(Regretatului domn,

Constantin Nicolae Malinas)

Din lacrimi cristaline durute sub zapezi
Un giuvaer de floare si-ascunde în petale
Întreaga-i prospetime, iubirea din amiezi
Si bucurie-ascunde, lumina din pocale.

Vesteste primavara minunea cea suava
Si ochii ni-i încânta cu straiul alb si pur
Ridica gingas capul si parca zice-n slava:
Nu-i vreme de tristete, e bucurie-n jur!

Privesc spre ghiocelul ce mi-e atât de drag
Si-i sorb duios lumina ce-mprastie în cale
Nectar din suflet tandru astern tacut în prag
Si-astept din departare… chemarea vocii tale.

De-ai stii câta iubire am adunat în suflet
Si câta primavara am strâns la pieptul meu
Câti ghiocei sadit-am si-al ramurilor scâncet
L-am ascultat cu jale ori l-am trait mereu…

Ai alerga prin valuri, prin nori ti-ai face cale
Si lumea ai strabate-o, mi-ai cauta privirea
Nectarul meu din suflet s-ar scurge prin petale
De ghiocei, si-n soapte ti-ar darui iubirea.

Te-mbraca-n primavara, iubito, vino-n graba
Adu-mi iubirea-n dar si linistea-mi vegheaza
Un colier de vise ne-asteapta, tu… te-ntreaba
De-s eu sau de nu-s eu, ce mai conteaza…

Si printre ramuri crude, priveste-mi neputinta
Eu voi patrunde tainic pamântul ce musteste,
În juru-mi totu’-nvie si-mbraca-n flori dorinta
Dar asta primavara… „Malinul nu-nfloreste…”

————————————————————

As vrea sa pot sa spun mai mult însa mi-e peste vrere… L-am cunoscut atât de putin pe-acest om dar m-a impresionat atât de mult… Când ne-am auzit prima si ultima oara la telefon, intrebându-l daca pot a-i fi de folos cu ceva… mi-a raspuns cu o voce calda si calma: „Rugati-va sa-mi dea Dumnezeu doar un pic de sanatate… nu vreau mai mult”… deja ochii domniei sale nu mai desluseau lumina… Însa LUMINA a ramas si va ramâne de-a pururi în sufletul celui ce-a fost scriitorul, prietenul si mai ales OMUL – CONSTANTIN NICOLAE M?LINAS. A plecat grabit alaturi de doamna sufletului sau, doamna Elena, si-acum ne va veghea de-acolo de Sus…

Odihneasca-se-n pace!

Georgeta RESTEMAN

Oradea

25 februarie 2010

—————————-

* Poemul simbolizeaza o dedicatie facuta de regretatul C. N. Malinas sotiei sale Elena…

plecata si ea în lumea celor drepti în urma cu doi ani. (nota red.)