Oxford English Dictionary (OED) – Ce cuvinte au aparut când te-ai nascut

La calculatorby Jurnalul.ro

Oxford English Dictionary (OED) a efectuat o analiză pentru anii 1900 – 2004 pentru a vedea care sunt cuvintele cu care s-a îmbogăţit limba engleză în ultimii 100 de ani.

Practic, folosind generatorul de cuvinte pus la dispozitie de OED, poate fi aflat cu uşurinţă anul în care un cuvânt a intrat în limba engleză.

Autorii nu exclus însă ca unele cuvinte să fi apărut mai devreme. Continue reading “Oxford English Dictionary (OED) – Ce cuvinte au aparut când te-ai nascut”

“Rosia Montana si subminarea economiei nationale românesti”

Roșia Montana.ROŞIA MONTANĂ ŞI SUBMINAREA ECONOMIEI NAŢIONALE ROMÂNEŞTI

…Când vine vorba de Roşia Montană (şi, zilele astea, oare, când nu vine vorba de…?) – toţi jurnaliştii TV şi toţi politicienii români o fac pe proştii. Ocolesc, cu grijă şi cu premeditare infracţională – esenţa problemei „Roşia Montană”. Până şi paiaţa sfertodoctă, de la Antena 3 („de la miezul nopţii”), Mircea Badea, este pusă în mişcare de acest resort al trădării naţionale, prin subminare premeditată a economiei naţionale româneşti: „Mă interesează spre deloc problema Roşiei Montane. Este treaba celor de acolo, de la Roşia Montană. Să facă ĂIA referendum!”.

Şi care este, în definitiv, „esenţa problemei Roşia Montană”?! Pentru că, orişiunde dai cu telecomanda, vezi numai şmecheri care-ţi împuiază capul cu „necesitatea locurilor de muncă, pentru minerii muritori de foame de la Roşia Montană, cărora le decedează de sete copiii…!” (de parcă, până să vină bandiţii mondiali/afaceriştii de la GCRM, toate familiile de mineri aveau, pe masă, numai cozonaci şi fazani fripţi!) – şi auzi numai bocetele, dublate de priviri scânteind de şmecherie, pe sub mânecă Continue reading ““Rosia Montana si subminarea economiei nationale românesti””

Trepte ale cunoașterii și înțelegerii…

George Danciu

Ateism: Nimicul preexistent, a explodat!

Creație: Dumnezeu a creat totul din nimic

.

Uneori, existența sau gândurile și ideile unora, nu fac sens…


Copil fiind, elev în primele clase, am citit Biblia. Am avut deseori probleme de înțelegere, nici nu se putea altfel. Sunt puțini autodidacți competenți, asta depinde de capacitatea intrinsecă cu care e dotat copilul și de vârsta sau maturitatea sa. A fost dificil să înțeleg sau să accept cum a creat Dumnezeu totul din nimic. Continue reading “Trepte ale cunoașterii și înțelegerii…”

SEDINTA DE LUCRU A DIAVOLULUI!

(Tradus de Rodica Botan)

Satan a convocat de urgenta o conventie a demonilor. Ca introducere a spus…

Nu putem nicicum sa oprim crestinii sa mearga la biserica si nici sa citeasca Biblia în care o sa afle adevarul. Si nici nu-i putem opri să caute sa aibă o relatie intimă cu Salvatorul lor. Iar odată ce au facut conectia cu Mântuirorul lor, noi nu mai avem nici o putere.

Asa că lăsati-i să se ducă la bisericile lor si sa încerce sa aibă părtasie…dar noi o sa le furăm timpul ca să nu mai poată să dezvolte o relatie cu Isus Christos. Continue reading “SEDINTA DE LUCRU A DIAVOLULUI!”

DOAMNA CU COASA

de Viorel VINTILA

În cultura populara româneasca, moartea e  gândita ca o femeie – cea cu coasa;  sau, mai modern, Doamna cu Coasa.

Doamna cu Coasa este cea mai punctuala si parolista femeie, care nu a lipsit si nu va lipsi de la nicio întâlnire cu niciunul dintre noi. Ei nu-i poti trage chinta (o cacealma! sic! n.r.) ca unei femei obisnuite pentru ca Doamna cu Coasa are totdeauna o mâna câstigatoare… chinta royala.

 

Doamna cu Coasa se vinde cel mai bine si daca nu ar fi existat, mass-media ar fi fost mult mai saraca si ar fi trebuit sa inventeze ceva care sa se vânda la fel de bine. Fuga bezmetica dupa grobian si dupa evenimente care au ca eroina moartea este un laitmotiv care ne marcheaza existenta noastra efemera.

 

De unde fascinatia asta morbida dupa acest personaj? Mass-media alearga înaintea ei si o pune pe un piedestal virtual, o preaslavesc si fac din dânsa un star de prim rang care monopolizeaza Tv-urile, Internetul si presa scrisa. S-a ajuns pâna acolo încât se transmit în direct înmormântari la ora de prime time….moartea se vinde si se va vinde cel mai bine.

 

Un mare scriitor german, Hans Fallada, a scris un roman intitulat „Fiecare moare singur”. Bine ar fi sa fie asa, însa unii nu sunt lasati nici sa moara singuri. Un ultim exemplu este cel al lui Fanus Neagu, recent disparut dintre noi, care a fost haituit si hartuit chiar si pe patul de moarte, de catre ziaristi penibili în cautare de senzational cu iz macabru…

 

Marele scriitor Fanus Neagu i-a pus în raftul lor pe acesti saltimbanci ai mass-media, care butonati fiind de la spate de catre sefii lor sa aduca senzationalul si macabrul în prim plan, nu-l lasau sa moara în liniste. El le-a spus doar atât: Asteptati-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o întâlnire.

 


http://www.brasovultau.ro

24 mai 2011

 

Suzana Deac

Lumea incredibila a Suzanei

Trebuie literatura sa satisfaca cererea cititorului? Întotdeauna omul a cautat senzationalul, asa ca literatura de azi nu se deosebeste cu nimic fata de cea de ieri. Ca sa fie în ton, actualii scriitori expun scene de dragoste fierbinti care ies în evidenta fiind avid scormonite de public, asa ca romancierii si poetii impun limbajul care se cauta astazi; bineînteles cel desantat trebuie evitat si cuvintele vulgare pot fi ocolite usor mai ales ca fiecare limba e suficient de bogata în expresii plastice pentru a exprima ce ar dori fiecare sa transmita.
Daca încercati sa vedeti aici astfel de povestiri veti fi dezamagiti, însa o saramâneti fascinati de cu totul altfel de lectura.
În lumea miraculoasa a Suzanei Deac nu trebuie înghitit pastile în încaperi apartinând unor lumi iluzorii, trebuie pasit cu grija în castele de sticla învaluite în ceata, pe insule necunoscute pline de verdeata unde nimeni nu-l manânca pe celalalt; aceasta lume te face sa întelegi cuceririle unor inimi de regi rataciti pe plaiurile îndepartate de vânatoare, te vei pierde în soarele dupa amiezii pe tarmuri învechite de mare, vei afla ascunse salturi profunde în lanturi de argint ca sa cobori vertiginos, pâna ametesti de amplitudinea caderii într-un onirism studiat si creativ. Vei descifra de asemeni taina înfratirii si înmuguririi legumelor… fiecare cu misterul ei, vei dansa, visa si te vei înalta alaturi de balerine delicate, vei întâlni dragostea nevazuta si vei admira trecerile în revista ale unor iubiri încolacite!
De data asta în lumea Suzanei Deac exista doua personaje… restul e umplut cu lucruri minunate pe care printesa abia asteapta sa le descopere. Sunt însasi capcane si de aceea trebuie ferita de ele… adiacent, trebuiesc ocolite si tratate ca si cum n-ar exista. Ea trebuie sa vada numai ce este frumos, de aceea este printesa!
Si totusi nimeni nu este perfect. Lectiile de viata necesare pentru a introduce printesa pe-o scara nesfârsita a timpului sunt practic din întelepciunea autoarei si ar trebui sa citim din ele, mai întâi noi… sa le învatam, sa le aplicam, pentru a deveni mai buni însa din pacate viata ne împinge de multe ori aiurea.
Totul se petrece în plan ideatic, avem de învatat mult de la cunoasterea universului, a naturii, animalelor, a plantelor…. priveste Disscovery si ce inventam noi în razboaie sunt idei absurde si reprezinta înca un grad de incultura din asa zisa noastra civilizatie.
Pretextând dialogul între împarateasa – învatator si printesa, constati ca un cititor atent ca din convorbirea ei deconectanta, incitanta si mult peste media lirica, desprinzi sensibilitatea si totusi realismul scriitoarei.
Un adevarat si urias pas pendular înainte-înapoi pe care Suzana Deac – învatatorul nu se sfieste sa-l recunoasca.
Folosirea de multe ori a sinonimelor pentru exemplificarea mai exactae expresiilor, si întarirea unor cuvinte sau afixe nu stricadin ansamblul complex al povestirii.
Convorbirea, dialogul este stiinta ei dar ma întreb… oare ne asculta cei tineri? Doar copiii feriti de educatia TV-ului pânala 2-3 ani… asa capregatiti-varapid sale dati educatia de baza. Sapte ani s-au redus drastic la maxim trei!
Dialogul e subtil, uneori naiv de umanitar si umanist, încântator, îl citesti si suspini în amintirea altor anotimpuri mai blânde.
Senzatiile ca si iubirea îi umplu firea de explicatii ale spiritului, cauta în pareri savante, în mecanismele biochimice ale organismului de unde izbucneste la un moment dat, pur si simplu constatarea:
‘’ Stiu ce este fericirea!’’
Multe învataminte spuse cu rabdare gasesti în imaginarul omenesc al Suzanei Deac !
Instrumentele muzicale, pasarile, iarba sau natura au rolul lor in însiruirea idiomatica a copilariei si nu în ultim rând ramâne numai romantismul scriitoarei-poete; mila, iubirea fata de ceilalti o înnobileaza si îi da încredere nesperata în culori, în frumusetea lor, încheind apologia lor, a culorilor cu cea pe care o socoteste cea mai reprezentativa,
‘’Învatatorule, de acum încolo de voi avea o dorinta, frica, spaimasau speranta, sus, la culoarea albastra ma voi uita… de acolo vine tot ajutorul!’’
Ea împrastie mai departe iubirea cu razboiul într-o ultima încercare de a gasi explicatia vietii si ajunge la concluzii adânc impregnate în memorie de esecuri anterioare,
‘’Simti ca iubirea s-a jucat cu tine de-a razboiul, a tabarât peste tine, a semanat seminte  de speranta,…. apoi peste un timp ti-a smuls din mâna toate jucariile, si-a luat cuvintele înapoi si a plecat cine stie unde!’’
Te surprind marginal câteva gânduri încâlcite iar in final se induce verdictul povestii… ca sa traiesti trebuie sa si mori!
Asa arata ca împlinirea umana sta numai în poezia coloritului, sarutului si muzicii care îti umplu sufletul de tihna si pace lasând la o parte conflictele de orice fel.
,,Lectiile, care ar putea ajunge lesne manuale sunt amplu de interpretat însa nu necesita eforturi inutile, nu ies din limita accesibilitatii iar gândurile sunt atât de adânci ca ramâi mereu cu aceeasi întrebare… oare poate exista în univers un mapamond neexploziv?
Atât de profund s-a impregnat în om ura, dispretul, furia, teama de necunoscutul care navaleste într-una peste noi ca suntem îngroziti de ce se va întâmpla… daca se va întâmpla!
Actiunea, balansând ca o mostra colorata dansând în fata semineului, ratacind printre afectiunile curbate, se petrece în închipuirea scriitoarei si sfaturile sunt date cu generozitate surprinzând asocierea misterelor cu întrebari si raspunsuri majore.
Textul creeaza emotii… literar este frumos construit, cu o unda de tristete minunat redata si catalizând sperantele în încercarea de a ramâne lânga cititor pentru a construi împreuna o lume mai buna… textul ar trebui înteles la modul simbolistic si figurativ fiindca avem nu numai fragmente de admirat educational si nu stiu nici acum daca e scris pentru copii sau oamenii mari.

Stanescu Aurel Avram

E JALE PRIETENE, E JALE!

Draga prietene,

Tie si familiei tale LA MULTI ANI !
Sa nu cunosti tristete, batranete si saracie !

As fi dorit sa-ti scriu doar lucruri frumoase, dar… vreau sa-ti spun ca in anul care vine, noi cei care  suntem afara din tara, trebuie sa facem ceva… oamenii sunt in mare disperare, copiii nu mai merg la scoala, prostia e floarea pe care o gasesti oriunde: prin birouri, prin metrou, prin scoli, prin ministere… E JALE! PRIETENE, E JALE!

Minciuna Si furtul este la ordinea zilei. Lumea de rand moare pe la usile spitalelor. Copiii sunt facuti parca la comanda, fara dragoste, fara ca parintii sa se gandeasca la   promiscuitatea in care acestia vor trai. Eu am vorbit si cu alti prieteni si am ajuns la concluzia ca ar fi cazul sa gasim o  solutie pentru a ajunge cu emisiuni radio si Tv in casele oamenilor pentru ca acesti copii  dezanvantajati sa poata primi macar o instruire la domiciliu, daca la scoala tot nu pot merge, caci profesori nu  sunt, iar daca  sunt… sunt foarte multi nepregatiti, iar pe altii nu poti sa-i urnesti de la  vechiul  sistem de invatamant.

Cu 10-20 euro pe an scolar am putea instrui un copil care sta acasa si nu isi permite sa mearga prin paduri sau locuri salbatice, 4-5 km pe jos pana la scoala. Ar fi destul o data  pe saptamana, sau in conditii precare chiar si o data pe luna pentru a fi monitorizati si pentru a li se da note. Stiu ca aceasta situatie o putem intalni si in alte tari (chiar dezvoltate, precum in Australia!) unde copiii sunt instruiti de la distanta prin radio sau internet din cauza locurilor indepartate in care locuiesc.

O realizatoare de televiziune din Romania m-a contactat si i-am dat proiectul meu de invatamant, prezentat, acceptat si sustinut la Academia Romana in februarie 2010. La ICCV (Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii al Academiei Romane) sociologul Moraru  si academicianul Catalin Zamfir mi-au spus ca lucrarea este foarte buna si am putea sa-l dezvoltam si in Romania. Ministerul imi ofera scoli, dar din pacate si profesorii pe care  ii vor  ei, fara drept de a alege… Iata de ce imi este  teama ca in scurt timp ministerul ar face UN NIMIC din proiectul meu, iar copiii nu ar avea nici un beneficiu. Astept de la tine o parere, o idee…

Am scris cartile pentru citirea rapida, lucrez la plansele pt limba italiana si la schemele matematice. Pentru METODOLOGIA DIDACTICA pregatesc lucrari pentru copiii intre 5-10 ani pentru a invata mai usor algebra. Am verificat metoda pe un  baietel din clasa a IV-a si de la 70 cuvinte pe minut la prima citire, schimband pozitia cartii a citit peste 100 fara sa fi practicat inainte citirea rapida. Dupa doua saptamani de instruire a citit 400 de cuvinte pe minut. Tot acelasi copil a facuse pana atunci doar trei exercitii pe zi spre disperarea mamei sale care era profesoara… Dupa o saptamana de lucru cu mine, a facut 60 exercitii pe ora cu ecuatii de gradul intai, iar dupa doua saptamani a ajuns la 120 exercitii pe ora. Sora acestui baietel, a invatat tabla inmultirii si impartirii (cls. II-a) intr-o ora. Deci… se poate! Trebuie sa gasim o portita sa nu fie ignorati atatia copii!
Iti multumesc pentru intelegere si eventual ajutor,
Cu toata prietenia,
Mariana POP-MION
Venetia
24 Decembrie 2010

***

Draga prietene,

Cateva completari!

Important este sa ne gandim ca ACASA sunt copii care nu au cum sa invete carte fara  ajutorul nostru. Guvernul mananca banii si cultura se duce pe rapa. Ce popor este acela  care  nu  are  cultura sau renunta la traditie… fara posibilitatea de a se uita in  curtea  vecinului cum acesta se emancipeaza, cum se comporta sau cum gandeste…?

E grav prietene, foarte grav! Este vorba de un popor, de copiii nostri, de pamantul nostru! Ce fel de romani suntem noi daca nu avem grija nici de tara si nici de popor?
Dacii au ajuns pe Columna din Roma ca robi, dar nu si-au vandut tara; nu si-au vandut copiii. Pe Columna lui Traian sunt  reprezentati cu demnitate chiar daca au fost invinsi in razboi…

Suntem multi afara! Multi si „multi luminati”! Nu putem sa-i lasam pe ignoranti sau rau-voitori sa intunece mintile copiilor nostri, a celor ce trebuie sa fie stapaniti sau sa devina carne de tun. Invatatura si cultura ii va trezi pe cei care azi nu au un viitor!

Ti-am povestit ca atunci cand  am ajuns in Italia, toti ma priveau la catedra  ca o vulpe rosie cu  coada alba. Am demonstrat ca „am luminat” mintea multor italieni chiar  daca veneam din Romania! Nu este posibil sa nu vedem ca multi ROMANI lucreaza in cele  mai emancipate proiecte din LUME. Majoritatea vorbim cu usurinta mai multe limbi straine, suntem chiar si cei mai buni chelneri… sau ingrijitoare de batrani. Stim sa le  facem  pe  toate si … incercam sa le facem bine! De ce totusi trebuie sa ne  afirmam in strainatate si nu putem fi recunoscuti in TARA  NOASTRA?

Poate acest 2011 sa ne ajute sa schimbam ceva.

Mahnita,
dar plina de speranta,
Mariana POP-MION
Venetia
31 Decembrie 2010