Streasina lumii pe suflet m-apasa,
Ma simt de o vreme tot mai stingher
Si iarasi ma poara gandul spre-Acasa,
Pridvorul de-acolo se umple de cer…

Nimeni la geamuri nu mi se-arata,
Linistea doarme de dupa zabrele,
Stiu ca nu-i nimeni la masa patrata,
Singure doar manuscrisele mele…

Nu mai e loc pe pamant de avarii,
De furii, de raii si de care mai sunt,
Si totusi sub grinzile roase de carii
Ma vad ca un prunc inviat din cuvant…

Streasina lumii pe suflet m-apasa,
Nici prea devreme, nici prera curand
Iarasi ma duce dorul spre-Acasa-
Pridvorul de-acolo se umple de gand…

Nicolae Nicoara Horia