Cand ma intorc de la serviciu,
Vad pensionari de-ngropaciune,
Cum stau la cozi sa ia, deliciu,
Pe gratis, vesti din tara, bune –
Poate se ieftineste viata,
Caci nu mai au deloc putere,
Decat sa isi arate fata,
Greu de privita lor avere –
Si la ce bun niste cuvinte,
Cand nu produc, n-aduc profituri,
Si la ce bun mai multa minte,
Cand nu sunt bani, nici de chibrituri –
Asteapta rabdatori la coada,
Sa mai primeasca, de se poate,
Ceva, pe gratis, sa ma vada
Ca nu e doar singuratate –
Cand toate costa, totul cere,
O veste nici nu mai conteaza
De-i rea, sau buna, da putere
La batraneti in metastaza –
Cat le-a albit, de cozi, tot parul,
Cum s-au schimonosit la fata,
De cand asteapta Adevarul
Sa il citeasca – despre viata –
Incolonati, par ca nu-s singuri,
Par chiar un cor de moda veche,
Sperand pomana unei linguri
De vorba buna nepereche –
Langa toneta de jurnale,
Tacand compacti, cand timpul bate
Satui imi par de tot, si toate,
Si-asa flamanzi de sanatate/ de vorbe goale –
Dar iata vine si masina
Cu Adevarul – si ei pleaca,
Citindu-si fiecare vina
De-a fi ramas mai singuri, parca…
Jianu Liviu-Florian