Interviu realizat de Lucretia Berzintu
Israel

http://www.trilulilu.ro/Dositeea/98dcc3241d5e93

In una din excursiile organizate cu pelerini romani la Locurile Sfinte crestine din Israel, am avut marea bucurie de avea ca sofer, si, in acelasi timp, ghid pe autocar, unul din cei mai profesionisti angajati ai companiei Egged (se citeste Eghed), israelian originar din Romania. Pe cand ma aflam in Valea Hozevei din Desertul Iudeei, am profitat de o pauza si am stat de vorba cu soferul autocarului, licentiat in istorie. Cu mana stanga conduce volanul, iar cu mana dreapta tine microfonul. Nu mai vorbesc de faptul ca este o enciclopedie, mai ales in cunostinte de istorie si geografie.

– Stimate domn, va rog sa va prezentati pentru cititorii romani de pretutindeni, apoi sa ne relatati cate ceva despre aceste pelerinaje cat si despre activitatea dumneavoastra, atat la compania unde lucrati cat si cu pelerinii romani la locurile sfinte.

– Ma numesc Victor Camil si sunt venit in 1976 in Tara Sfanta, dar, in “timpul liber”, o fac, cum se spune, pe soferul – ghid, cu pelerini romani. Imi place ceea ce fac si fac parte din ceea ce se cheama un Israel – asociatie, care inseamna un Israel frumos. In relatiile pe care le am, in acest context, cu cei care vin in pelerinaj prin Biserica Romana, incerc sa redau aspecte din viata israeliana cotidiana, mai putin, sa zic asa, cunoscuta de cei care ajung aici. In ceea ce priveste contributia Bisericii Ortodoxe pe acest plan, eu cred ca este hotaratoare. Toate iesirile care le facem in acest aranjament sunt pelerinaje – efectiv, adica mergem pe urmele Mantuitorului. Mergem de la Betleem pana in Galileea si atingem in doua zile ceea ce altii fac intr-o saptamana. Iar, dupa cum stim, fara biserica, sau mai bine spus, fara religie, eu zic ca nu exista cultura. Cum nu poti sa scrii istoria culturii romanesrti fara sa incepi cu biserica, cu manastirile, cu preotii, cu calugarii, deoarece poti sa spui ca acestia au fost primii carturari, tot asa, nu poti sa spui ca ar exista cultura fara religie. Si aici eu vorbesc si ca evreu, ca n-are importanta din ce religie faci parte. Pentru ca, daca nu era religia, nu aveai Capela Sixtina, nu aveai cele doua degete care se ating, si nu ale lui Michelangelo; fara biserica nu aveai Sfanta Sofia din Istanbul; fara biserica nu ar fi existat San Pedro din Roma, si fara biserica, nu aveai Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim. Si tot asa, lantul perlelor de manastiri care inconjoara Marea Galilee. Noi vizitam aceste manastiri, oamenii primesc explicatii in detail. In ceea ce priveste ziua de astazi, noi am coborat acum la Hozeva si vreau sa va spun ca avem acum 47 de grade, si asta nu la soare, la umbra, si totusi oamenii coboara la mormantul celui mai tanar sfant din lumea crestina, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul (Romanul), de la Neamt. Cand se intorc de acolo (cca 2 km pe jos), sunt uzi, insa multumiti. Daca oamenii sunt multumiti, si eu, la randul meu sunt multumit. Vorbind de Hozeva este greu sa redai in cateva cuvinte, fara sa ai imaginile din fata. In inima desertului Iudeii, ai o mica, mica oaza de verdeata. In aceasta oaza se gaseste construita manastirea Sf. Gheorghe Hozevitul care adaposteste moastele Sfantului Ioan Iacob Romanul. Pentru romanii care ajung aici este o realizare, cum si este o realizare faptul ca sunt aici.

– De unde sunteti de loc?

– Sunt originar din Satu Mare. Am lucrat acolo la Intreprinderea comunala – sectia transport, si venind aici in Israel, am intrat la Cooperativa Egged, care este cea mai mare firma particulara de transport din lume. Spun asta deoarece noi detinem 5000 de autobuze Mercedes, 236 de Volvo-uri. Daca o sa-mi spuneti ca Primaria din Tokio sau Bucuresti, are mai multe, o sa va spun da, dar nu sunt particulare.

La firma noastra, altceva decat ceea ce cunoasteti, directorul general are salariul mai mic ca soferul. Se stie ca banul se face iesind la strada, adica sa te urci la volan, sa-ti iei gentuta si sa vinzi biletul. De aceea la noi, ore suplimentare in birou nu poti sa faci. Esti plafonat, mai mult de 25 de ore nu poti sa faci. Daca vrei mai multi bani, indiferent ce functie ai, te urci la volan si faci acest ban, sub aceasta forma.

In legatura cu organizarea firmei, suntem sistem de cooperativa, iar cooperatorii la noi au salarii frumoase. Ca sa fii la noi cooperator, trebuie sa indeplinesti trei conditii: 1. Sa fii sanatos; 2. Sa ai permis de conducere pe autobuz; 3. Sa ai cei 130.000 de dolari USA, ca sa-i depui ca actiuni. In momentul cand esti actionar, ai si dreptul de a fi ales si a alege.

De obicei, la noi din patru in patru ani se schimba conducerea. Iar daca astazi esti director general, maine poti sa fii si sofer pe numarul 18, cum de exemplu este Tvika Pop, fostul director licentiat la Berna; daca vreti, tot asa licentiat, Giurgiuman, care lucreaza pe autobuzul liniei cu numarul patru, fostul director cu circulatia in tara. Deci, astea la noi sunt de comun acord acceptate iar parcul de masini pe care il detinem (intretinerea acestora) este unul din cele mai bune din lume, ca si siguranta de circulatie.

La noi, toti soferii sunt inarmati, toti sunt instruiti. In caz de nevoie stiu ce sa faca cu arma. Toate masinile noastre, care lucreaza pe liniile interurbane, sunt conexate la o harta electronica prin satelit, iar in caz de nevoie, soferul este suficient sa apese pe un buton cu piciorul sau cu mana pe alt buton, si, politia, armata, in acel moment stie la milimetru in ce loc se afla autobuzul si imediat vine la tine. Si dispecerul stie in orice clipa unde se gaseste autobuzul, dar, asta inseamna sa se foloseasca de o harta, si, orice folosire a ei, costa bani. Asa ca, daca mergi cu autobuzul acasa, dispecerul n-o sa te caute prin satelit niciodata. Toate acestea costa bani, de aceea si transportul cu firma noastra este putin mai scump, insa in ce priveste siguranta de drum, nu exista in toata lumea asa ceva.

– Totusi, de unde aveti aceasta atractie pentru turism? Dupa cum vad, sunteti foarte bine informat privind turismul laic, care se imbina foarte bine cu cel religios…

– Eu am ajuns aici in Tara Sfanta stiind foarte putin despre religia crestina, adica nu stiam aprofundat. In mare parte aveam cunostinte pentru ca am avut un coleg de clasa pe care il chema Stirbu Ioan si era fecior de preot. Ulterior, tatal lui devine protopop la Baia Mare, si, noi fiind colegi de clasa, am mers de multe ori la el in casa unde am “supt” – cum se spune, de la radacina, cunostinte de religie crestina. Pe undeva mi-a placut… Venind aici in Tara Sfanta, unde fiecare piatra ascunde istorie, daca o zgaltai, am inceput sa citesc mult, si sa ajung la locurile ecumenice, mai ales la Notre Dame, unde se tin comunicari foarte interesante, chiar daca apartin lumii catolice. Asa am ajuns, incet – incet, sa intru intr-o hora din care m-am ales cu aceste cunostinte in ceea ce priveste religia.

Pe de alta parte, referitor la turismul laic, mi-a placut geografia, iar imreuna cu baietii mei am invatat si despre tara. In ceea ce priveste cultura pe taram istoric, baza o am la istoria romana. In cadrul Facultatii de Istorie din Israel am facut doi ani de drept roman.

– In Romania ce ati studiat? Dar in Israel?

– In Romania am terminat Scoala Tehnica Auto de la Brasov, pentru intretinere si exploatare iar in Israel am studiat la Universitatea din Haifa si Ierusalim, obtinand Diploma de inginer in semnalizare rutiera.

– Ne povesteati despre niste excursii laice in Ierusalim, foarte interesante…

– De fapt, in Ierusalim nu vei intalni nimic laic. Totul este legat, pe undeva, si de religie. Insa, revenind la ceea ce ati vrut sa aflati, vreau sa va spun ca noi organizam – eu vorbesc de noi, evreii care locuim aici, itinerarii nocturne (pentru straini poate nu-s asa de placute). Noaptea, mergem pe acoperisurile din orasul vechi. Poate o sa va mire, insa, sunt trasee pe care poti sa mergi in Sfanta Cetate pe acoperisurile caselor in care oamenii locuiesc, si ei nici nu stiu macar ca mergi pe acoperisurile lor, pentru ca ei dorm, nu te simte, nu te aude. Acoperisurile sunt foarte groase, sunt din piatra, sunt de sute de ani vechime, si te plimbi efectiv – aici in zona armeana, aici in zona musulmana, aici in zona evreiasca… poti sa treci dintr-o zona in alta, si este foarte interesant, totul este luminat… Poti sa spui ca esti si destul de sigur, cu conditia ca, fiecare sa fie inarmat dintre barbati.

Fiecare casa peste care treci, isi are istoria ei. Si mai ales grupurile de case, care sunt impartite pe raioane, sa spun asa. De exemplu in zona crestina stiu unde au stat cruciatii, stiu unde au avut sediul teutonii, stiu unde au avut sediul templierii s.a.m.d. Cand facem aceste iesiri nocturne, coboram de la Manastirea lui Arthur, unde se gaseste si masa rotunda. Deci, cand se canta “Cavaleri ai Mesei Rotunde, sa gustam daca vinu-i bun…”, sa stiti ca exista aceasta masa, de facto. De la aceasta manastire noi coboram in jos spre orasul vechi spre poarta Yaffo. De acolo mergem putin spre Al – Aqsa si de acolo urcam pe acoperisuri pentru plimbarea nocturna, ca si matele.
http://www.trilulilu.ro/bitzy/486a63fe2ddedb

– Va multumesc si va doresc sanatate si realizari a cat mai multe itinerarii turistice prin Tara Sfanta!

– Multumesc!