Cu fulgi viscolind prin zapezi inrosite
In noaptea de iarna, departe de lume
Mi-ascund fata-n palme, taceri ’nabusite
Sub neaua cladita-n salbatice dune
 
Se zbat sa rasara-n cuvinte plapande
Isi cauta rostul in stihuri pribege
De viscol ranite si doruri flamande
Ne’ntelesul voind din zapezi sa dezlege.
 
Ma biciuie fulgi inghetati intre stele
Din albul lor pur ma inund cu iubire
Cu dragoste-adun nazuintele mele
In coruri de ingeri, ravnind fericire.
 
Cand vine Craciunul si bradul straluce
Colindu-mi se naste pasind prin troiene
Mai sting ne’mpliniri si esecuri caduce
Si-adun nestemate de suflet… perene.
 
Se-aprind lumanari din cenusi ravasite
Lumina-mi inunda cu dragoste pura
O viata pierduta-n visari ne’mplinite
Si-i da stralucire, topind orice zgura
 
Ramasa-ntre muguri de cetina verde
Iar pruncul din mine zambeste vibrand
Cu inima plina de Tine mai crede
In floarea din suflet si-n albul din gand.
 
Bacau, 9 decembrie 2010
Georgeta Resteman