Jianu Liviu-Florian

Primul nostru profesor de muzica a fost Constantin Grigorascu. Ne-a invatat sa cantam. Impreuna. Sa ne ascultam vocile. Sa ascultam de dirijor. Sa urcam cat putem de inalt, si sa coboram, cat putem, spre basi. Sa  facem vocalize, ca sa ne incalzim vocile. Sa ne acordam nu numai coardele vocale, ci si cuvintele, si respiratiile, si expiratiile, si gamele, si tonurile, si semitonurile. Sa ne pastram linia melodica a vocii, vocea I, vocea a II-a, vocea a III-a, vocea a IV-a, vocea a V-a, chiar, luptand  sa nu ne fure partitura colegului. Sa nu deviem pe alta voce. Sa nu deraiem in falseturi. Sa invatam, cu timpul toate vocile, chiar daca le cantam cu o gama-doua mai jos, sau mai sus.  Ochii dirijorului, mainile lui, corpul lui, miscarile lui, fata lui, expresiile lui, diapazonul lui, ne erau farul prin care ne ridicam din gri, cotidian, si tacere, spre bucurie, lumina, si armonie. Continue reading “Muzica sferelor” →