Iubito, daca n-as fi fost inconstient,
Nu te-as fi luat de mana intr-o zi,
Ca sa te mint frumos ca te-as iubi
De m-ai minti cu mult mai mult talent –
 
Marturisesc, minciuna mea avu
Picioare scurte – tu, picioare lungi –
Doi mincinosi raman din noi, acu,
In plus, raman fidelul ce-l alungi –
 
Iubito, stiu ca m-ai iubit prea mult, candva –
Si eu, demult, te-am adorat, prea tare –
A fost, asa, o pura intamplare –
Tu n-o repeti – eu o voi repeta –
 
Caci e frumos sa fii inconstient –
Sa –mi fii asa, o portie de mancare –
Sau un cuvant ce il acorzi, cu mare
Bunavointa, unui neglijent –
 
Iubito, iti marturisesc cu teama
Ca te iubesc – cumva, nedefinit –
Ca pe-un pahar de vin pastrat in crama,
Sa-l bem, si separati, cum ne-am trezit…
 
 Si vreau sa-ti spun ca piesa ce se joaca
Desi n-am scris-o eu, cumva regret
Ca nu ti-am fost doar vesnicul ascet
Ce ti-a facut copii, cu dorul, parca,
 
 
De a-ti atinge mainile, discret…
 

Jianu Liviu-Florian