, din cauza îndoielilor privind declaratiile cameristei.

Dupa anuntarea deciziei, fostul director FMI a parasit calm sala tribunalului.   

Decizia de marti pune capat unei actiuni judiciare care începuse pe 14 mai, atunci când Strauss-Kahn a fost arestat sub acuzatia ca ar fi agresat-o sexual pe o camerista de la Hotelul Sofitel din New York. Acuzatiile împotriva lui Strauss-Kahn se refereau la agresiune sexuala, tentativa de viol si sechestrare” –cf. TVR.ro

Adica, dupa ce l-ai balacarit în tot felul pe evreul asta maniaco-sexual, Dominique Strauss-Kahn, pentru a-l înlocui cu o evreica, Christine Lagarde (totul, numai înauntrul a ceea ce putem numi, fara teama de a gresi, “LA FAMIGLIA”! – când e vorba de Camataria Mondiala Evreiasca!) – dupa ce i-ai compromis total sansele, în cursa pentru “prezidentialele” Frantei…contra altui evreu (evreul maghiar si…betiv si curvar, mai sa-l confunzi cu Basescu “Traianul”! – Nicolas Sarkozy!) – …acum, îl scoti “alb-helge”, urinând peste orice forma, cât de primitiva, de Justitie!!!

Îti vine o greata cumplita, privind gasca asta globalist-mondialista a “momentului”! NUMAI în astfel de împrejurari si sustinut de astfel de golani internationali, a izbutit Traian Basescu sa se aleaga, din nou, ca presedinte al unei Tari Ortodoxe, precum este România! Si numai bazându-se pe gasca asta internationala infecta, “vrabia malai viseaza” – iar “pedeleii” lui Basescu sa fie, vesnic, la “tâta României”!

Hotilor si nemernicilor, care ati praduit si paraduit România (mai s-o stergeti de pe harta… – …dar nu-i vina voastra ca nu ati reusit, ci a ei, ca-i prea bogata si înzestrata, de la Dumnezeu!!!) – va voi zice si eu, precum Basescu-Golanul “SEF”: “BAI, SUNTETI PREA MULTI! – golani, impostori si hoti! A venit VREMEA BILANTULUI FINAL! Pregatiti-va SA DATI SAMA!

În mod normal, dupa cât au furat de mult si de multi, “în disperare”,! – ar trebui, la finalul actului de justitie (cu “pedeleii” acuzati si “golanul-sef” în boxe!) sa adoptam “metoda chinezeasca”: FAMILIILE SA LE CUMPERE GLONTUL CU CARE VOR FI ÎMPUSCATI/EXECUTATI!!!

prof. dr. Adrian Botez

Omul Adrian Pârvu

Spiritualitate româneasca

Eu nu m-am considerat niciodata un erou, mi-am facut doar datoria fata de tara. (Adrian Pârvu)

Aceste vorbe îmi suna clar în minte si dupa un an, le voi pastra în suflet întreaga viata. Ar trebui sa intre în istorie sau în manualele scolare; asta daca ar mai avea loc lânga spatiul acrodat crainicilor de televiziune.

O clipa… O clipa alaturi de cei dragi este de nepretuit si niciodata un moment în plus cu ei nu este prea mult, indiferent de vârsta acestora. Atât eroul cât si tradatorul este sortit mortii. Pe data de 2 august 2011 omul Adrian Parvu a trecut la cele vesnice. A fost îngropat pe 3 august în Cimitirul Militar din Bucuresti, fiind însotit de onoruri militare.

 

Despre Adrian Pârvu
Adrian Pârvu s-a nascut în comuna Butnaresti, judetul Neamt, pe 23 noiembrie 1920. Domnul Adrian Pârvu detinele ordinele Steaua României si Coroana României. A fost medaliat, primind Crucea Comemorativa a celui de-al doilea razboi mondial, brevetul Semnul Onorific în serviciul armatei pentru ofiteri si Semnul Onorific în serviciul armatei pentru 15 ani vechime. Fiind: locotenent, sublocotenent si ofiter orientator, veteranul de razboi Adrian Pârvu a destainui mai multe date despre al doilea razboi mondial în articolul Steaua României pentru Adrian Pârvu, publicat în Ziarul Zidul; pentru câteva momente oferindu-ne oportunitatea de a intra, cel putin spiritual, în lumea eroilor de pe front al celui de-al doilea razboi mondial.

Cristian Bodnarescu si Viorel Dontu va invita pe toti miercuri 31 august 2011 de la orele 20 la 22 sa ascultati emisiunea Spiritualitate româneasca, ,,Omul Adrian Pârvu’’ numai la Radio Zidul, http://www.ziarulzidul.ro

Decorat cu ordinul Coroana României cu spade în grad de Cavaler cu panglica de virtute militara, urmând ordinul Steaua României cu spade în grad de cavaler cu panglica de virtute militara, medalia Victoria. În anul 1995 Ion Iliescu i-a oferit medalia Crucea Comemorativa a celui de-al doilea razboi mondial (1941-1945) pentru serviciile militare aduse statului român în timpul celui de-al doilea razboi mondial. Primeste brevetul Semnul Onorific în serviciul armatei pentru ofiteri din partea Ministerului Apararii Nationale pentru 15 ani de activitate si rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si pregatirea profesionala. Pe 26 noiembrie 2001 presedintele României Ion Iliescu si primul ministru, Adrian Nastase i-au conferit Semnul Onorific în serviciul armatei pentru 15 ani vechime în armata.

Adrian Pârvu este decorat cu ordinul Steaua României

Ordinul national Steaua României este cel mai vechi ordin national, creat în anul 1864 de domnitorul Cuza Voda. Ordinul Steaua României este cea mai înalta distinctie oferita de statul român.

A treia etapa a celui de-al doilea razboi mondial s-a desfasurat în Cehoslovacia, cu regimentul din prima etapa, pentru Adrian Pârvu . ,,Pe drum am dat peste un ziar în care era publicat ca am fost avansat la gradul de locotenent. Acolo am participat cu regimentul pâna aproape de Bruno la diferite actiuni de artilerie. Am condus focul de baterie al observatorului divizionului la care eram. În mare, asta este activitatea unui artilerist, el neputând spune ca a savârsit vitejii, fiindca nu are cum. Mi-am facut datoria catre patrie, asta a fost toata actiunea mea de razboi. N-am fost ranit, am avut un mare noroc în viata. Am fost decorat pentru serviciul pe care l-am facut în armata, pentru modul în care am condus. La un moment dat eram la Observator în Cehoslovacia. Am observat o grupa de inamici care încercau sa ajunga la punctul de comanda al regimentului de cavalerie pe care-l sprijineam. Am deschis atunci focul de artilerie, chiar daca aveam interdictie deoarece aveam doar 40 de proiectile pe zi. Am rezolvat astfel problema de acolo. Initial am fost amenintat ca voi fi trimis la Curtea Martiala deoarece n-am respectat ordinul de a nu consuma munitie. Dupa vreo 2 ceasuri, atunci când s-a aflat ce s-a întâmplat de la Regimentul de Cavalerie, comandantul de regiment m-a propus pentru a fi decorat cu Steaua României. Atunci s-a dat ordinul de zi pe unitate, decoratiile nedistribuindu-se pe front. În tara, Steaua României a fost omologata de catre regimul Iliescu în Steaua Republicii Populare Române. ‘’

Omul Adrian Pârvu

Doresc sa va istorisesc o întâmplare demna de comicul situational consumata în capela unde era depozitat Adrian Pârvu. O doamna care a venit la înmormântare m-a recunoscut ca fiind cel ce l-a promovat pe Adrian Pârvu si a intrat în dialog. Întrebându-ma daca voi semna un articol care sa anunte moartea eroului, am încuviintat.

– Ce ziar (din Bucuresti) sa cumpar pentru a-l citi?

– Doamna (i-am raspuns), Adrian Pârvu este un erou al tarii. Él nu este solista de house pentru a-si arata ,,talentele ascunse” – sub fusta (si a aparea în ziare, implicit), el nu este tigan interpret de manele, Adrian Pârvu nu este gay (pentru a participa la parade stradale si a aparea în ziare, implicit). Eroii nationali sunt promovati în presa din diaspora sau online; prea putin de presa tiparita. Adrian Pârvu nefiind homosexual, politician, afacerist, smecher, manelist ori prostituata (doar erou al tarii care si-a riscat viata pentru România), nu poate aparea în presa tiparita.

Ce ne doreste Adrian Pârvu
Le doresc tuturor ascultatorilor postului Radio Zidul sa le dea Dumnezeu sanatate si sa se implice efectiv în realizarea unor emisiuni cât mai bogate!
Eu va multumesc pentru cadoul pe care mi-l oferiti, aceasta emisiune radio legata de cel de-al doilea razboi mondial. Pentru mine aceasta emisiune constituie un dar nepretuit pentru vârsta pe care o am!

Cristian Bodnarescu si Viorel Dontu va invita pe toti miercuri 31 august 2011 de la orele 20 la 22 sa ascultati emisiunea Spiritualitate româneasca, ,,Omul Adrian Pârvu’’ numai la Radio Zidul, http://www.ziarulzidul.ro


Cristian Bodnarescu
Redactor Sef Radio Zidul

Etichete: Adrian Parvu, al doilea razboi mondial, Cristian Bodnarescu, eroi, heroes, Radio Zidul, România, second world war, Spiritualitate româneasca, Ziarul Zidul, http://www.ziarulzidul.ro, http://www.radiozidul.ro, Steaua României pentru Adrian Parvu, Omul Adrian Parvu, Viorel Dontu

Vis …

Cârdei V. Mariana

Ma cuprindeai timid in brate,
ma sarutai, ma dezmierdai
si imi sopteai cuvinte tandre,
cuprins de vraja imi zambeai.

Eu m-am lipit usor de tine,
cu un sarut te-am rasfatat,
eram doar noi la tarmul marii
si briza adia spre larg.

Se-ntunecase orizontu-n zare
si intr-o clipa am vazut,
cum Luna-n nori a disparut
luand cu sine marea.

Sinistru totul imi parea…
dune, nisipuri miscatoare
si pescarusii-n zbor gemeau
nemaigasindu-si de mancare.

Deodata insa m-am trezit
in dormitorul insorit
de la Hotelul “Comandor”
avand in fata marea…

Verde ca jadu-i Marea Neagra,
valurile-s creste de spuma alba,
cu alge si cochilii impodobiti
acasa ne-ntoarcem bronzati, fericiti.

TRIPTIC LIRIC

MIHAI RADOI – „LUCEFERI CU BUZE ROSII” (Editura „Semne” – 2011)

        Prof.dr.Nicoleta Milea

Providenta a asezat în mine dorinta de a ma darui cuvintelor. Învat, înca învat din mers, cum se face aceasta. De aceea scriu din nou despre o carte, cu gândul ca bunul cititor sa vada dincolo de poemele ce pot sa-l încarce cu lumina, cu bucurie, cu iubire.

Mihai Radoi, caci despre poezia Domniei Sale scriem astazi, un om cu totul special, îmbina perfect activitatea de „bancher cu acte în regula” la Londra, cu cea de poet.

A debutat în 1995 cu A JUICIER WAY – Romanian poems, Forest Books, Londra.

A mai publicat: IMPOSIBILA ÎNTOARCERE (versuri), Fundatia „Scrisul Românesc”, Craiova (2002), DUPA MASA DE SEARA (versuri), Fundatia „Scrisul Românesc” Craiova ( 2003), PAGINI DIN ISTORIA BANILOR LUMII – (culegere de articole si traduceri), 2 volume, Fundatia „Scrisul Românesc”, Craiova (2005), AL OPTULEA PACAT (versuri), Editura „Sitech”, Craiova (2009).

Cartea de acum, LUCEFERI CU BUZE ROSII (versuri), aparuta la Editura „Semne”, Bucuresti (2011), este prefatata cu acribia creatorului care înnobileaza metafora, poetul Theodor Rapan, care marturiseste: „Mi-e drag sa-l stiu pe Mihai Radoi poet al suferintei înaripate, bancher care vorbeste cu sine prin carti, pe ploi si pe stele… […] Insensibil la reactia „galeriei” literare (si bine face, caci el nu scrie din vanitate, ci pur si simplu pentru bucuria de a-si ferici inima proprie si prietenii apropiati), Mihai Radoi îsi filigraneaza „jurnalul liric” într-un chip miraculous, cu gingasia bijutierului elvetian, cu talent si rafinament, cu ochiul lacom nutrit de calatorii si lecturi profunde, mult fermecatoare, cu trimiteri izvodind cert din ancestralitate, din adâncul trairii, deci, ca un ecou al vietii sufletesti.

Desi suntem diferiti, îi apreciez curajul abordarii poeziei dintr-un alt unghi, cu viscerele Cuvântului „la vedere!” Grea cruce de purtat! Ce va ramâne în urma sa, vom vedea ca mâine! Are nevoie de aceasta sansa, caci fiecare carte de poezie ascunde eternitatea „Clipei cea repede!” Eu, unul, cred în religia inimii lui si îi dau urmare!”

Ilustratiile îi apartin Lilianei Nastas Bratescu, o graficiana si pictorita talentata, din Iasi.

Din partea autorului aflam cui se adreseaza: „Si cum nu se obisnuieste de obicei, am sa dedic cuvintele din aceasta carte celor ce au uitat sa fie curiosi, celor ce nu stiu ca nu stiu, celor care nu vor cu îndaratnicie sa vada invizibilul, celor prigoniti si nevinovati în fata gloantelor cinice ale societatii de consum, condamnatilor la moarte nevinovati si fara avocati, batrânilor morti demult, înca de când erau copii, copiilor îmbatrâniti de drogurile globalizarii, oamenilor de rând pacaliti de conspiratia aerului pe care-l respira, crezând ca e datator de viata, celor care ma iubesc si celor care au uitat ca îi iubesc de fapt…”

LUCEFERI CU BUZE ROSII, (titlu asumat simbolistic, dominat de sintagma confesionala cu putere de ordine) este aventura lirica într-un topos ce depaseste inhibitia, prin trairi, vise, întrebari, este o confesiune a cautarii de sine, un jurnal al spiritului însetat de eros, de sublimul cuvântului, de mister, de istorie, de nastere si moarte, de fericire si durere, de clipa si eternitate, de pasiune si slabiciune, de tot ceea ce este omenesc.

Structurata pe trei parti, cartea se ofera cititorului în conditii grafice deosebite: Partea I-a – CENTAUR (33 de poeme), Partea a II-a – AL OPTULEA PACAT (92 de poeme) si Partea a III-a – LUCEFERI CU BUZE ROSII (43 de poeme), care da si titlul volumului despre care scriem.

Citindu-i poemele lui Mihai Radoi si întelegând foarte limpede ca îsi cauta desavârsirea, mi-a venit în minte întrebarea ce se desprinde retoric, din studiul lui Denis de Rougemont, IUBIREA SI OCCIDENTUL„ce s-ar face literatura fara iubire?” Poetul îi lasa cititorului sansa de a-si alege, dupa dorinta, iubirea –provocare, iubirea – pasiune, iubirea – devorare, iubirea – senzualitate, iubirea – platonica (sugerata), iubirea – iluzie etc.

Ca o invitatie la lectura va citez, cu bucurie, versurile din poemul MICA MOARTE: Pacea serilor de mai/ ma înfasoara în lacrimi caldute,/ zeul tap cânta din nai prelung…/ Fetele se ascund dupa gâtul iubitilor;/ pe bancile cele mai ascunse din parcuri/ iubitele mai coapte asteapta Feti-Frumosi/ cu chip de Florin Piersic,/ vreun profesor de dragoste/ sau vreun Luceafar vesnic Lucifer,/ jumatate om, jumatate spuma de mare,/ care sa le învete ce înseamna „mica moarte”,/ extazul sufletului,/ lesinul coapselor fierbinti,/ durerea muschilor stomacali,/ transpiratia discreta a sânilor/ si privirea vulgara a dansului de 10 centi…”

Iubirea, ca dimensiune complexa, se defineste prin relatia dintre individ si un „eu” al cunoasterii si al întelegerii resorturilor umane: „Faceam amor în epocile faste/ când Magellan zbura spre Filipine,/ când peste flori mai coborau albine,/ când dispareau imperii arse-n foc/ de migratoare revolutii vaste…// Vedeam un soare plictisit antarct,/ uscând noroiul de pe râtul zilei/ si pe Arghezi-n filigranul filei/ strigându-si patima despre agate/ în efemere piese într-un act…// Si iarasi revenim în pat asim/ sub patura cazona ce ne frige,/ zbatându-ne ca pestii în cârlige,/ sperând ca poate dincolo de apa/ un solz de fericire sa gasim…”

Dragostea este starea totala a poeziei, rafinata, spirituala, erudita: „În loc sa-si tina ugerele la caldura,/ pline sau goale,/ cu lapte confiscat de iarba uda/ îsi pun sânii de silicon cu iaurt…// Se sperie de ursi hamesiti/ si de tunete, la timp de furtuna mare/ racesc repede daca vine toamna brusc/ si nu supara pe nimeni de altfel…// Te privesc din camioanele grele/ care le duc suierând la abator/ si nu vad coltul de metal/ care le crapa capul…// Nu-l vad pentru ca vine de sus,/ de undeva, din aerul curat de deasupra,/ de undeva din lumea trasnetului,/ din lumea lui Eliade unde taurii/ se împerecheaza cu femei gigant/ si apele sfinte de la Varanasi sunt pline de mâl…”

Iubirea se asociaza întotdeauna suferintei, nehotarârii, zborului, visului, dezamagirii, ea poate proiecta individul de la extazul împlinirii, la cea mai crunta disperare, fiind „cea mai înalta culme a fericirii care se poate transforma în cel mai cumplit vârtej al nefericirii” (Platon) : „Ce trista e padurea sura,/ când se topeste-n noi lumina,/ întelepciunii lui Ibn-Sina/ si sângelui venit pe gura…// Ce cauta în noi padurea/ când se coseste proaspat fânul/ si guri flamânde cata fânul,/ mamelor lumii de aiurea…// Padurile la singular/ îsi joaca fosnetu-n zadar…”

Viata se constituie, astfel, într-o permanenta si chinuitoare cautare a jumatatii pierdute, dragostea devenind, în acest sens, un act de reparatie ontologica: ,, Încep sa devin invizibil,/ lumea pe strada se uita prin mine,/ nu ma mai vede/ si nu ma mai recunoaste nimeni…/ Oricum, nimeni tânar sau relativ tânar,/ poate vreun batrân sau vreo femeie singura/ sa se mai uite cu scârba la mine…”

Poetul Mihai Radoi stie ca la toate întrebarile si cautarile omului raspunsurile se afla, de fapt, în el însusi: „Când plec la drum lung/ pe drum desertic,/ cu gânduri goale si obsesii,/ cu respiratii si transpiratii fara egal,/ cu crime de iubire în piept/ ma închin pe malul opus/ si fac matanii la spartura din scoarta copacilor/ unde seva si lumina sunt mai aproape…”

Enuntând nuantele iubirii, Jose Ortega y Gasset, în Nota despre iubirea curteneasca, marturiseste: „În iubire colaboreaza fantezia, entuziasmul, senzualitatea, duiosia si multe alte substante simple ale chimiei intime. Doza în care intra fiecare si rangul ocupat în perspectiva totala decid aspectul pe care-l va înfatisa sentimentul amoros”. Citind cartea poetului Mihai Radoi, singuri veti descoperi în poezia sa spargerea prejudecatilor epocii dogmatice, un spirit al sentimentului iubirii deasupra legilor teologale si multe alte taine labirintice lirice!

Dintr-o alta perspectiva, poezia îi prilejuieste creatorului statutul din ineriorul caruia îi poate aduce în fata pe altii, permitându-si plasmuirea propriului model exterior: Murakami (romancierul), Gagarin (iubitor de stele), Panait (e vorba de scriitorul român de limba franceza si româna, Panait Istrati, nascut Gherasim Istrati), Ghiberti, Van Mander, Walpole, Dali, Vertov, Menoke Kart, Florin Piersic, Arghezi, Don Quijote, Goethe, Orfeu, Grigorescu, Kant, Socrate, Iov, Nichita Stanescu, Rilke, Longfellow, Churchill, Stefan cel Mare, Hitler, Darwin, Titulescu, Marquez, Voltaire, Dostoievski, Raj Kapoor, Angelina Jolie, Elvis, Berlusconi, Maradona, Becali, Eltân, Maica Tereza, Ghandi, Andy Warhol, Emma, Eminescu, Mandela, Iisus, Buddha, Tiberiu, Magdalena Popa, Elga, Baudelaire, Nixon, Ilie Nastase, Ceausescu, Beckenbauer si multe, multe alte nume ale unor personalitati ce ofera elemente de model sau antimodel, depinde, fiecare ce vrem sa alegem, ce vrem sa fim, pentru ca, în orice timp si în orice loc, a fost si este nevoie de modele.

Daca aflarea de sine este idealul, calea acestei cautari da masura valorii pe care mesajul poeziei îl transmite: „L-am visat iar noaptea pe Nichita,/ încerca din nou sa-mi ia iubita/ si s-o duca sus pe dupa stele,/ sa o curete de duhuri rele…// Am plâns greu când mi-a plecat iubita/ cu nebunul-geniu de Nichita,/ am lasat-o neglijent sa zboare/ cu dorinte pe mâini si pe picioare…// Dar va scrie despre ea Nichita/ poezii pe care ea, iubita,/ le va tine sfinte între gene/ poate si cu lacrimile mele…”

În spiritul consonant al liricii lui Mihai Radoi, va ofer spre lectura LIMBA ENGLEZA: ,,Pâna si Stefan cel Mare (si Sfânt )/ a auzit de Quentin Tarrantino…// Mi s-a spus ca Maica Tereza/ plângea în hohote înainte sa moara/ fiindca nu mai avea ocazia/ sa dea mâna cu Madonna si cu David Beckham…// E grea limba engleza,/ prea usoara aparent si prea comoda/ sa nu fie vorbita prost…// Poti trai perfect fara gramatica/ si fara Mozart,/ doar cu pâine si apa/ sau hamburgeri si Pepsi-Cola, dar nu fara mantia nenorocului pe umeri…”

Nu întâmplator m-am oprit la acest poem, din care vine spre noi un iz ironic de o rara finete lingvistica si care ne ajuta sa întelegem, în acelasi timp, de ce multe titluri, fragmente de poeme sau chiar poeme întregi apar într-o alta limba decât limba româna: „Give me a pair of scissors,/ toc ut my paper scoul in the smallest of pieces,/ and fiind the final revelation.”

Calatoriile în spatiile reale si imaginare, fertilizarea propriului univers cu al celor care i-au îmbogatit cunoasterea, prelungirea patriei cuvintelor si într-un alt areal decât cel românesc, întâmplarile vietii dincolo de marile unui adevarat Don Quijote, iata, numai cateva dintre caile spre lumea artei prin care se rosteste poetul Mihai Radoi: ,,Spatiul dintre geniu si nebun, /e atât de-ngust si de perfid,/ uneori te scoli din somn lucid,/ alte dati adormi carne de tun…// Doar de soare si oglinzi ti-e frica/ sa nu-ti spuna-n fata Adevarul,/ simbolul întelepciunii – marul,/ chiar si el de mucegai se strica…// Don Quijote doarme-n mine calm,/ îl trezeste doar femeia-fata,/ târfa angela si nepatata,/ murmure eterice de psalm…”

Remarcam în poezia lui Mihai Radoi existenta unei diversitati de tendinte din punct de vedere structural si compozitional, care evidentiaza o sensibilitate artistica aparte, care transcende granitele reale, geografice si culturale, eliberând creatia de categoriile eticului si etnicului.

Exponent al valorilor autentice, un tip de atitudine si sensibilitate, care se hraneste din toate timpurile si spatiile culturale dar, care, spiritual, traieste numai în prezent, creatorul volumului LUCEFERI CU BUZE ROSII stapâneste, deopotriva, fondul si forma compozitiei, prin evidentierea dintre idee si mijloacele artistice (de exemplu, cele trei strofe ale poemului DON QUIJOTE AL NEBUNILOR sustin motive lirice asupra imposibilitatii atingerii idealului, respectiv, asupra efemeritatii sentimentelor si a conditiei umane, antiteza între categoriile sacrului si profanului, ale aproapelui si departelui, paralelismul sintactic, limbajul metaforic, versificatia).

Spirit înalt, de care tot iubitorul de poezie se bucura, Mihai Radoi se remarca prin gravitatea expresiei, prin ideea si talentul re-formularii rostului si resortului liric. Cu îndrazneala, talent si simt artistic e convins ca nimic nu e mai presus decât Poezia.

Ne alaturam prefatatorului cartii, distinsul poet Theodor Rapan, si va spunem: „Mult noroc, deci, în Parnasul Visului, Mihai Radoi, si nu uita ca sfintenia lacrimei trece obligatoriu prin Poezie, pentru ca deasupra Poeziei nu mai e nimic!”

ULTIMUL TARÂM AL FERICIRII

Mihaela CRISTESCU

Desi încercam de câteva luni de zile, nu puteam gasi cuvântul potrivit si ma straduiam sa nu trimit mesaje fara înteles deplin, chiar si în conditii de urgenta maxima. Undeva, în departare, as fi putut prinde canalele de comunicare si, fara prea multe întrebari rationale, as fi putut fauri numai o oaza de liniste pentru mai târziu. Doar ca lumina apare atunci când ne este trimisa si nu în momentul pe care îl consideram disperat. În rest, adaptabilitatea se defineste ca tip de inteligenta, iar cunoasterea ca forma a experientei. Obisnuinta devine, în cele din urma, o umbra, puterea se transforma în pace si verbalizarea înceteaza. Înlauntrul lucrurilor, dincolo de experienta cuantica, se prefigureaza ultimul tarâm al fericirii.

Pentru ca ceasul se transformase în micul computer-telefon de la capul patului, sunetul parea mai mult provenit din filmul vizionat cu o seara înainte, decât dojenitor desteptator al rutinei zilnice. Nu gasisem înca finalul povestirii si, probabil enervata de incompatibilitatea timpului acordat, încercam sa las subconstientului problema nerezolvata, în speranta unui amanunt prins ca din zbor, o secunda aborigena, un surâs intelectual, o rezonanta salvatoare. Sa încerc programul direct, fara prea multe eruditii desprinse din visare, sa nu gândesc decât la reflexia luminii într-o zi cu densitate mare, eventual o reflexie totala, nu prea multe griji si refractii, simplu si confortabil, o problema banala de liceu care nu cere demonstratie.

Si apoi, plecarea de acasa devenea o neatentie, un lung sir de dimineti în care cautam soarele pe cer sau ascuns dupa nori, cald sau frig, o noua sansa înaintea vântului australian. Dependenta de lucru mecanic, paletele înalte si albe, îndârjite si demne, un inaccesibil calcul artificial, dar corect – deducere a pragmaticului suveran. Cele doua medii aratau indecis, ma gândeam sa hibernez pentru a ma putea întoarce oricând la foaia de hârtie, sa exist la transparenta dintre ele, ca si cum as pacali incidenta si legile fizicii, cu scopul de a putea salva trecutul, ca timp fara istorie, o unitate indivizibila si incolora.

Si totusi… Nocturnele lui Chopin, în linistea habitaclului, acela fara busola, dar cu intentie, coincidentia oppositorum între noapte si zi, opus 9, no. 2, fara sentimente, doar liniste, dincolo de puterea nevralgica a orasului. Asa, doar un imposibil raspuns pentru scrierea mea, înca nejustificata structura, energie sau toleranta – un sunet de clape început de Field, în Irlanda, un transport de informatie subtila si permanenta, la nivele de frecventa înalta, al sau joc de libertate si traducere: „Play Mozart in memory of me.” (Frederic Chopin) Atunci, cu câtiva ani în urma, o iarna numai pe ulita Chopina, în Varsovia, la minus douazeci si cinci de grade, cu zapada si soare cu dinti, o amintire îmbracata de statuia lui, o cautare recenta pentru un final valid.

Soseaua se întindea curata si ondulata, admiteam intersectiile câteodata aglomerate, dar niciodata nervoase, reclamele în stil retrograd, dar pâna la urma interesant, propunând evenimente rurale, pline de viata câmpeneasca, Franklinii lui Chaucer: Winterfest Medieval Fair, Parramattta Park, Saturday and Sunday,… Cavaleri si domnite, armuri autentice, concursuri de Ev Mediu în secolul douazeci si unu, în Australia: „Music and merriment, Jesters, Jousting, Falconry, school holiday fun, Medieval Knights and Ladies in Parramatta Park”. Cultul si cultura – înca nu puteam descoperi încotro mi se scrie povestirea, aveam nevoie de altceva pentru a lega tastele calculatorului de gând. Dincolo de oprirea zgomotului, de chestiunile cotidiene ale automatismelor conservate de anti-sentimente si indiferenta, trebuia sa astept în liniste rândurile de gratie ale fiecarei derulare de idei: gramatica, dialectica si retorica, aritmetica, geometria, astronomia si muzica. Nici un rezultat… Imposibilitate lingvistica si cutremur subtil nerealizat, mister revelat cu întârziere, o pauza pentru acumulari succesive. Cât de banala senzatia cafelei de fiecare zi, autohtona, cu lapte greu si indezirabil, bauta fara prieteni, în asteptarea rezolvarilor zilnice, sumare si superficiale ale câstigurilor financiare.

Si daca, de pilda, as putea trai în paginile adunate, adica as trai si as scrie realizand realitatea asa cum ea nu exista, cum o inventez povestind adevarul, o realitate mai completa si mai directa, o poezie-metafora, scurta si în versuri albe: armonia asimetrica târzie, ca ultim fenomen încalzit la lumina lumânarii? Posibil ca drumul de întoarcere, în culorile toamnei si ale cerului, sa ma rabde într-o ajustare a memoriei, într-un zid darâmat înaintea cotropitorilor. Teatrul admirat pe strada, un teatru în teatru, o replica definitorie si definitiva pentru o viata, acestea toate ale timpului acum, ale sufletului dual pe care nu-l cunoastem decât prin hipnoza. Din marile magazine centrale as putea cumpara un toc si cerneala pentru a scrie învigorata de placerea scrisului, de un val de melancolie înca neajunsa tristete. Ar putea exista rândurile frumos alcatuite ale scrisorilor ce obisnuiau sa calatoreasca mai bine de doi ani, o veste de peste oceane, de dincolo de cunoastere. Cât de aproape îmi ajunge cartea îmbatrânita, în coperti rânduite delicat, îngalbenita de florile presate dureros, pentru mai târziu! Esenta anotimpului îsi pierde contributia pentru ziua în care traim, ceea ce odata prindea viata în obisnuinta, acum straluceste neframântat în mâna copilului pentru care tocmai a început lumea, o povestire refacuta din parti colorate.

Acasa – drumul si legatura – mi se arata la înca un vers criptic prin gospodarie. Pietrele alese si usile care se deschid, jocul infant si muzical al miscarilor de aer, temperatura diferita a camerelor prin care ne strunim pasii dupa-amiezei, cu multa pasiune demonstreaza zâmbetul chitarii acordate. Am uitat de povestire. Ma întorc la imagine si la sunet, pierd scrisul din vedere, aleg sa exist gustând parada mirosului ademenitor.

Te-ar ajuta o cafea?”, ma întrebi stiind ca nu admit decât licoarea pe care mi-o prepari, în contrast cu deficitul australian. “Da, într-adevar”, gândesc si zâmbesc pentru cautarea încheiata. O cafea cu frisca mi-ar tinde numitorul catre zero, as regasi posibilitatea creatiei. Asa precum sageata si arcul hârtiei albe cauta si creaza cuvânt, “Cafeaua ta are sens!” Si toate acestea pentru ca într-o zi lucida si rece, o zi a privirii sferice si întrebatoare, cafeaua pe care am savurat-o atinge si reface phoenixian pasajul normalitatii spre ultimul tarâm al fericirii.

—————————————————————–

Desenul este realizat de Maria Parascheva Voicheci, Bucuresti

Mihaela CRISTESCU

Sydney, Australia

16 iulie 2011

GESTURI MICI

Florian Guler

 http://desculti.blogspot.com/

 

Din gesturi mici cu dragoste-mpletite,

Ies funii sa ne tina de-apururi impreuna.

Si ne legam cu ele catargele zdrobite,

De valurile vietii, pe marea in furtuna.

 

O strângerea de mâna cu-o tainica tacere,

Când vasul este cioburi si de durere frânt

Ne umple toata casa, cu-n mir de-nviere,

Mireasma biruintei din lacrime si cânt.

 

Un zâmbet cald si-o-mbratisare sfânta

Atunci când bucuria ne lumineaza fatza.

Cu valuri de nadeje credinta o-nvesmânta

Si-n noapte mintii noastre rasare dimineata.