In padurea de mesteceni
care tremura usor
vantul bate nu se-ncurca
si-n albeata pinilor
in matasea frunzelor
in dorul cutezator
coaja dulce ce imprima
ordine fireasca-n glie
te feresti ca orisicare   
sa ajungi tara straina
pictori sfinti din acuarele
ii feresti ca-n pasul tau
sa se-ngroape in nadejde
si in chin de visul tau
alergam dupa fantasme
si idei ivite-n graba
dar uitam esentialul
deseori cadem in  sfada   
nordul sudul deopotriva
vin calare peste mine
si-alergand pustietatea
raman stinghere pacate
sa le ierti apoi sa indoi
pana vii plin de nadejde
sa le sari peste sipoate 
peste culmi si peste soapte
sa ridice intr-o rana
o fermecatoare zana
plina de seva aleasa
supta cu nesat din coarde
impletite in zapada
si in astri fara numar
care trec pe locul lor
sa le salte nemurire
si in vraja zeilor
imbatati in epitete
si metafore sublime
sari batardele straine
catalectice in rime
si idei unduitoare
iar dactilele moderne
cu a lor nemarginire
canta in duete blande
liminare portamente  
potentate in tarie
sintagme si interjectii
intr-o topica sinistra
si obtii din nemurire
mercantilice versete.

Stanescu Aurel Avram