ARGUMENTE PENTRU A SUSTINE CANDIDATURA LIMBII ROMANE LA STATUTUL DE UNICA LIMBA PANEUROPEANA

Este evident ca fiecare epoca are propriile sale imperative. Daca la inceputul secolului XX, adica in epoca lui Nicolae Iorga, am fost chemati, sa infaptuim Romania Mare, astazi, la inceputul secolului XXI suntem chemati sa participam la infaptuirea Europei Unite, origanism care nu va putea functiona fara o limba oficiala unica. Este poate singurul domeniu in care mai putem avea o contributie notabila si a nu raspunde matur acestei necesitati continuand sa ne cantonam intr-o expectativa anosta cu ochii dupa tot felul de incuviintari si indulgente, inseamna a ne expune automarginalizarii.
 
Cinstit vorbind, traim intr-o lume a competitiei acerbe, care nu-i mai cruta, nici pe timizi, nici pe comozi, ca sa nu le spunem si altfel. La urma urmelor si cultura a devenit o marfa (de un tip special, dar marfa) care trebuie promovata cu curajul convingerilor noastre, dupa toate regulile de astazi. Sa nu uitam ca in cartea sa Previziunile de la Sarajevo aparuta cu zece ani in urma, savantul elvetian Urs Altermat si-a intitulat capitolul II „Batalia limbilor” ca semn ca si in acest domeniu lingvistic competitia este in plina desfasurare, asa ca zarurile au fost aruncate. Acesta este si motivul pentru care ne vom asuma, fara alte intarzieri, responsabilitatea de a promova limba romana spre statutul de UNICA  LIMBA  PAN-EUROPEANA. Si o vom promova cu toata increderea avand in vedere faptul ca virtutile limbii romane puse in evidenta de cercetarile ultimilor 25-30 de ani satisfac pe deplin cele doua criterii majore cerute de specialistii straini pentru limba comunitara.

Primul este criteriul fonetic – pe care limba romana il satisface mult mai bine ca orice alta limba. Al doilea criteriu promovat mai ales de Umberto Eco prin cele doua eseuri ale sale: „Pe urmele limbii perfecte in cultura europeana”, „In cautarea limbii perfecte” vizeaza limba cu cea mai buna competenta generativa, ceea ce presupune aflarea limbii matriciale, usor de recunoscut prin regulile de gramatica universala a limbilor, pe care le mai conserva. Ori, mai multe grupuri toponimice de vecinatate de pe teritoriul Romaniei ilustreaza in mod vizibil asemenea reguli de gramatica universala a limbilor, de unde si dovada ca limba romana satisface si cea de a doua conditie impusa la nivel de principiu pentru limba comunitara.

Ca o confirmare directa a faptului ca limba romana este limba moderna cu cele mai profunde radacini in timp, dar si o limba care a fost respectata pana la divinizare de catre civilizatiile in formare, spiritualitatea valahica din Dacia a fost sacralizata cu 4000 de ani in urma de panteonul vedic sub forma tandemului de zeitati Valac-Hilya si Daksa, la care se mai adauga in lexicul lor religios cuvintele de uz comun „valaca, daksa si dakisa”.

Daca filologii lumii ar fi constientizat faptul ca numai entitatile de mare prestigiu si pre-existente panteonului vedic puteau fi venerate si sacralizate in Vede, n-ar fi ezitat sa acorde vechime pre-vedica acestor cuvinte de esenta valahica, la care se mai aduga alte minimum 300 de cuvinte cara au o aceeasi forma si un acelasi inteles, atat in limba romana, cat si in limba sanscrita si ca urmare n-ar fi omis sa atribuie limbii romane importanta si pozitia ce i se cuvin ca depozitara in forma actuala a unor fapte de limba foarte vechi, ce ajung pana la originea reala a graiului uman articulat. Parca pentru a confirma, odata in plus, importanta matriciala a limbii romane, Martin Maiden de la Universitatea Cambridge va afirma in anul 2003, pe baza unui studiu bine documentat(1), ca „sunt absolut convins ca o lingvistica romanica in cadrul careia nu se afla pe primul plan si limba romana este o absurditate. Caracteristicile structurale ale limbii romane permit romanistilor sa inteleaga cu o precizie mai mare cum se prezentau limbile romanice in faza lor arhaica”(2). La concluzia domnului profesor Martin Maiden noi vom mai adauga constatarea facuta de mai multi cercetatori ca elemente din substratul romanesc prelatin se regasesc in multe alte limbi zise indo-europene.
 
Dar pentru o limba actuala cum este limba romana, cu o fosta arie de raspandire mult mai mare decat cea de astazi, vorbita curent in secolul XIX de la golful Corint pana in Bucovina de nord si din Moravia pana dincolo de Bug, marea sa vechime reprezinta inainte de orice o proba de mare stabilitate in timp, o adevarata proba de anduranta. In plus, si acest fapt este esential, vechimea sa pre-vedica asociaza limba romana la atotcuprinzatorul sistem de metafore care au generat graiul uman articulat, iar pe temeiul acestei preponderente metaforice limba romana se afla in situatia de a satisface si cele patru conditii preconizate pentru limba comunitara de catre Dante Alighieri in „De vulgari eloquentia”.
 
In conformitate cu criteriile marelui florentin, limba romana poate fi considerata ilustra, adica purtatoare de lumina chiar prin aceea ca vorbitorii ei, numiti Valac-Hilya in Rig-Veda, au fost desemnatii literalmente ca purtatori de lumina, asemenea celei solare. Este aulica, asa dupa cum constatase pe la anul 1842 W.Hoffman care vorbind despre neamul romanesc, a consemnat: „Si ca o complectare, limba sa este atat de armonioasa si bogata ca s-ar potrivi celui mai cult popor de pe pamant”(3). Este cardinala fiindca noi insine am fost numiti „Cardines mundi”, iar acest fapt, conform postulatului formulat de Th. Mommsen(4) se reflecta in limba. Si este curiala dupa cum s-a constat la incheierea Pacii de la Versaille in anul 1919, cand nici unul din participantii la negocieri n-au avut ce opune celor zece volume de paremii cat cuprinde marea colectie realizata de inginerul Iuliu A. Zanne, pentru a conserva si sub forma scrisa valorile morale si etice promovate prin graiul viu al neamului romanesc numit si VLAHI.

Remarcabila mai mult ca oricare alta limba sub aspectul conditionarilor de ordin principial, limba romana manifesta si celelalte insusiri necesare unei limbi moderne de larga circulatie. Astfel:
                 1. Spre deosebire de limbile zise universale, create in mod artificial, de tip esperanto sau Interlingua, lipsite de orice validare practica, calitatile si validitatea limbii romane beneficiaza de confirmarile utilizarii sale multimilenare si pe arii extinse.
                2. Cu un lexic pe deplin adaptat nevoilor contemporane, limba romana are cel mai apropiat lexic de lexicul limbii latine, care a servit ca limba culta si stiintifica de circulatie europeana pana in epoca moderna
                3. Gramatica limbii romane prin complexitate, finete si precizie (cele trei genuri pentru substantive sau scara timpurilor verbale) permite o exprimare lipsita de ambiguitati, clara si la obiect, ce nu lasa loc unor interpretari contextuale. Lipsita de aceasta precizie gramaticala, limba engleza utilizeaza de regula cu peste 10-12% mai multe cuvinte decat limba romana pentru a transmite un acelasi mesaj.
                4. Ca dovada ca va fi adoptata cu usurinta de catre toti cetatenii Europei Unite, multe din cuvintele sale, inclusiv cele de substrat, se regasesc in toate limbile vorbite astazi pe continentul nostru.
                 5. Limba romana va manifesta si in continuare o deplina rezistenta la actiunea tuturor factorilor de uzura entropica datorita legaturii fonetice directe dintre scris si citit, legatura care va mentine vizibil si pe mai departe etalonul pronuntiei.
                 6. Fiindca este fonetica in proportie de 99,5%, scrisul si cititul se invata usor in limba romana, asa dupa cum recunosc toti cei veniti in Romania.
                 7. In cadrul bilingvismului menit sa infaptuiasca unitatea in diversitate, caracterul profund fonetic al limbii romane si caracteristicile sale matriciale vor menaja in cel mai inalt grad limbile actuale ale Europei.
                8. Limba romana este izofonica, adica numarul total de consoane dintr-un text este egal cu numarul de vocale ale textului respectiv, ceea ce denota un raport optim intre energia la emisie si acuratetea perceptiei.
               9. Limba romana este deosebit de versatila naturalizand cu usurinta orice neologism pentru conceptele noi, oriunde ar aparea ele in lume.
             10. Ca pastratoare a Traditiei Primordiale, limba romana conduce la criteriile fundamentale de inrudire religioasa pe larga arie cuprinsa intre Atlantic si Oceanul Indian si ca atare poate fi numita limba Pacii popoarelor.
 
In incheiere doresc sa arat ca accesul fiecarui cetatean al Europei Unite la libera circulatie si accesul la libera informare nu mai pot fi grevate de multele dificultati specifice limbilor cu scriere etimologica, dificultati atat de greu depasite chiar si de elita intelectuala, care reprezinta astazi doar 3-10%  din populatie.

Alaturi de aceste elite care vor continua sa invete limbi straine, demosul Europei Unite va avea astfel la dispozitie limba care satisfce la superlativ toate anticiparile de principiu formulate pentru limba comunitara.
————————————————–
(1) Martin Maiden, Identitatea limbii si literaturii romane in perspectiva globalizarii, Simpozionul International – Iasi, 17-18 mai 2002.
(2) Martin Maiden, Limba romana ocupa un loc central in lingvistica romanica, Convorbiri Literare, Nr.5 (89), mai 2003 p.9-10
(3) W. Hoffman, Beschreibung der Erde, Vol. 2, part. 4, p.3074, al. 2
(4) Theodor Mommsen, Istoria Romana, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, p. 26.

George Liviu TELEOACA
Bucuresti
19 decembrie 2010

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.