Am văzut mulți oameni plângând, implorându-l pe Dumnezeu să le curme durerea…

Zilnic trecem, poate, pe lângă ei.
Ne justificăm adesea, noi, când ridicăm din umeri şi mergem mai departe, aşteptând de fiecare dată mereu, ca alții să aibă inimă – în locul nostru!- şi să-i vadă… Să-i ajute cumva, să le dea măcar speranță cât să nu moară, sărmanii!, în fața noastră…