Ma simt în Vazul tuturor
Ca Prometeu legat de stânca,
De tac acum  obositor
Cuvântul glasuieste înca,

Dar n-o sa-i auziti plângând
Din versul lui nicio farâma
Si vulturul tot mai flamând
Sa-i ciuguleasca din tarâna…

Odata, prea satul si el,
Se va întoarce în uitare,
Ma stiu ca prada într-un fel,
În altul-binecuvântare.

Ca o durere vindecata
De sunt în ochii tuturor,
Ei, nu m-am întrebat vreodata,
De vad sau nu, e treaba lor…

Nicoara Nicolae Horia